Efectul Zelenski

De acord cu tot ce s-a spus, dar atentie la liderul chinez!!! E mult mai duplicitar, ca sa folosesc un cuvant elegant, decat pare!!!

Putin vrea ceva simplu in fond: vazand ca Nato i se tot apropie de granite prin primirea in aceasta organizatie de tara dupa tara in ultimii 25 ani, a realizat ca in curand prin aderarea Ucraina la NATO o sa se trezeasca cu misile nucleare la granita Ucraina-Rusia deci la 500 km de Moscova, adica vreo 15 min de zbor. Acum sunt la peste 1000 km distanta ceea ce este cu totul altceva. Una este sa duci negocieri Rusia-US cu rachetele nucleara la usa ta, si altceva cand sunt la distanta mai mare, ca sa ai timp sa ripostezi....
Problema Rusiei este ca din cauza a ceea ce au facut de-alungul istoriei si a imperialismului lor "badaran" ca sa zic asa, ei si-au instrainat absolut toti vecinii, incluzandu-ne pe noi. Este greu sa ramai prieten cu Rusia dupa ce te-au ocupat de nu stiu cate ori, sau te-au rupt in bucati de 3 ori cum este cazul Poloniei si ti-au executat crema ofiterilor din armata cu pistolul in ceafa aliindu-se cu nazistii contra ta, sau ti-au ucis si lasat sa moara de foame 8 milioane de locuitori vezi Ucraina, si tot asa. Nici macar China nu le este cu adevarat prietena, cand si cand mai au interese comune ca acum si atat ...
Ca sa nu ne lasam dusi cu pluta de toata dorinta aceasta ce zace in fiecare din noi sa ne cautam un erou pe care sa-l admiram, hai sa ne uitam la fapte. Daca va uitati in statisticile oficiale pe anii 2019-2021 o sa vedeti ca Ukraina sta foarte prost la capitolul democratie, libertatea presei si coruptie, chiar mai prost ca Rusia, si mult mai prost ca noi chiar daca ne tot plangem de coruptie. Acum stiti cum este, omul este cum este el in conditii normale, dar cateodata conditiile exterioare cand se schimba pe unii le scoate eroul la suprafata iar pe (multi) altii care se dadeau principiali le iese la suprafata caracterul adevarat si care nu arata bine deloc. Zelensky in postura de presedinte in razboi pare sa-si faca datoria, asa ca bravo lui! Are o sarcina uriasa pe umeri. Ce insa am vazut in declaratii sale este ca este orice altceva dar nu dipomat! Declaratiile sale publice sunt emotionale ceea ce este foarte de inteles, dar cere lucruri imposibile si aiurea cand de exemplu cere ca NATO sa intervina desi i s-a explicat de zeci de ori de ce nu se poate.
Va readuc aminte ca noi ca tara nu am avut o relatie prea grozava cu Ucraina in trecut, atat probleme la granita din Delta, cu insula Serpilor, etc. Pana acum Ucraina a avut tot timpul sa ceara sa intre in UE dar n-au facut-o, i-a apucat acum graba cand sunt rusii cu tancurile peste ei....
Lucrurile sunt amestecate cum este si normal la nivel international, si nimeni nu este dalb si fara vina caci nu ai cum la acest nivel.
Pe de alta parte oamenii obisnuiti, civilii, sufera in orice razboi cel mai mult si mai ales femeile si copii si acestia fara indoiala trebuie ajutati.
Eu raman reticent pentru tot ceea ce este de nivel guvernamental, caci fiind roman si vazand atat comunismul in trecut cat si liberalismul actual nu am nicio asteptare de mai bine la nivelul omului de rand. Pana la urma Rusia este o kleptocratie iar USA o plutocratie, ca democratie adevarata nu exista niciunde in lume, poate doar in UK si pe subiecte de anvergura nu prea mare...

