Foto: The wall (Guliver Getty Images)
40% dintre cetăţenii României au votat sau au putut vota în decembrie, iar dintre aceştia 45% au votat PSD, oferind frâiele ţării acestui partid. La un calcul simplu, înţelegem că 18% dintre noi au decis pentru ceilalţi 82%, care au avut alte preferinţe, care au ales să nu voteze sau care ar fi dorit să voteze, dar nu au putut să facă acest lucru din diferite motive. Iar asta, că ne place sau nu, se numeşte democraţie.
Din orice punct priveşti, însă, o democraţie în care o minoritate mică decide pentru o majoritate mare, este o democraţie cel puţin perfectibilă. Nici măcar nu mai putem spune „ca la noi, la nimeni”, pentru că peste Ocean s-a ales Trump pare-se cu ajutorul ruşilor, în mod perfect democratic, iar mai aproape de noi, în Marea Britanie, s-a decis tot democratic ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană, prin argumente pe care politicienii care au promovat acest parcurs le-au recunoscut ulterior ca fiind în bună măsura minciuni şi manipulări. I se atribuie lui Winston Churchill observaţia că „democraţia este cea mai proastă formă de guvernare, cu excepţia tuturor celorlalte”.
La asta, din experienţa noastră naţională, am putea să adăugăm că democraţia este şi cel mai prost mod de a ne alege lideri, în afară de toate celelalte.
Ce-i de făcut, aşadar? Merită să apărăm democraţia? Fiecare să decidă pentru sine, dar dacă răspunsul tău e pozitiv, iată patru propuneri:
Fă-te micro-mogul de presă.
E clar (sau ar trebui să fie), că în recentele alegeri (şi în toate cele „libere”, de după ’89), „marea presă” (televiziuni în principal) a jucat un rol fundamental. Multe dintre canalele noastre media sunt departe de idealurile de imparţialitate şi deontologie jurnalistică. Se minte grosolan, se manipulează visceral şi se căsăpesc adversarii politici ai patronului, mai ceva ca-n codrul frate cu românul oportunist. E o alba – neagra televizată, cu întoarceri spectaculoase, în funcţie nu de interesul publicului de a fi informat, ci de interesul patronului de a scoate basma curată un politician sau altul. Diferiţi indivizi hipnotizează înspre acel somn al raţiunii care naşte monştri. În lista organizaţiei „Reporteri fără frontiere” cu privire la libertatea presei, România e pe locul 49, între Mauritania şi Comores. E rău, dar nu e tragic. Fraţii italieni, pe locul 77, între Moldova şi Benin, ne invidiază.
Pe la începutul lui 2016, pentru prima oară, am făcut o donaţie pentru un jurnalist independent. I-am descoperit articolele şi povestea personală impresionantă în mod întâmplător şi m-am simţit jenată să nu contribui cu nimic, după ce am sorbit o jumătate de duzină de articole, toate scrise cu zvâc, inteligenţă şi sensibilitate. Pe la finele anului, am făcut şi prima donaţie pentru o organizaţie a jurnalismului independent. A fost o decizie emoţională, recunosc.
Povestea doctorului Burnei, documentată sisific, în episoade succesive, a fost declicul de care am avut nevoie ca să înţeleg că eu, simplu cetăţean, am putere. Că pot finanţa (şi) eu ceea ce mă interesează să citesc şi ce vreau să văd adus în dezbatere publică. Că dacă ar mai fi încă, să zicem, câteva mii, doar câteva mii, de cetăţeni ca mine, care donează pentru investigaţii pe bune, ţara noastră ar putea arăta altfel, mai după chipul şi asemănarea adevărului şi justiţiei sociale. M-am bucurat, aşadar, când Valeriu Nicolae (fost secretar de stat în Guvernul Cioloş şi actualmente Reprezentant special al Secretarului general al Consiliului Europei) a venit cu ideea de a se crea un fond pentru susţinerea jurnalismului independent.
