Zece lucruri pe care să le aibă în vedere orice colecționar de artă

imagine din expoziția Damir Očko: Tender Days, deschisă la Gaep, în București, 2024

Scena de artă contemporană are multe de oferit celor care investesc timpul necesar familiarizării cu fenomenul și explorării diverselor medii și practici artistice. Iată câteva lucruri pe care cred că ar trebui să le cunoască cineva interesat să facă primii pași în colecționarea de artă contemporană.

1. Un colecționar este în contact permanent cu zona de artă. Motivațiile celor care achiziționează artă sunt dintre cele mai diverse, de la alegerile strict estetice sau dorința de a susține cariera unuia sau mai multor artiști la interesul pentru diversificarea portofoliului de investiții. Dincolo însă de realizarea unei tranzacții, colecționarii și-au format un obicei din a vizita expoziții, a interacționa cu artiștii, a participa la diverse evenimente de artă și a se integra activ în comunitatea unei galerii. Toate acestea contribuie mai mult în definirea cuiva drept colecționar decât un anumit număr de lucrări cumpărate. Nu e nevoie să deții un patrimoniu similar celui al familiei Thyssen-Bornemisza pentru a fi considerat colecționar. Câteva zeci de lucrări înseamnă deja o colecție de dimensiuni medii și arată interesul pentru fenomen.

2. Provocarea cea mai mare a unei achiziții de artă este să înțelegi conținutul și valoarea lucrării. Această evaluare are loc în contextul mai larg al practicii unui artist. Pentru un colecționar, cea mai bună modalitate de a se familiariza cu activitatea acelor artiști care îl interesează este de a le urmări parcursul, expozițiile și chiar de a-i cunoaște. Evoluția artistului, așa cum apare în CV-ul acestuia sau în detalii ce pot fi prezentate de galeria care îl reprezintă, oferă repere relevante. Un CV care arată o activitate constantă indică o prezență care este mult mai probabil să rămână parte din acest ecosistem și să devină o voce din ce în ce mai puternică. Ceea ce înseamnă și că lucrarea achiziționată nu își va pierde din valoare în timp. În cazul artiștilor care au o practică extinsă există cataloage instituționale care le analizează parcursul și pe care colecționarii le pot, de asemenea, verifica. Istoricul tranzacțiilor (transaction track) care au direcționat lucrările unui artist către colecții private sau publice este un alt element de analizat. Astfel, cel interesat poate avea un plus de informații față de CV-ul extins al artistului, care listează de regulă lucrările deținute de muzee și fundații.

Damir Očko, Piano Boat Homo, 2022 , colaj, în expoziția personală Tender Days, deschisă la Gaep, în București, 2024

3. Prezența internațională și validarea instituțională a unui artist contează. Atunci când începe să colecționeze, multă lume se întreabă dacă artistul ale cărui lucrări le-a cumpărat va mai avea același impact peste câțiva ani. Se poate întâmpla ca unii artiști să dispară din atenția publică fie pentru că abordarea care i-a propulsat la un moment dat nu mai funcționează, fie pentru că limbajul lor se concretizează într-o cu totul altă direcție, mai puțin sau deloc apreciată. Un artist care are o practică relevantă pentru timpul său, lucrări în colecții publice importante sau un istoric în bienale este mai puțin probabil să fie unul care se va devaloriza. Aș îndrăzni să spun că, de multe ori, expunerea instituțională internațională a unui artist aduce o componentă de siguranță achiziției.

4. Și alte medii, în afară de pictură, merită explorate. Marea majoritate a tranzacțiilor pe piața de artă sunt cu picturi (1). Acestea tind să fie și mai scumpe. Dacă aleg însă medii precum desenul, colajul, fotografia sau arta digitală, colecționarii pot avea acces la lucrări de calitate la un preț echivalent cu o pictură care, în aceeași categorie de preț, poate fi mai degrabă decorativă. În portofoliul Gaep avem artiști cu o prezență instituțională internațională solidă care lucrează în medii variate. Unul dintre ei este Damir Očko, care a reprezentat Croația la Bienala de Artă de la Veneția din 2015 și a expus, între altele, la Jeu de Paume și Palais de Tokyo în Paris. Colajele sale, precum cele din cea mai recentă expoziție la Gaep, au prețuri care pot fi considerate accesibile având în vedere parcursul său și puterea de cumpărare locală.

imagine din expoziția Damir Očko: Tender Days, deschisă la Gaep, în București, 2024

5. Cele mai multe tranzacții cu artă sunt vânzări private. Ne sunt bine-cunoscute știrile care anunță vânzarea unor lucrări la licitație la prețuri record. Sumele mari atrag atenția și sunt intens mediatizate, mai ales dacă vorbim de artiști precum Brâncuși, Francis Bacon sau Jean-Michel Basquiat. Deși, prin natura lor, nu beneficiază de același interes, vânzările private sunt cele care domină piața, reprezentând aproximativ două treimi din total la nivel internațional. Galeriile intermediază o parte semnificativă din aceste vânzări. Este o situație observabilă la nivel global, unde, și anul trecut, vânzările realizate de dealerii de artă și galerii le-au depășit pe cele ale caselor de licitații (2).

imagine din expoziția Damir Očko: Tender Days, deschisă la Gaep, în București, 2024

6. O tranzacție prin intermediul unei galerii înseamnă un proces de vânzare acompaniat în fiecare etapă. Pe lângă detaliile despre practica artistului, colecționarul poate afla de la galerie nu doar care este prețul unei lucrări, ci și cum a fost stabilit. Dacă nu i se oferă de la bun început, acesta poate cere galeriei un dosar de cumpărător, care include o prezentare a lucrării achiziționate, informații despre artist sau extrase din presă despre acesta. Colecționarul primește un produs premium care este însoțit de un certificat de autenticitate, dar și de o serie de servicii post-vânzare legate de instalare, protecția lucrărilor, înrămare și sfaturi de conservare.