Salut optimismul Dvs Dle Cucerai, dar tare mi-e teama ca ecoul Zelenski se va stinge treptat pe masura ce partile se afundà intr-un razboi lung si de uzurà. Cu 150 mii de soldati, mulți din ei se pare slab instruiți, nu poți acoperi mult timp un front cu adâncimea si lățimea intregii Ucraine, dacă rusii nu pun mana rapid pe resursele locale pt. a-si asigura liniile de aprovizionare. Putin stie asta, de unde si nervozitatea crescută de care dă dovadă, pt. că situatia în teren nu corespunde cu planul initial. În acest context, nu mă miră deloc faptul că acum a activat alerta nucleară pt. a suplini tehnic lipsa cizmei în teritoriu. Din păcate asta mă face să cred că de data aceasta rusii nu mai joacă un poker mincinos incercând să blufeze. Cred că tensiunea actuală se apropie de cea din octombrie ’62, din timpul crizei rachetelor din Cuba. Si atunci ca si acum, cu toata bateria de analisti si strategi, Washingtonul a fost initial foarte naiv si surprins in ce priveste comportamentul agresiv si de neînteles al Moscovei. Numai că atunci, desi impresia artistică generală era la final că Hrusciov a fost umilit (a plătit de altfel apoi pt. asta) si că URSS a pierdut, de-abia mai târziu s-a aflat ca dealul făcut de Kennedy a fost retragerea rachetelor Jupiter din Turcia. Acum, când omuletul de la masa albă de 7 metri s-a asezat cu valiza cu buton rosu pe genunchi, mi-e teamă că SUA vor trebui -din păcate- sa facă din nou o concesie si să vină cu o ofertă la schimb. Prima va fi că NATO nu se va mai extinde spre est, asta la modul sigur. Rămâne de văzut cât se va rezista presiunii psihologice aplicate de triumviratul Putin-Lavrov-Soigu si cât de solidară si operativă va fi realmente alianța în zilele următoare. În caz că Putin va auzi un scârțâit si un tremur în structură, oricât de slab ar fi el, tare mi-e teamă ca va obtine un bonus si acum dealul va fi, ca si in ’62, retragerea scutului antirachetă din Polonia si România. Chit că se va face mai târziu si nu în mandatul lui Biden, si se vor invoca atunci alte motive pentru a explica aceasta miscare strategică. Eventual o înrăutațire a situatiei din Pacific si o Chină tot mai agresivă cred că i-ar ajuta la țanc ca să salveze fața.

Sa nu uitam ca popoarele Rusiei precum si ale tarilor din Asia lovite de ciuma rosie, au trecut de la stadiul de cvasifeudalism cu mujici si tarani servi legati de mosii direct la comunism, ramanand tot un fel de servi, dar in colhozuri sau in marile combinate industriale. Acolo nu s’a dezvoltat niciodata un middle class care sa asigure coloana vertebral-cerebrala a natiei din punct de vedere economico-social, cu un nivel al conștiinței democratice si al culturii civice suficient de ridicat. Iar constituirea acestei coloane in viitorii 20 de ani sunà cam ca o previziune à la Brucan. In ce priveste conflictul Rusia-China. Haideti sa fim seriosi totusi; niciodata spatiul geografic ocupat de Rusia, chiar si lipsità fiind de celelalte apendice si teritorii complexe din punct de vedere demografic, unde nu sunt majoritari rusii, nu va putea fi umplut de valul sino-asiatic. iar chinezii sunt mult mai interesati militar si strategic de Taiwan, de Marea Chninei de Sud, de Pacific, si de tot ce mai vreti dvs primprejur pe la ei pe-acolo. Pentru restul, pe viitor i-as vedea mai degraba tentati sa continue proiectia de putere economica si ofensiva de sarm gratie investitiilor locale, pentru obtinerea unui bazin cat mai larg de resurse de materii prime, inceputa de ceva timp pe directia Africii si mai nou spre America de Sud si Afganistan

Un ,,Drulău" al lor.

