Ministrul Educației, Mircea Dumitru, a vorbit, într-un interviu pentru Republica, despre despre „temele pentru acasă, copleșitoare, prin volumul lor, pentru elevii români”.
„Nu cred că e o soluție școlară foarte bună aceea de a insista asupra unui număr enorm de exerciții și de teme”, a subliniat ministrul.
În articolul de astăzi stăm de vorbă cu Silvia, o româncă de 40 de ani plecată în Marea Britanie, ai cărei copii învață într-un sistem public de educație mult diferit de cel românesc. Prima diferență constă în faptul că presiunea pe care școala o pune pe elev în România nu există în Marea Britanie, astfel încât copiii consideră școala „un loc fun”. Poate prea „fun”, remarcă Silvia, care ar vrea parcă puțin mai mult „work”, ca acasă.
Interviul, mai jos:
Ai doi copii în clase primare. Cum funcționează sistemul de educație? Ce avantaje și dezavantaje consideri că are, comparativ cu cel din România?
Copiii intră la școală la 4-5 ani, la clasa pregătitoare. Apoi au șase ani de educație primară, apoi la școala secundară încă 5 ani, apoi cine vrea poate merge la colegiu sau universitate.
Sistemul lor e foarte relaxant. Câteodată la școală, comparativ cu sistemul din România, mi se pare că nu învață nimic. De exemplu în clasa a cincea și clasa a treia fac engleza, în fiecare zi, și matematică, aproape în fiecare zi. Au o singură temă la engleză pe săptămână, pentru care trebuie să citească, li se dă un set de 10-15 cuvinte pe care trebuie să învețe să le scrie – spelling – și au propoziții de făcut cu acele 10 cuvinte. Asta e toată tema la engleza pe săptămână. La matematică au tot o singură temă pe săptămână. De obicei tema li se dă vinerea și trebuie să o aducă făcută miercurea. Tema durează cam 20 de minute să o facă acasă.
Școala începe dimineața la 9.00 și se termină la 15.00, au o oră de pauză de masă la prânz, în care își mănâncă pachețelul de acasă.
Sistemul e lejer, încurajează copilul să își dezvolte abilitățile. Dacă copilul tău are o abilitate atipică și își dau seama îl focalizează spre acea abilitate. La școală au activități artistice, pictură, sport, mai mult decât matematică și engleză. Se organizează des excursii la muzee, i-a dus și la mare, s-au jucat pe plajă. Cei care au părinți șomeri merg gratis în excursii. La fel, copiii cu părinți șomeri primesc mâncare de la școală pentru a manca în pauza de prânz.
Copiii mei se duc cu drag la școală. Este foarte relaxant, este lent pasul, în loc să îi oblige să învețe, încearcă să îi facă să învețe cu drag.
Ce nu mi se pare ok este că un copil deștept pierde, după părerea mea, pentru că pasul este lent. Pentru unele activități în clasă sunt împărțiti în grupe, cei mai isteți și cei mai puțin isteți. Ies afară și fac activități în grădină. Dacă copilul e mai istet, se cam plictisește. Ai mei au venit și mi-au spus „mamă, azi m-am plictisit la școală”. Cel care termină exercițiile în clasă stă și se uită pe pereți până termină toți.
Cum este sistemul de notare?
Nu se dau note la clasele primare, ci calificative. Acestea sunt confidențiale, nu i se transmit copilului.
Copilul primește un calificativ pentru performanță și un calificativ pentru efortul pe care îl face copilul pentru a progresa. Raportul acesta se trimite acasă părintelui o dată pe an, la sfârșitul anului, când copilul vine cu el în geantă în plic sigilat. Părintele se duce să discute cu profesorul, dacă nu e mulțumit. Nu se împart în școală, ca să nu streseze copilul, că uite ăla a avut 9 și ăla a avut 10. Se pune foarte mult accent și se încearcă foarte mult să nu streseze copilul.
De exemplu, la engleză, la clasa a cincea, li se dă o știre de la televizor și apoi îi lasă pe copii să scrie ce le trece prin cap despre acea știre.
