Foto: Javier Garcia/ Shutterstock Editorial/ Profimedia
Am crezut că ultima dată când un zeu s-a distrat cu adevărat printre muritori a fost la Italia Novanta, când irealul Diego Armando Maradona plutea nopțile pe visele noastre, prin ecranele televizoarelor alb-negru, alături de Burruchaga, Caniggia și Goycochea. Am crezut că au fost ultimele nopți magice ale zeilor, notte magiche intonate de glasul tabagic al Giannei Nannini și de portativul ceresc al lui Pavarotti.
Atunci, Argentina a luat bătaie de la Germania dirijată de monstrul sacru Beckenbauer. După Italia 90, Maradona a căzut, zeii au devenit mici.
Azi, pentru a doua oară, zeii fotbalului au venit să se distreze la cea mai frumoasă finală de Mondial!
Adulat deja ca unică divinitate de pe teren, Messi nu e doar un jucător, ci o legendă în viață, apărută pe stadion din lumea neverosimilă a magiei albe și a viselor de 90 de minute. Le-a turnat plumb în ghete francezilor în prima repriză și le-a făcut mucii-hățuri în prelungiri - cum țipau extaziați băieții mei de la scara blocului când Progresul Brăila le bătea pe Gloria Buzău și Oțelul Galați.
Messi e un Apollo al fotbalului, zeul luminii, dominant și strălucitor, care dă expresie rațiunii și așteptărilor rationale ale sufletului microbistic. Messi încarnează ideea de claritate și de distincție a unui fotbalist rasat, el este ordina interioară de pe teren, oferind încredere și armonie echipei cu sufletul celor din fața televizoarelor.
Mbappe a fost azi Franța, încâncenat ca un drac împelițat. A fost celălalt zeu: un Dionysos al fotbalului, contestatar al ordinii de pe teren și încrâncenat ca un daimon grec. Mbappe a încarnat divinitatea dionisiacă a microbiștilor care mizează pe surprize, a întruchipat iraționalul, total neașteptatul, dezlănțuiriea tinereții și explozia de șoc.
Zeul Apollo Messi a învins însă, cu experiență, rațiune și strălucire divină, așa cum poate mulți dintre noi am și sperat, alături de apolinicul Papă Francisc, care și el a tremurat și s-a bucurat ca un copil pentru Argentina lui, în fața unui ecran de televizor din Vatican.
Ca și atunci, în urmă cu mulți ani, când fotbalul era a doua noastră religie ca români, și acum aproape că îmi vine să poștesc o țigară jos, la scară, cu băieții, cum făceam pe vremuri, când eram elev și România încă putea să bată Argentina cu 3-2...
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.