Ucraina ”belli”

Adevărul e că te câte ori m-am gândit la eventualitatea unui Al Treilea Război Mondial, în sensul unui conflict apocalitptic, ultim, îl proiectam mai degrabă către o cofruntare între două culturi diferite, euro-atlantică vs chineză sau islamnică.

Întrebarea legitimă este acum dacă Rusia reprezintă o cultură cu adevărat europeană sau doar poziționarea sa geografică, parțial europeană, perzumă apartenența la civilizația bătrânului continent. Și, desigur, dacă ne aflăm într-un război mondial, într-unul atipic, dar care are toate elementele unui conflict planetar: poziționare deschisă pentru una dintre tabere, neutralitate binevoitoare sau accord tacit din toate zonele lumii.

Până la Petru cel Mare, Rusia a avut un rol de putere regională. Să nu uităm că sute de ani ciolovecii au stat sub cravașa mongolă, gravitând în jurul Saraiului, cartierul general al hanului căruia îi plăteau tribut anual. În ce măsura lunga perioadă petrecută sub ceea ce istoricii ruși numesc ”jugul tătăresc” a influențat mentalitatea colectivă a rușilor este greu de precizat, dar specialiștii cad de accord că, paradoxal, a însemnat, prin distrugerea Rusiei Kievene de către mongoli, ridicarea treptată a cnezatului Moscovei. Petru cel Mare a reușit să facă trecerea de la cnezat la imperiu. Face asta începând prin a călători personal prin Europa, unde se arată uimit de avansul tehnologic al vesticilor. Este primul principe rus care străbate Europa după cneazul Kievului, Iziaslav, iar aici putem intui o dorință ascunsă de a-l întrece pe strămoșul său care era perceput ca un mare deschizător de drumuri. Nici nu mai contează că este privit ca un semisălbatic, că mănâncă cu mâna și se unge cu sos pe haine la dineurile curților europene, dar se întoarce acasă cu lăzi pline de schițe, cu arme și..idei de reformă. Începe reforma ”bărbilor”, a”veșmintelor”, calendarului, administrativă și militară. Culmea, de la o astfel de Rusie din ce în ce mai ”franțuzită” am primit noi, ulterior, un suflu european în încremenirea proiectului otoman, prin Regulamentele Organice de la 1831!

Revenind la proiecția imaginară a unui potențial WW3, spuneam că vizionam o confruntare între culturi diferite. În tabăra euro-atlantică ar fi intrat inclusiv Rusia, pe care, poate și grație geniilor sale literare, Pușkin, Dostoievski, Tolstoi, etc, o percepeam europeană, chiar dacă marginal-europeană.

Dar dacă Rusia nu aparține culturii europene, fiind ea însăși o lume în sine? Dacă de vină suntem chiar noi care ne-am scufundat într-un maniheism perpetuu din schema căruia încercăm să ne smulgem printr-o tardivă interogație: dar ce vor de fapt rușii? Prin ruși înțelegând, evident, clasa politică, militaristă dornică de o continuă extindere de la Ivan cel Groaznic încoace. Sau i se potrivește Rusiei, în mod integral, afirmația pe care Voltaire avea s-o facă la un moment dat despre țara condusă de Frederic Wiliam I:"În timp ce unele state au armată, armata prusacă are un stat!"?

O resetare a modului de a ”lucra” cu Rusia ar trebui cred să înceapă cu ieșirea din zona de confort a relațiilor economice: Putin ne dă gaz, noi îi dăm bani, îl mai lăsăm să ocupe câte o Georgie, vreun Donbas ceva, dar toată lumea e ok în cele din urmă!

Falimetul politicii împăciuitoriste a la' Chamberlain a ajuns acum la zenitul Ucrainei. E inutil postfactum de imaginat care altă țară ar fi putut fi ”ucraina belli”, dar fiara din Putin a văzut o prefațare just ad bellum ideală. Prefața a fost, deci, scrisă. În cadrul paradigmei aparente a aceleași culturi salvo-europene, iar paginile se completează de o săptămână cu cele mai cumplite amintiri din viitor.