Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

„În acea seară, tata a pus pe foc lemne pe care sȃngele de-abia se ȋnchegase”. Povestea sfârșitului copilăriei

Iarna - padure

(Foto: Guliver/Getty Images)

Întȃmplarea mea favorită era una cu lupi. Îl puneam să o repete aproape ȋn fiecare seară. Ştii că ȋn ţinutul Sucevei iernile sunt mai aspre şi, ȋn anii cȃnd copilărise bunicul, o sanie de lemne ȋnsemna că puteai ajunge sănătos ȋn primăvară sau, ȋn lipsa ei, te ȋmbolnăveai de pneumonie şi riscai să crăpi. Şi te ȋnmormȃntau doar ȋn primăvară, cȃnd pămȃntul se dezgheţa. Iernile erau mult mai rele decȃt astăzi. 

În ultima iarnă a copilăriei bunicului – pe atunci nu ştiau ce e aia adolescenţă - chiar ȋnaintea ultimului mare război, fusese cea mai crȃncenă iarnă de pȃnă atunci, ce venise după o vară răcoroasă cu recoltă slabă. Pe la Crăciun aproape isprăviseră hrana animalelor, iar lemnele de-abia le ajungeau să treacă de Bobotează. Pȃnă şi lupii căutau, cum nu o mai făcuseră vreodată, mȃncare, noaptea, pe uliţele satului. Chiar atacaseră o gospodărie mărginaşă şi luaseră două capre.

Doi lupi

Aşa că tatăl bunicului a legat caii la sanie şi, ȋntr-o dimineaţă de vineri, au plecat la pădure după lemne. S-au chinuit cȃteva ceasuri să taie crengi mai acătării. Nu umpluseră încă sania când o haită flămȃndă se zărise pe dealul vecin şi ȋi privea. Au sărit amȃndoi ȋn sanie şi au plecat ȋnspre casă.

Ţi-ai imaginat vreodată cum ar fi să te urmărească o haită flămȃndă? Nu-mi răspunde, e evident că nici imaginaţia ta nu poate să redea groaza pe care ţi-o dă moartea cȃnd aleargă pe lȃngă tine. Caii fornăiau fiindcă ei simt cel mai bine lupul. Iar frica ȋi făcea să alerge cum nu o mai făcuseră vreodată. Zăpada sărea de sub copitele lor.

Povestea bunicul: „Satul se zărea printre fulgii de zăpadă cȃnd tata mi-a zis: - Ia tu hăţurile! Îndeamnă-i să fugă şi nu te uita ȋnapoi! Apoi a apucat toporul şi s-a proptit ȋn spatele meu”.

Şi bunicul a ascultat vorbele părintelui său. Tremura, plȃngea şi urla la cai. Satul se apropia din ce ȋn ce mai ȋncet. Bineȋnţeles că asta era doar impresia lui, aşa cum ţie probabil ţi s-a intȃmplat numai ȋn coşmaruri. A auzit schelălăituri de lup şi, pe urmă, urlete de moarte. Dar nu s-a ȋntors, deşi se aştepta ca vreun lup să ȋi sară ȋn spinare. Dar ȋşi amintea povestea Sodomei şi Gomorei. Era credincios și știa că dacă s-ar uita în urmă s-ar preface în stană de piatră.

„În acea seară, tata a pus pe foc lemne pe care sȃngele de-abia se ȋnchegase”, își amintea bunicul.

PS. Bătrânii noștri, care au prins războiul, știau. Nici noi, nici părinții noștri n-au simțit cu adevărat răsuflarea lupilor în ceafă. Ştii, războaiele nu sunt purtate ȋntre armatele binelui şi ale răului, ci ȋntre oameni ce se găsesc de o parte şi de alta a ignoranţei. Fiindcă numai ignoranţa şi temerile vor aduce moartea. Şi, nu ştiu cum, toate posibilităţile de a ne informa pe care le avem azi ne-au făcut mai ignoranţi decȃt generaţiile bunicilor care de-abia ştiau să citească şi ȋşi petreceau zilele lucrȃnd pentru a avea ce pune pe masă. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Trump Groenlanda / sursa foto: Profimedia

Privită prin lentila unui strateg geopolitic, reluarea obsesivă a temei Groenlandei nu trebuie citită ca un proiect teritorial, ci ca un instrument de arhitectură a atenției. În politica de mare putere, agenda publică este la fel de importantă ca desfășurarea de forțe, iar Donald Trump a demonstrat în repetate rânduri că înțelege acest adevăr mai bine decât mulți dintre criticii săi. Groenlanda este zgomotul. Iranul este fondul.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Problema de matematică s-a dovedit a fi destul de grea. Nu au rezolvat-o corect decât domnii Dan Tudose și Florin Belgun. Iată soluția: în ce caz a³+b³ divizibil cu ab (a,b nr. naturale). Fie d cmmdc al lui a și b. Prin urmare, a=da₁, b=db₁, cu a₁ și b₁ prime între ele. a³+b³=d³(a₁³+b₁³); ab=d²a₁b₁; deoarece a₁ este prim cu b₁, a₁³+b₁³ nu este divizibil cu a₁, nici cu b₁. a³+b³ va fi divizibil cu ab dacă și numai dacă d³ este divizibil cu ab și, deci, d=ka₁b₁ (k natural). Rezultă a=ka₁², b=ka₁b₁².

Citește mai mult

turma de oi

Dacă-mi aduc aminte bine, era în ziua de SântăMărie. Eram singur la stână, tata coborâse la slujbă. Înțeleși să tun cu oile și cu măgarii în valea Diereșului, ne-am întâlnit în jur de ora 1, puțin mai sus de pod, într-o poieniță unde, de obicei, își parca el mașina . Mi-a făcut o surpriză: soția mea și copiii l-au însoțit. Vremea era deosebit de caldă, soare și nicio adiere de vânt. Oile au păscut liniștite la umbra pădurii și, până să ajungă ei, am profitat să fac o baie în râu. foto: Profimedia

Citește mai mult

Bucuresti / sursa foto: Profimedia

Cea mai mare frustrare a locuitorilor și a oamenilor din zonă, și lărgind situația la nivel național, vine din sentimentul că trăiesc într-o zonă ignorată și că problema extrem de importantă pentru ei e neglijată, negociabilă sau ”uitată”. Și credința lor este că statul român devine complice la toată mizeria (la propriu și la figurat) pe care ei o trăiesc și o respiră.

Citește mai mult