Ţine-ţi parlamentarul sub observaţie.
Chiar dacă au fost aleşi de o mică minoritate, parlamentarii o dată instalaţi în funcţie sunt ai noştri ai tuturor. Teoretic trebuie să răspundă pentru acţiunile lor politice atât în faţa propriilor alegători, cât şi în fața celorlalţi cetăţeni care nu i-au votat sau au votat pe altcineva. Teoretic. Practic nu o fac. Nu doar pentru că nu vor, dar şi pentru că nu li se cere. Nu se duce nimeni peste ei, în cabinetele parlamentare din circumscripţii, unde ar trebui să fie prezenţi o dată pe săptămână pentru dialogul cu cetăţenii. Cel mai adesea, nici nu ştim care sunt parlamentarii „de care aparţinem”.
Acum câţiva ani mi-am propus să organizez o dezbatere cu toţi parlamentarii, indiferent de culoare politică, din judeţul Cluj. Iniţial toată lumea mi-a spus că nu se poate, că parlamentarii nu o să vină, că tema nu e destul de importantă (ce-i drept, nu era), că dacă vin cei de la partidul x nu o să vină cei de la partidul y şi aşa mai departe. Am dat un milion de telefoane, am vorbit cu diverse doamne de la Dej, Huedin şi alte locuri frumoase, care se prezentau ca fiind şefe de „cabinet”, dar până la urmă am reuşit.
Am organizat o frumoasă dezbatere, pe o temă neimportantă (a se citi „greu de pus pe agendă”), cu parlamentari sau raprezentanţi de la toate cabinetele parlamentare (mai puţin unul, la care nu am insistat prea mult pentru că avea o condamnare penală). A fost un experiment care mi-a dovedit că se poate. Nu am putut decât să mă întreb cum ar fi ieşit dacă tema întâlnirii ar fi fost una cu adevărat importantă.
Nu toţi avem timp să facem vizite la cabinetele parlamentare şi poate că dacă am avea timp, nici nu am şti de unde am putea să apucăm conversaţia (pentru cine chiar doreşte pot să ofer sfaturi). De aceea e bine de ştiut că există câteva organizaţii în Romania care se ocupă tocmai de monitorizarea instituţiilor publice şi a aleşilor.
Susţine educaţia unui copil.
Acum ceva vreme sociologul Bruno Ștefan a stârnit o oarecare rumoare, afirmând că dacă am reduce dreptul de vot al persoanelor care nu au absolvit 8 clase, PSD ar dispărea de pe scena politică. Si că, atâta timp cât PSD va fi la putere, el nu va promova îmbunătăţirea sistemului de educaţie, pentru că analfabeţii (250.000 în România de azi) şi cei cu puţină şcoală sunt o masă de manevră uşor de folosit electoral: „cu o pungă cu mălai, fasole și ulei ori cu 50 lei, ei sunt cel mai ușor de cumpărat să voteze așa cum li se cere”. Nu ştiu dacă este aşa, dar la alegerile parlamentare un sondaj a arătat că cei cu 10 clase şi mai puţin au votat în proporţie de 60% cu PSD, cei cu liceu au votat cu PSD în proporţie de 47% şi doar 27% dintre absolvenţii de învăţământ superior au votat PSD (deşi acest ultim procent a crescut faţă de anii anteriori, ceea ce poate sugera fie o înrăutăţire a sistemului de învăţământ universitar, fie o performanţă mai bună a PSD).
Educaţia e o criză naţională în România. Nepăsarea noastră de azi faţă de sutele de mii de copii care rămân analfabeţi sau pe acolo, ar putea să ne coste scump în viitor. Ei vor reprezenta nu doar o ieftină masă electorală, pentru oricare partid lipsit de scrupule, dar şi un cost social. Iar aici nu mă refer doar la şomaj, criminalitate şi neutilizarea resurselor umane. Ci şi la faptul că dacă vrem ca cineva să plătească şi următoarea generaţie de pensii, iar tinerii de azi nu vor fi apţi pentru cerinţele pieţei muncii, atunci poate vom fi nevoiţi să importăm forţă de muncă: nedoriţii emigranţi într-o ţară în care cel mai mare partid întreţine un discurs al „mândriei de a fi român” şi al urii faţă de străini.
Aşadar, întreabă pe la rudele de la ţară, despre cea mai săracă familie din sat, cea care are şi mulţi copii, şi vezi dacă nu ai putea să ajuţi în vreun fel. Nu contează că tatăl e beţiv şi mama cam leneşă. Tocmai de asta acel copil ar putea să aibă mare nevoie de tine. Iar tu de el, peste 20 de ani ca să contribuie la plata pensiei tale. Altfel, există diferite organizaţii care caută şi ajută astfel de copii, prin programe dedicate (un exemplu este programul Pâine şi Mâine, prin care copii de la sate primesc o masă caldă la şcoală şi sunt ajutaţi să îşi facă lecţiile).
Asigură-te că o să poţi vota la următoarele alegeri.
Diaspora a votat în mică măsura. La fel cum puţini au fost şi tinerii care au votat. Şi nu e de mirare. Barierele administrative şi birocratice pentru ei au fost foarte înalte. În străinătate au putut să voteze doar cei cu domicilul sau reşedinţa acolo, dar doar după ce se vor fi înscris în prealabil în registrul electoral. Câţi dintre cetăţenii români care muncesc în străinătate au reşedinţă/ domiciliul acolo? Există o astfel de statistică? Pe ce bază reşedinţa/ domiciliul ajunge să împiedice un drept constituţional? Eu însămi şi mulţi alţi români am trăit frustrarea de a nu putea vota pentru că eram în deplasare în interes de serviciu, sau pentru că eram la studii de scurtă durată, sau pentru că nu am socotit de cuviinţă să ne facem domiciliul din varii motive, sau pentru că nu am ştiut că trebuie să ne înscriem în acel registru electoral. Nu pot să nu observ că dreptul constituţional al domnului Dragnea de a deveni primul premier condamnat definitiv pentru fraude electorale este motiv de dezbatere naţională, în timp ce dreptul cetăţenilor al căror drept de vot a fost încălcat pe motive administrative nu e menţionat nicăieri. După cum nu pot decât să îl „admir” pe domnul Dragnea pentru cât de acerb îşi apară drepturile constituţionale şi să mă întristez pentru scăzutul apetit pe care îl dovedesc eu şi miile de români de a face acelaşi lucru. Cel mai inteligent lucru pe care am putea să îl facem până la urmă, ar fi să observăm jocul „constituţional” şi să îl utilizăm şi noi. Astfel, devine clar că votul electronic trebuie să devină posibil! Avem cel mai performant internet din lume. Şi unii din cei mai buni IT - işti. Ce ne reţine?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Preşedinţii prezidează, sintagma de şef de stat este doar o expresie.
Cei care conduc în democraţie sunt votanţii, prin reprezentanţii aleşi.
Democratia poate fi definita foarte simplu din perspectiva etimologica: demos=popor si cratos=conducere. Toate institutiile statului intr-o democratie se subsumeaza ideii de mai sus, inclusiv constitutia si legile.
In art. 2 din Constitutie se specifica clar ca suveranitatea statului (si numai din perspectiva externa) se realizeaza prin institutii alese in mod democratic (adica prin vor universal, secret si liber exprimat) si ca nici o persoana sau grup de persoane nu pot exercita suveranitatea statului in nume propriu (asa cum se face la noi prin caste si institutii asa zis independente).
Poporul ca sa poata conduce are la indemana 2 mecanisme: se exprima direct la referendum sau prin delegati. In primul caz avem de-a face cu ceea ce se cheama democratie participativa si in al doile caz avem o democratie reprezentativa.
Mizeriile pe care le surprindeti sunt reale si isi au cauza in nefunctionarea institutiilor democratice.
Ideea de reprezentativitate este afectata de sistemul electoral care nu ne permitem sa alegem indivizi ci ne obliga sa alegem liste fabricate in culisele partidelor (care exprima vointa celor aflati la conducerea partidelor si interesele de partid, altele decat interesele generale: finantarea campaniilor, obedienta, cumetriile). Si odata cu afectarea principalului mecanism de exprimare a democratiei, vin in cascada toate celelalte mizerii.
Legislativul este suma reprezentantilor si dupa cum am aratat mai sus nu prea reprezinta pe nimeni.
Executivul este un corp decizional foarte puternic compus din persoane numite de majoriotatea din legislativ. Astia sunt reprezentantii reprezentantilor nostrii.
Si puterea judecatoreasca, care ar trebui sa asigure o arbitrare a functionarii corecte a mecanismelor, este compusa din persoane care nu reprezinta pe nimeni, nu raspund in fata nimanui, care sunt selectati dupa criterii care exced competenta profesionala si mai ales probitatea morala si care sunt finantati (mijloc de aservire a magistratilor) de executiv, adica de delegatii delegatilor nostri nereprezentativi.
Pentru ca democratia si inclusiv ce spuneati (statul de drept si domnia legii) sa nu fie teoretice ar trebui:
- sa se schimbe sistemul electoral - eu as fi pentru un sistem pe liste dar pe liste deschise, adica liste in care eu pot sa selectez candidatul, sa votez un candidat de pe o lista si nu lista in bloc. Mai existe sisteme majoritare (alea cu vot uninominal in doua tururi - cel intr-un singur tur sunt total nereprezentitive din perpectiva proportionalitatii si sisteme mixte. Multe din ele bune).
Executivul trebuie sa fie mandatat direct de populatie - prim ministru este ales, sau ca in sistemul american presedintele are rol de sef al guvernului.
Judecatorescul trebuie sa fie finantat din taxe judiciare si nu din bani de la buget, via ministrul justitiei. Procurorii sa fie asimilati avocatilor si nu magistratilor - nicaieri procurorii nu sunt magistrati ci inalti functionari. Taxele judiciare sa fie avansate de stat astfel incat sa aiba toti acelasi acces la justitie - actual cei fara bani sunt descurajati si cei cu multi bani sunt avantajati. Raspunderea magistratilor sa intervina automat in caz de recurs (de nerespectare a drepturilor procesuale) si urmare a unor analize in caz de apel (cand se pune la indoiala discernamantul judecatorilor). Judecatorii sa fie judecati, pentru cazurile de malpraxis si pentru abaterile disciplinare si profesionale de curti cu jurati si nu tot de ei - se judeca ei pe ei cu aplicare flagranta a conflictului de interese.
Ar mai trebui ca toate functiile publice sa fie exercitate de catre institutiile statului si nu de caste infiintate si cu delegare de reglementare - urlator la cer: asta ne duce in plin ev mediu.
Dupa modificarile astea nu vor mai fi oameni care sa afirme ca democratia este doar o teorie.
Cu ajutorul internetului și al tehnologiilor moderne, în principiu, oamenii ar putea să voteze direct idei sau proiecte și poate se va ajunge acolo. Evident, o astfel de tentativă trebuie coroborată cu un soi de permis de vot, pentru că nu toată lumea se pricepe la toate. S-ar putea stabili niște arii de interes/competență, și fiecare ar putea primi permis să voteze subiecte din aria/ariile sale de specializare, în urma unui test. Pentru celelelate își poate delega votul către speciliști pe acele arii. În felul ăsta obținem un sistem democratic hibrid, care permite atât exprimarea directă cât și prin reprezentanți și are în plus și o componentă meritocratică, pentru că, în principiu, cei mai performanți vor fi aleși de mai mulți să-i reprezinte pe ariile lor de expertiză.
Am dezvoltat ideea și aici : https://panouldebord.ro/showEntity/6802
Primul aspect ar fi ca este vorba de o limitare a dreptului de a vota.
Al doilea aspect il reprezinta imposibilitatea definirii specialistului sau a ariilor de specialitate. De aici mai apare o problema: un specialist va putea vota doar in domeniul lui de expertiza.
Al treile aspect porneste de la confuzia privind continutul votului. Starea de fapt nu se voteaza intr-un stat de drept. Se poate vota directia, intentia si perceptia obiectiva asupra realitatii. Inaltimea mea nu poate fi supusa votului, ea nefiind dependenta de manifestarea democratica. NU se poate vota nici lungimea zilei si nu se poate vota nici ce prefera o anumita persoana in contradictie cu preferinta efectiva a acelei persoane.
E adevarat ca pentru a decide e nevoie de puncte de vedere fundamentate stiintific dar asta nu inseamna sa transferam preferintele oamenilor specialistilor, mai ales cand nu stim cine e specialist si cine nu.
"Al doilea aspect il reprezinta imposibilitatea definirii specialistului sau a ariilor de specialitate" - N-aș zice că e imposibil. Acum există specializări, atestate prin diplome și alte dovezi.
Apoi, nu este vorba de o limitare a dreptului de a vota, nu mai mult decât e acum în orice caz. Există întotdeauna varianta de a-ți alege un reprezentat, în mod direct, nu ca acum de mâna a treia.
Ideea cu restricția de a vota pe chestiuni care necesită niște cunoștințe tehnice, poate să fie sau poate să nu fie, iar în cazul în care ar fi, se poate relaxa destul de mult. Ideea e să ai măcar habar despre ce votezi, pentru că nici, "mergem la vot dar nu știm ce votăm", nu mi se pare o variantă viabilă.
Să nu uităm ce zicea Isaac Asimov, să nu confundăm democrația cu acel sistem de decizie în care ignoranța mea este la fel de validă precum cunoștințele tale. Este important să introducem în sistemul de decizie colectivă și meritocrația, iar sistemul de democrație hibrid, pe care l-am descris, mi se pare că oferă și această posibilitate.
La noi reprezentantii nu sunt oameni educati. Problema este deci la selectarea reprezentantilor, adica la democratie - care nu este importanta si este utopica.
Eu v-as intreba daca nu un mecanism democratic de alegeri ar trebui sa trimita, sa selecteze acei oameni educati, cine sa o faca sau ce sa o faca? Sper sa nu faceti referire la beneficiile pe care le asigura un despot luminat.
Pe de alta parte discutia a sarit de la un plan civic la unul religios, de la repere ce tin de organizarea sociala la repere ce tin de transcedental.
Din ce am reusit sa inteleg eu, nicaieri in biblie nu se prezinta civismul ca fiind un pacat ci din contra.
Una este raportarea fiecarui individ la divinitate si alta este raportarea individului la societatea in care traieste si la civismul, calitatea de cetatean care nu exclude un comportament religios si efortul devenirii personale.
In consonanta cu pilda pomului care se recunoaste dupa roadele sale eu as pune intrebarea urmatoare: cum este pomul care nu da roade si daca omul care nu intelege ca traieste in societate si ca este dator sa dea si el ceva? Si daca raspunsul este ca este un pom inutil, atunci ajungem de unde am plecat si va intreb care ar fi formula de guvernare politica si sociala mai potrivita, alta decat democratia. Si daca nu gasiti alta, atunci trebuie, chiar daca nu avem aplecare sau deschidere pentru subiect, sa ne punem intrebari privind mecanismele democratice si modul cum acestea sunt implementate in tara sau aiurea.
Oricum interventia dvs. este maxim bun-simt si iese clar din cadrul manipulator cu care ne-a obisnuit republica, care ne indeamna sa ne uram intre noi, care cauta sa ne dezbine pe criterii care nu apartin in mod real nimanui, pentru rating, pentru bani.