Felipe Cohen, Eyelids Series, 2022, picturi, în expoziția de grup The Signs for Somewhere and Elsewhere and Here and Now, deschisă la Gaep în 2023

7. Prețul lucrărilor unui artist reprezentat internațional va fi întotdeauna același, indiferent de țară. Chiar dacă sunt active în piețe geografice distincte, galeriile operează într-un mod solidar pentru a dezvolta piața și publicul pentru un artist. De aceea, lucrările artistului brazilian Felipe Cohen vor putea fi achiziționate la un preț identic în București sau la galerii din São Paulo și Porto, și, similar, cele ale lui Ignacio Uriarte în cele șapte țări în care este reprezentat: Germania, Spania, Italia, Marea Britanie, Islanda, China și România.

Ignacio Uriarte, Blue and Velvet Stripes, 2021, desen în cerneală pentru ștampilă, în exoziția de grup „The SIgns for Somewhere and Elsewhere and  Here and Now, deschisă la Gaep in 2023 

8. Un buget de câteva mii de euro poate fi suficient pentru a începe să colecționezi artă. Piața de artă este una de lux, însă cineva interesat de domeniu și cu niște minime economii se poate lansa în achiziția de artă. Cu un buget de 5.000 de euro pe an poți să cumperi lucrări de calitate, uneori de calitate muzeală internațională, și să-ți construiești în timp o colecție valoroasă. Majoritatea lucrărilor pe care le expunem la Gaep se situează între 1.000 și 15.000 de euro, și foarte multe dintre ele sunt între 2.000 și 5.000-6.000 de euro.

9. O achiziție bună este o privire către prezent și viitor. Arta contemporană aduce energia și relevanța preocupărilor majore - culturale, sociale sau politice – ale momentului. De-a lungul timpului numeroși colecționari au ales să susțină artiștii contemporani. Peggy Guggenheim avea în colecție lucrări de Brâncuși, Dalí sau Francis Picabia și l-a susținut activ pe Jackson Pollock, pentru care a și organizat primele sale expoziții individuale. Robert și Ethel Scull au fost printre primii colecționari ai lucrărilor lui Andy Warhol, Jasper Johns și ale altor artiști asociați fenomenului Pop Art și Minimalismului, iar Donald și Mera Rubell i-au ales pe Jean-Michel Basquiat, Keith Haring sau William Kentridge când încă nu erau atât de cunoscuți. În cazul artei contemporane vorbim și de o piață alimentată constant de lucrări noi, care pot ajunge în timp la prețuri foarte mari. În afara numelor celebre, care au un preț care reflectă recunoașterea care le este acordată, lucrările de o anumită vechime sunt, majoritatea, deja în muzee. Neluând în considerare cazurile de (re)descoperire, nu mai pot apărea artiști noi asociați unor perioade istorice, iar piața pentru acest tip de lucrări nu se va dezvolta la un nivel similar celei de artă contemporană.

10. O achiziție bine motivată este una de care vei fi mulțumit. Există nenumărate mode pe piața de artă sau chiar în interiorul unui grup de colecționari. Dacă într-adevăr îți place practica unui artist sau o anumită lucrare, nu vei fi nevoit să-ți reconsideri în timp alegerea. Dacă achiziționezi o lucrare doar pentru că este asociată unui trend care se va dovedi efemer, lucrurile s-ar putea să arate diferit. Cei care sunt interesați să facă o investiție vor dori, probabil, să evite fenomenele nesustenabile. Revin adesea la o remarcă a colecționarei Francesca von Habsburg: „Arta este o investiție în calitatea vieții.” Cred că în această cheie ar trebui privită orice achiziție.

_____________________________________________________________________________________

(1) La nivel internațional, vânzările de pictură, sculptură și lucrări pe hârtie (works on paper) au reprezentat 86% din valoarea vânzărilor realizate de dealerii de artă în 2023, în creștere cu 4% față de anul precedent. Pictura a reprezentat 64%, un avans de 7% față de 2022. Sursa: Art Basel & UBS Art Market Report 2024.

(2) Vânzările caselor de licitații au reprezentat 45% din valoarea vânzările globale și includ tranzacțiile private pe care acestea le realizează. Acestea din urmă au crescut cu 2%. Vânzările dealerilor de artă și galeriilor, acoperind toate vânzările online și offline de artă și antichități, pe piețele primare și secundare, au reprezentat 55%. Sursa: Art Basel & UBS Art Market Report 2024.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp