Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Zelenski își joacă rolul vieții. Și al morții

Volodimir Zelenski conferință

Foto: Profimedia Images

Lumea duce lipsă de lideri convingători. Populismul, demagogia, comoditatea, egoismul oamenilor, educația precară, dar și memoria scurtă au făcut să se ridice lideri falși. Oameni de paie care nu au soluții, însă au o grămadă de critici la adresa societății în care trăim. Cum am spune noi, ni s-a urât cu binele. Francis Fukuyama a spus că generația celui de-al doilea război mondial s-a dus iar mulți dintre cetățenii occidentali nu au trăit niciodată într-un regim totalitar. Cei de astăzi consideră că obligativitatea vaccinării este similară cu exterminarea din lagărele de concentrare naziste. În foarte multe democrații s-au ridicat curente naționaliste, rasiste, xenofobe. Este greu pentru orice politician decent să-și facă loc într-o lume stăpânită de isterii nerealiste. Dacă oamenii nu au probleme, atunci își inventează. Figurile politice contemporane vin cu scenarii fanteziste, prezintă amenințări ipotetice, fac apel la trecut și tradiție fără să aibă soluții. Dar câștigă voturile naivilor. Eric Zemmour în Franța vrea întoarcerea la vremea lui Napoleon, tot el cere ca toți musulmanii să-și schimbe numele cu nume franceze. În felul ăsta adună 15% din voturile electoratului.

În bâlciul acesta strident dintr-o dată explodează realitatea, Rusia invadează Ucraina fără un motiv, în Europa începe un război, ceva concret, anii 40 s-au întors peste noi când eram mai puțin pregătiți pentru asta. Puști, mitraliere, obuze, rachete, tancuri, bombardamente, cocktailuri Molotov. Apoi morți, răniți, milioane de refugiați. Cea mai teribilă armă răspândită de Rusia în Ucraina, dar și în toată lumea este frica. De altfel, Putin a mărturisit într-un interviu că Occidentul nu-l place pentru că inspiră frică, e ceea ce își dorește să transmită. Frica este paralizantă, dar nu e neapărat ceva rău, activează instinctele de autoconservare.

Din tot acest șoc neașteptat se ridică o voce, un om până mai ieri necunoscut, un simbol, președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski. Transmite curaj țării sale, dar și întregii lumi, vorbește sincer și deschis, își apară poporul cu demnitate, e gata să înfrunte marele urs de la răsărit trezit dintr-un trecut sovietic gata să sfâșie totul în jurul lui. Cetățenii lumii civilizate îl aud, îl înțeleg și își presează conducătorii să-i fie alături. Asta e marea diferența între regimurile democratice și cele dictatoriale, în democrație politicienii trebuie să-și asculte poporul, nu să-l aresteze și să-l amenințe ca să nu vorbească. Zelenski nu e un simplu actor, nu recită un rol scris de alții, își joacă viața și moartea alături de poporul lui. Nu există o inspirație mai înaltă decât un asemenea model. Prim felul în care a vorbit și a pledat pentru poporul lui, Zelenski a ridicat ștacheta pentru toți liderii lumii, toți au pălit în comparație cu el. Toate problemuțele pe care le dezbăteam până acum par niște glume. Fac o comparație între el și Putin, e o confruntare între nou și vechi, între civilizație și un trecut întunecat, între democrație și tiranie. Președintele Ucrainei a rămas cu poporul lui când mulți alții ar fi ales să fugă, este atât de evident. Nu trebuie să ne ferim de cuvinte, fiecare epoca are liderii ei, Zelenski este liderul vremurilor noastre.

S-au declanșat manifestații de susținere în toate colțurile lumii, oamenii sunt empatici cu drama poporului ucrainean pe care Putin îl vrea șters de pe suprafață pământului, NATO și țările occidentale au decis sub presiunea cetățenilor să susțină regimul de la Kiev, UE a primit cererea de aderare din partea Ucrainei într-o ceremonie emoționantă.

