Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Zecele imperfect

Soți mâini

Foto: Guliver Getty Images

Zecele meu nu este perfect.

Nu are postură, echilibru sau siguranță deplină. Nu evoluează la sol cu spatele drept și cu pieptul înainte. Nu plutește elegant deasupra bârnelor.

Zecele meu este șchiop și se zbate între paralele: lumea de afară și lumea dinăuntru. Lumea cu relații și bănci unde se împrumută succesul și lumea simplă, unde ești dator vândut principiilor tale.

Zecele meu nu are parfum dulce de petale de trandafiri presărate într-un budoar alb de poveste. Zecele meu miroase a rozmarin și a usturoi, a tejghea de bucătărie și a frână de motor pusă în calea rutinii.

În zecele meu, nu sunt copii perfecți ce zâmbesc înțelegători și docili din coperți ca de revistă. În zecele meu, copiii sunt luptă și muncă, nopți nedormite de griji și de prea multe gânduri.

Zecele meu se descompune într-un cinci împachetat în scutece și un cinci decorat cu pete de cerneală. Zecele meu nu stă la spa cu felii de castraveți sub sprânceană. Zecele meu cară cinci plase într-o mână de la piață, în timp ce o breteluță de rochie cade senzual de banal de pe un umăr.

Zecele meu nu strălucește cu ștaif pe ecrane de telefon în escapade și în prietenii perfecte. Zecele meu este trudit, răzvrătit, hăituit de facturi și de mucegaiuri, ca într-un poem de Arghezi. A fost aruncat printre șefi care schimbă oameni din întâmplare și ambulanțe ce fugăresc părinți și dureri prin spitale. Este un zece viu, autentic, frust, pulsând în tandem de bucurie și disperare. E zecele în care doi oameni învață să-și calibreze dorințele și așteptările pentru ca povestea lor să meargă cât mai firesc mai departe.

Nu cred că în clipa în care eram în pragul bisericii, cu machiajul meu perfect și cu voalul fluturând printre visuri, am avut în minte dimensiunea reală a ceea ce vor însemna zece ani de căsnicie. Poate că aceste doze de trăire brută ar fi fost „fatale” pentru destinul meu de soață și astăzi m-aș consola în iubiri mai simple și trecătoare. Sau poate că mulți dintre noi avem o doză salvatoare de inconștiență când ne aruncăm de bună-voie în acest gol imens pe care ne grăbim să-l umplem de-a valma cu emoții și experiențe dincolo de limitele noastre.

Ironic, în timp ce unii privesc zecele meu ca pe o numărătoare demodată, un abac moștenit din alte paradigme, alții luptă cu îndârjire pentru dreptul de a-și număra anii împreună.

Zecele meu nu este perfect, dar a evadat cu succes din clișee. Este un zece voluntar, mustind de realitate, croindu-și drum cu speranță printr-o viață fără niciun filtru. Oricât de tare s-a înfundat uneori în noroiul din lume și din oameni, când gălăgia zilei se stinge, visează cum timpul îi va număra, uneori blajin, alteori nemilos, devenirea.

Text apărut inițial aici

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • SĂRUTMÂNA!!!
    Așa este.
    La happy 20!
    • Like 0
  • mike mike check icon
    Nu cred ca cineva pe lumea asta are un 10 perfect. Iar daca afirma ca are, atunci inseamna ca deformeaza realitatea mai ceva ca in Star Trek. Unii, au intr-adevar un 10 perfect la anumite capitole, insa au si un mare 4 la alte capitole. Viata este precum o balanta care inclina cand intr-o parte, cand in alta. Viata in Rai ar putea fi foarte plictisitoare si nu ma mira ca Adam si Eva au plecat intr-o buna zi de acolo.
    • Like 1


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Ștefan Briceag

De la externarea din spital, Ștefan Dănuț Briceag a făcut totul ca să poată relua controlul asupra propriei vieți. În februarie 2018, la 6 luni după accident, s-a mutat împreună cu prietena sa, Iulia, care care i-a fost și îi este alături. „Nu știam că există acest gen de femeie. Iar când cunoști o fată ca ea, te întrebi: Chiar există? După un astfel de accident, când te aștepți ca și mama să plece de lângă tine, ea mi-a zis: Plec când vreau eu, nu când vrei tu.” (Foto: Alexandra Pandrea)

Citește mai mult

Am mulţi cunoscuţi, prieteni si multe rude care au emigrat şi au demonstrat că pot fi cei mai buni evoluând în deplasare. Au demonstrat-o prin muncă asiduă, seriozitate şi perseverenţă. (Foto: Ionel Pop Doncilă)

Maradona din Bacău
Citește mai mult