Ce pom este acela care pune problemele societatii de o asa maniera? Ce pom este acela care discuta despre trecut si nicodata despre viitor sau despre ce ar trebui facut, care cauta sa demonstreze cat de prosti si de rai au fost cei care nu au votat dreapta sau stanga? Ce pom este acela care cu nonsalanta foloseste dubla masura, care este aspru cu unii si iubitor cu altii pentru unul si acelasi lucru?
Articolul de la care a pornit discutia a avut un fruct bun, respectiv ideea de implicare civica care se poate face, care poate fi utila. Noi in schimb am ramas cantonati in dicutii contradictorii pe logica caprei vecinului. Pomi rai. Nu reusim sa propunem nimic bun. Pomi rai.
Asta inseamna ca un mecanism care sa contribuie la autoexcludere idiotilor din procesul electoral este de preferat unui mecanism formal, mecanic si generator de frustrare.
Ideea este ca un sistem care presupuna un permis de vot care sa poata fi obtinut de oricine reuseste sa se lege singur la sireturi, nu este excluziv ci are doar darul de a elibera procesul electoral de o patura de idioti cu drept de vot (care singuri se vor exclude).
Consecintele dreptului de vot dependent de obtinerea unui permis sunt multe, majore si cu foarte putine minusuri.
Sistemul acela pe care il propuneti cu specialisti cu diplome (si Ponta este avocat pe baza titlului de doctor care a fost recunoscut ca fiind obtinut prin frauda) este stufos, generator de excluziune, usor de corupt si de dirijat prin mijloace birocratice.
Includerea in ecuatie a meritocratiei se poate face prin cresterea mecanismelor de tragere la raspundere pentru prejudicii - mecanism care ar exclude impostorii si incompetentii din pozitiile de decizie si de responabilitate.
Ceva in genul: oricine cauzeaza altuia un prejudiciu este obligat sa-l repare (art.998 C.Civ). Toate institutiile de stat, publice sau care utilizeaza resurse publice sunt obligate sa introduca, prin actiune in regres, persoana responsabila de cauzarea unui prejudiciu, in caz contrar conducatorul unitatii va raspunde solidar pentru plata prejudiciului.
Efectul ar fi ca va disparea un maxim 5 ani impostura si incompetentii. Si nu costa bani, si este usor de introdus in legislatie, si este o poveste veche care a fost desfiintata prin 1994 si nu a mai fost reintrodusa indiferent de guvernele care s-au succedat (de stanga si de dreapta deopotriva), deci nu ar fi ceva nou.
In logica prezentata de dvs., eu as pune intrebarea: aveti o diploma care sa va permita sa discutati oportunitatea introducerii sau neintroducerii propunerii dvs.?
Bun, dumneavoastră insistați pe faptul că eu am dat ca exemplu diplomele ca și mecanism social de recunoaștere a unor capacități și cunoștințe pentru anumiți indivizi. Nu există mecanisme perfecte, întotdeauna se vor găsi modalități de trișare, pe care unii le vor folosi pentru a obține anumite beneficii fraudulos, asta nu înseamnă însă că valoarea mecanismului în sine nu există. V-am spus, nu insist pe asta, însă spun că s-ar putea să avem o creștere a calității votului dacă ar exista totuși un mecanism de certificare a capacității alegătorului de a vota în cunoștință de cauză. Din ce spuneți, înțeleg că și dumneavostră sunteți pentru un "permis de vot", dar nu spuneți cum s-ar putea obtine acel permis.
Nu va fi și acest mecanism de obținere a permisului supus fraudei, la fel ca obținerea de diplome ? Din moment ce acum cineva manevrează o populație needucată pentru a vota într-un anumit fel, o va "ajuta" și să obțină acel permis de vot pentru a o folosi în continuare.
Spuneți: "Includerea in ecuatie a meritocratiei se poate face prin cresterea mecanismelor de tragere la raspundere pentru prejudicii - mecanism care ar exclude impostorii si incompetentii din pozitiile de decizie si de responabilitate."