Într-un vid de leadership generalizat, Zelenski este speranța, garanția că nu e totul pierdut.

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Doi eroi ai unei drame. Unul, pozitivul, care încearcă să se ridice la înălțimea așteptărilor. Celălalt, negativul,, „încremenit în proiect”, și care nu a învățat nimic din istorie. Unul, sprijinit de rugăciuni.le oamenilor sătui de rău, celălalt încărcat cu blestemele acelorași Amândoi într-o luptă inegală.
    • Like 0
  • Ion check icon
    Adevărat, joacă un rol, doar este un actor. Doamne ajută să fie un rol pozitiv.
    • Like 0
  • Dorin check icon
    Suntem martorii nașterii unui cult și, culmea, tot al unui evreu.

    Dar cultul, orice cult, are canoanele sale și puțini le pot împlini. Și mai puțini sunt dispuși să-l urmeze, să-și asume rolul în care au fost distribuiți de soartă.

    Rolul asumat de Zelensky e tragic. Oricum ar evolua între cele două extreme ale interpretării, decepție și martiriu, el va fi devorat de propriul cult.

    Oare Iisus Cristos ar mai fi rămas în Istorie, în conștiința omenirii, dacă nu ar fi fost crucificat de romani?
    • Like 1
  • Groza, sinistrul util al comuniștilor

    În urmă cu 77 de ani, Petru Groza depunea jurământul în calitate de șef al Guvernului, în faţa Regelui Mihai. Era confirmarea faptului că bolșevicii, dirijați din umbră de Moscova, au câștigat deja puterea în România încă regală. E începutul sfârșitului. Este consecința practică a partajului de la Yalta care-i lasă tânărului monarh doar un rol decorativ, deși încă are pe aproape cel mai înalt ordin rusesc, „Pobeda" (Victorie, în traducere), dar și încurajarea tacită a părții occidentale din Comisia Aliată de Control.

    Despre Groza, fiu de preot ortodox, moșierul, capitalistul, burghezul ”roșu”, idiotul util al Moscovei, ar fi multe de spus. A fost, conform contemporanilor săi, de o fenolie dezgustătoare. Și-a păstrat până la capăt, aidoma lui Mihail Sadoveanu, obiceiurile burgeze, conace, ibovnice, amantalâcuri vânătorești.

    A fost un idiot util care a uzitat la maximum de farmecul său grobian. N-a ezitat să fie chiar cabotin în preajma celor mari, așa cum și mărturisește:
    ”M-am aruncat în genunchi, i-am sărutat picioarele şi i-am spus: În sfârşit mi-am atins idealul de mic copil. Ziua asta va fi cea mai frumoasă zi din viaţa mea. Stalin, vădit impresionat, m-a luat de braţ, m-a ridicat, m-a îmbrăţişat. Îi făcuse o impresie deosebită circul meu şi pe urmă l-am câştigat. Eram un teatralist fără pereche”.

    Gesturi de împăcitoirism față de diavolul roșu făcuseră și alții. Gheorghe Tătărăscu era chiar convins că prin noua sa grupare pe care o desprinsese din PNL avea să rămână la putere până va trece urgia, dar a murit în pușcărie. La fel, cinicul, versatilul Constantin Argetoianu a făcut greșeala capitală să se întoarcă din Occident în speranța că va putea fi util noilor stăpâni, dar a sfârșit în celula nr 12 de la Sighet.

    Groza este însă la zenit. Mai mult, va fi unul dintre actorii principali ai actului care avea să ducă la abdicarea regelui Mihai I. El este cel care, cu un tupeu nemăsurat, cu Gheorghiu Dej în dreapta, avea să năvălească în locuința monarhului, și, în calitate de premier, să-i ceară să plece: „a sosit momentul unui divorț amiabil între țară și monarhie”, i-a zis el rânjind onctuos. La fel de teatralist ca și în fața lui Stalin, dar de data asta disprețuitor, sigur de spatele pe care i-l asigurau soldații din Divizia ”Tudor Vladimirescu” care înlocuiseră garda regală, s-a dat în spectacol și le-a arătat regelui și mamei sale revolverul ascuns sub haină ”să nu pățească la fel ca Antonescu”.

    A murit de cancer și a fost găzduit în hemiciclul din actualul parc Carol I, de pe Dealul Filaretului, în spațiul care avea să primească, în primă fază, spre nemurire bolșevică, și trupurile obosite de luptă revoluționară ale lui Gheorghe Gheorghiu Dej și Constantin Parhon. Ca o ironie a sorții pe care cu siguranță ”burghezul roșu” nu a mai putut-o gusta, rotunda care îi adăpostea pe semizeii comuniști fusese ridicată după planurile arhitecților burjui, mai exact după proiectul profesorului Alexandru Tzigara-Samurcaș, cel care a proiectat și clădirea pentru Muzeul Țăranului Român, inițiativă supervizată chiar de mareșalul Ion Antonescu!

    Celebrul Păstorel i-a dedicat mai multe epigrame. Una dintre ele face referire la numirea unui țăran semianalfabet, Zăroni, în guvernul de ”largă concentrare națională” pe care l-a girat după model stanilist: ”nu contează cine votează, contează cine numără voturile”.
    Caligula imperator
    A făcut din cal senator!
    Domnul Groza, mai sinistru,
    A făcut din bou - ministru!

    Nu putem preciza dacă Groza chiar a făcut parte din regnul bovinelor, dar cu siguranță putem spune, la 138 de ani de la nașterea sa, că a fost un sinistru. Să-i fie țărîna după cum și-o merită! Asta pentru a invalida pentru cei din regnul ”nomina odiosa” zicala că ar trebui, musai, să fim la rândul nostru poltroni cu istoria și să conchidem ”despre morți numai de bine”.
    Nu e cazul.
    • Like 1
  • mRNA check icon
    Da. Si Hitler a fost ovationat. Si Stalin.
    Si Basescu. Si Iliescu. Si Trump. Intensitatea ovationarii nu reprezinta un criteriu de competenta.

    O sa vedem cum va intra in istorie. Daca nu revine la realitate va fi factorul decisiv care a declansat al treilea razboi mondial.
    .
    • Like 0
    • @ mRNA
      Gandalf check icon
      Pașol na turbinca, ciorti!
      De little al tău (al tău = care iți trimite cec-urile) știm precis cum va intra în istorie.
      Iți doresc sa ii împărtășești textila (funia), decerebratule!
      • Like 2
  • La transmisiunea online făcută de Zelenscky pentru cei care manifestau în orașele europene a fost ovaționat ca Michael Jackson in concert la București.
    Nu am crezut că vreun politician va fi ovaționat de mase in acest fel.
    • Like 3


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Mihai Bran - Claudiu Pandaru

Când medicul psihiatru Mihai Bran le-a povestit colegilor săi de la muncă, în 2015, că ar vrea să își facă un startup în domeniul serviciilor de telemedicină, pentru a-și putea urmări mai ușor pacienții, cei mai mulți dintre ei au izbucnit în râs, neîncrezători. În prezent, business-ul său, ATLAS, pornit alături de câțiva prieteni IT-ști, a ajuns la o cifră de afaceri de un milion de euro și 400.000 de utilizatori.

Citește mai mult

Food waste Japonia

„În Japonia mâncarea e un personaj din marea poveste a lumii, un prim pas în călătorie. Fiecare regiune are cel puțin un ingredient sau o mâncare pentru care e faimoasă și care, când îi vine sezonul, e consumată în restul Japoniei. E și o formă ritualică de a reuni timpuri, locuri și oameni. Mâncarea japoneză e o formă de echilibru”, spune scriitorul George Moise într-un interviu pentru habits by Republica.

Citește mai mult