Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

„Fabrica” de sănătate: La 35 de ani am descoperit CrossFit-ul și mi-am schimbat rutina zilnică

crossfit

foto: Dmytro Sidelnikov / Alamy / Alamy / Profimedia

Recent am calculat că merg la „fabrică” de un an și trei luni. Am început undeva în octombrie 2023: timid, într-o dimineață de luni, la ora 07:00 am intrat pe ușă pentru prima dată. Muzică bună, ceva zâmbete și o tablă plină cu informații (aveam să aflu că acela era antrenamentul din ziua respectivă).

Nu este o „fabrică” oarecare, ci una de CrossFit. Fac un fel de sport, mișcare, zilnic încă din liceu - sală, clase de aerobic, drumeții, mers pe jos sau cu bicicletă, înot, dansuri, aqua gym. Am încercat cam tot ce am vrut, dar mai aveam ceva pe listă: CrossFit. Văzusem suficiente video-uri și auzisem de la multă lume „cât de cât de greu este”, așa că scuzele de a amâna “„întâlnirea” se derulau una după alta.

Apoi am văzut pe rețelele sociale o fostă colegă de dansuri care mergea zilnic la antrenamente. Mă minunam neîncetat, uitându-mă la ce face acolo și după câteva luni de admirație în secret i-am scris.

Așa am ajuns într-o dimineață la „fabrică”. Primele ore le-am petrecut cu un antrenor personal, cu Ceci, care m-a făcut să mă simt tot timpul în largul meu. Am trecut prin mișcările de bază de zeci de ori, până am ajuns să le execut corect și să le învăț numele. A avut răbdare și atenție să nu plec accidentată.

Când m-am simțit suficient de pregătită, am început să merg la orele de grup. O nouă provocare. Aici, lume de toate vârstele, de toate profesiile, dar cu același scop. Să aibă grijă de ei.

Am cunoscut alți antrenori faini: Timi, Zsolt, Ionuț, toți la fel de implicați și care nu contenesc să repete mișcările și explicațiile, până ce toată clasa a priceput ce și cum se execută.

Da, a fost greu, mai ales la început. Cu toată experiența din trecut, au fost multe mișcări noi de învățat și repetat, dar mă felicit zilnic că am spart gheața și mi-am făcut curaj, la 35 de ani, pentru o asemenea provocare. Sunt aproape zilnic, de la ora 20:00, prezentă la „fabrică” și recunosc, ora petrecută acolo este ca o gură de aer proaspăt pentru mine. Este momentul din zi în care nu mă gândesc la task-uri de la muncă, la ce trebuie să gătesc pentru familie sau ce haine îi pun copilului pentru schimb la creșă. Mă bucur de fiecare burpee, clean sau tură de alergare.

Da, avem un meniu foarte variat de antrenamente, creat cu drag și gânduri bune de Timi pentru comunitate.

P.S. Dacă tot este început de an și planurile de mers la sală sunt mărețe, merită să vă faceți curaj și să încercați altceva.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

sala de asteptare

Marin simte un junghi care nu trece de câteva săptămâni și merge la medicul de familie. Primește trimitere pentru o investigație imagistică decontată de CAS, dar prima programare disponibilă este peste cinci săptămâni. Așteaptă. După investigație, mai trec alte săptămâni până la următoarea consultație. Diagnosticul vine după aproape două luni - un interval în care singura constantă este incertitudinea. foto: Profimedia

Citește mai mult

CTP--

Un exemplu admirabil de logică matematică dat de președintele Dan în legătură cu alegerile anticipate: „Toate sondajele ne spun că vom fi cam tot acolo, fără posibilitatea de a forma o majoritate. Nu ar avea niciun fel de logică. Plus încă 3-4 luni de alegeri, în care partidele, în mod logic, legitim, se vor ataca unele pe altele.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Călătorim, dar rămânem prizonieri în normalul nostru. Degeaba vezi lumea, dacă o judeci mereu cu aceiași ochi

Nu știu exact când mi-am dat seama de asta. Probabil undeva între o masă luată într-un loc în care nimeni nu se grăbea, o stradă pe care oamenii păreau să meargă mai încet decât eram eu obișnuit și momentul în care am realizat că mă enervez, în tăcere, pentru că lucrurile nu se întâmplau „cum trebuie”. Doar că acel „cum trebuie” era, de fapt, „cum știu eu”.

Citește mai mult
sound-bars icon