Toate astea ar presupune o justiție independentă și performantă care să fie lăsată să-și facă treaba. Dar lucrul ăsta nu se va intâmpla atâta timp cât există pârghiile politizării ei de către cei ajunși la putere prin fraudă. Este un cerc vicios.
Mă întrebați : "In logica prezentata de dvs., eu as pune intrebarea: aveti o diploma care sa va permita sa discutati oportunitatea introducerii sau neintroducerii propunerii dvs.?"
În primul rând, așa cum chiar dumneavoastră ați spus, chiar dacă ar exista o astfel de diplomă și eu aș detine-o, nu ar fi relevant, deoarece este posibil s-o fi obținut prin fraudă.
În al doilea rând, acest gen de proces la care mă refer, este unul ad-hoc, se poate întâmpla doar dacă o masă critică de oameni ajunge la un anumit grad de înțelegere. Nu poate fi făcut doar pentru că cineva spune ceva, indiferent câte și ce diplome posedă.
În al treile rând, poate cel mai important, eu am venit cu o idee, o idee are o viață a sa, indiferent de cine o emite, poate fi bună sau proastă, dar valoarea sa nu poate fi dedusă in funcție statut-ul sursei, ci judecând efectiv ideea.
De aceea și spuneam că este important să ajungem să votăm idei, nu oameni. O competiție a ideilor ar putea produce rezultate mai bune decât o competiție a egourilor. Nu putem ști însă până nu încercăm.
Am intrat in discutie de dragul ideilor si nu ca sa ma dau mare (e greu sa te lauzi din anonimat). Sincer sunt constient ca nici una dintre ideile prezentate de noi nu a fi pusa vreodata in practica, dar discutia in sine a fost interesanta.
Sunt convins de dincolo de noi, au mai existat inca cativa, nu stiu cati care au citit aceasta dezbatere, si au putut sa se pozitioneze pro sau contra si astfel am realizat o informare, poate o constientizare, poate doar o impresie. Un pom cu roade.
Sa stiti ca nu astept sa-mi dea cineva dreptate. Cand gresesc imi dau seama si chiar daca nu recunosc, in timp ma corectez, invat. Pe de alta parte dicutiile astea le-am purtat deja si le-am dezbatut de-acum mult timp si cu persoane pasionate si calificate in domeniu si astfel stiu ca gresesc greu, rar.
Eu chiar cred în faptul că o competiție a ideilor vs o competiție a egourilor poate aduce mult mai multe beneficii, însă probabil că nu suntem pregătiți ca societate, poate chiar ca umanitate, de așa ceva, decât la nivel micro care nu poate avea un impact major pe termen scurt, car are pe termen lung.
"Sincer sunt constient ca nici una dintre ideile prezentate de noi nu a fi pusa vreodata in practica" - N-aș fi așa de sigur, poate nu în următoarele decenii, sau poate nu secolul ăsta, dar la un moment dat e posibil. Orișicum genul ăsta de schimbări germinează pe perioade lungi, și este nevoie pe tot parcursul acestei perioade de oameni care să le mai îngrijească din când în când..
Momentant eu cred că asta este direcția. Se pune foarte mult accent pe inovație tehnologică și mai puțin, spre deloc, pe inovație socială, deși aceasta din urmă va fi cea care ne va duce la următorul nivel...
De ce nu am merge apoi mai departe? De ce n-ar vota doar bacalaureaţii? Sau licenţiaţii? Poate că cei cu doctorate ar alege mult mai bine?
De ce să mai lăsăm pe toată lumea să voteze? Ce treabă au pensionarii să ne decidă ei viitorul?
Chiar crezi că limitarea dreptului la vot ar creşte legitimitatea guvernării? Asta după ce te plângi de tirania "micii minorităţi"???
Dar am fi in scurt timp mai avansati decat SUA sau Germania ... si cine si-ar dori asa ceva?