Sunt cam două ședinte cu părinții pe an, una prin octombrie și una în aprilie. Este de fapt doar o intalnire între părinte și învătător, față în față, iar discuția este confidențială. La ședinta cu părinții părintele vede toate caietele copilului și discută cu profesorul.
Elevii din clasele primare nu vin cu manualele acasă. Nu vin cu nimic în geantă acasă. Nu cară mai nimic, geanta lor e goală. Au doar cartea din care citesc. La engleză le cere să citească în fiecare zi cam 10 pagini. Și este un fel de carnețel – reading record - în care părintele scrie „copilul meu a citit în seara aceasta de la pagina 11 la pagina 20”. Și semnează. De la școala li se o carte din care să citească, în fiecare seară. În general este o carte cu povești.
Când vin de la școală în geantă au această carte din care citesc, reading record-ul unde semnez eu ce au citit, și mai au un folder cu tema la matematică și tema la engleză cu spelling-urile, tema pe care o au o dată pe săptămână. Nu au de cărat manuale în fiecare zi, ca în România.
La clasă au un învățător și 2 sau 3 teaching assistant, persoane care îl asistă pe profesor. Aceștia lucreză cu copiii atunci când clasa este impărțită pe grupe, și copiii sunt duși în grădină, de exemplu, pentru unele activități.
Ce le place copiilor tăi la școală?
Spun că e fun la școală. Eu le-am zis că la școală ar trebui să fie și un pic de work, nu doar fun. De exemplu băiatul meu, care e a trecut în clasa a patra, la școală la orele de matematică tot repetă tabla înmulțirii de vreo 2 ani. Învățătorul nu le-a dat să învețe pe de rost tabla înmulțirii. Încearcă să îi invețe pe copii să înțeleagă matematica, să o gândească.
Cum tratează școala fenomenul de bullying?
La școală, atunci când apar fenoneme de bullying - un comportament repetat și intenționat prin care agresorul își persecută, rănește, intimidează victima verbal, relațional și/sau fizic - copiii sunt încurajați să meargă să spună. Există un responsabil din staff- ul școlii unde se discută confidențial cazurile de bullying. Acesta îi cheamă și pe copii, și pe părinți și încearcă să vadă ce s-a întamplat și cum se pot rezolva lucrurile.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Părinți care cred majoritatea că al lor copil e cel puțin un Einstein în devenire și că un sistem educațional mai relaxat e pentru d-ăia prostuți, nu pentru al lor. Destui părinți își văd (și chiar își tratează) copilul ca pe un trofeu cu care să se dea ei mari pentru a-și compensa propriile nereușite. Iar în ecuația asta, dorințele, chemările, personalitatea și identitatea propriului copil devin, din păcate, nesemnificative pentru ei. Nu mai contează ce vrea/poate copilul, ci ce vrea părintele.
Altfel statul de 6 ore este un echivalent de 4-5 ore in clasa in banca, pt ca pauza de la pranz e mare, si mai au si pauze pe traseul zilei, orele de sport de 2-3 ori pe saptmana si iesirile cu scoala. Pur si simplu diferenta e modul in care lucreaza - nu se lasa copilul in banca si maini la spate si sa inghita toata informatia si apoi reproduca/copie ci e implicat sa intrebe si mai ales sa invete singur si sa se descurce singur si sa ajute si colegii de clasa mai slabi.
Ar trebui sa existe schimbari majore si in acest sistem de baza al tarii, in care predomina cu desavarsire, de zeci de ani, mentalitati comuniste, nedeviind de la "standardele" toxice in sine, reflectate in atitudini si mod de actionare, impunand in consecinta gandire de "carton" (prin memorarea repetata de inutilitati adesea si incadrarea in tipare gen clisee) si nu inteligenta, bazandu-se pe propria capacitate de logica si sinteza!...
- in scoala primara de stat toti copii (indiferent de statutul parintilor)primesc mancare calda la scoala in primii 3 ani (grupa pregatitoare sau receptia cum ii spun ei, anul 1 si 2)
- pentru copiii dotati care 'se plictisesc' la scoala primara exista posibilitatea dupa cei 6 ani sa dea examen pentru "grammar school" in loc sa continue educatia in sistemul secundar, grammar school fiind cotata ca si crema scolii secundare