Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

„În acea seară, tata a pus pe foc lemne pe care sȃngele de-abia se ȋnchegase”. Povestea sfârșitului copilăriei

Iarna - padure

(Foto: Guliver/Getty Images)

Întȃmplarea mea favorită era una cu lupi. Îl puneam să o repete aproape ȋn fiecare seară. Ştii că ȋn ţinutul Sucevei iernile sunt mai aspre şi, ȋn anii cȃnd copilărise bunicul, o sanie de lemne ȋnsemna că puteai ajunge sănătos ȋn primăvară sau, ȋn lipsa ei, te ȋmbolnăveai de pneumonie şi riscai să crăpi. Şi te ȋnmormȃntau doar ȋn primăvară, cȃnd pămȃntul se dezgheţa. Iernile erau mult mai rele decȃt astăzi. 

În ultima iarnă a copilăriei bunicului – pe atunci nu ştiau ce e aia adolescenţă - chiar ȋnaintea ultimului mare război, fusese cea mai crȃncenă iarnă de pȃnă atunci, ce venise după o vară răcoroasă cu recoltă slabă. Pe la Crăciun aproape isprăviseră hrana animalelor, iar lemnele de-abia le ajungeau să treacă de Bobotează. Pȃnă şi lupii căutau, cum nu o mai făcuseră vreodată, mȃncare, noaptea, pe uliţele satului. Chiar atacaseră o gospodărie mărginaşă şi luaseră două capre.

Doi lupi

Aşa că tatăl bunicului a legat caii la sanie şi, ȋntr-o dimineaţă de vineri, au plecat la pădure după lemne. S-au chinuit cȃteva ceasuri să taie crengi mai acătării. Nu umpluseră încă sania când o haită flămȃndă se zărise pe dealul vecin şi ȋi privea. Au sărit amȃndoi ȋn sanie şi au plecat ȋnspre casă.

Ţi-ai imaginat vreodată cum ar fi să te urmărească o haită flămȃndă? Nu-mi răspunde, e evident că nici imaginaţia ta nu poate să redea groaza pe care ţi-o dă moartea cȃnd aleargă pe lȃngă tine. Caii fornăiau fiindcă ei simt cel mai bine lupul. Iar frica ȋi făcea să alerge cum nu o mai făcuseră vreodată. Zăpada sărea de sub copitele lor.

Povestea bunicul: „Satul se zărea printre fulgii de zăpadă cȃnd tata mi-a zis: - Ia tu hăţurile! Îndeamnă-i să fugă şi nu te uita ȋnapoi! Apoi a apucat toporul şi s-a proptit ȋn spatele meu”.

Şi bunicul a ascultat vorbele părintelui său. Tremura, plȃngea şi urla la cai. Satul se apropia din ce ȋn ce mai ȋncet. Bineȋnţeles că asta era doar impresia lui, aşa cum ţie probabil ţi s-a intȃmplat numai ȋn coşmaruri. A auzit schelălăituri de lup şi, pe urmă, urlete de moarte. Dar nu s-a ȋntors, deşi se aştepta ca vreun lup să ȋi sară ȋn spinare. Dar ȋşi amintea povestea Sodomei şi Gomorei. Era credincios și știa că dacă s-ar uita în urmă s-ar preface în stană de piatră.

„În acea seară, tata a pus pe foc lemne pe care sȃngele de-abia se ȋnchegase”, își amintea bunicul.

PS. Bătrânii noștri, care au prins războiul, știau. Nici noi, nici părinții noștri n-au simțit cu adevărat răsuflarea lupilor în ceafă. Ştii, războaiele nu sunt purtate ȋntre armatele binelui şi ale răului, ci ȋntre oameni ce se găsesc de o parte şi de alta a ignoranţei. Fiindcă numai ignoranţa şi temerile vor aduce moartea. Şi, nu ştiu cum, toate posibilităţile de a ne informa pe care le avem azi ne-au făcut mai ignoranţi decȃt generaţiile bunicilor care de-abia ştiau să citească şi ȋşi petreceau zilele lucrȃnd pentru a avea ce pune pe masă. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

 Vlad Predescu.

„Mi-am operat mama, căreia am pus o proteză de șold și mi-am făcut curaj, aș putea spune, câteva luni. După ce am intrat în intervenție și am reușit să mă detașez și să uit că o operez, lucrurile au decurs foarte bine. Slavă Domnului, e pe picioarele ei și merge în continuare”, spune medicul ortoped al cărui nume este sinonim cu excelența în chirurgia artroscopică și a genunchiului: Vlad Predescu. Imagine din arhiva personală a dr. Vlad Predescu

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Hadi Rahimian

Există copii în România născuți de două ori. Nu, nu e o greșeală de scriere și nici o eroare a serviciilor de stare civilă. Hadi Rahimian, un medic român, născut în Iran, operează feți aflați în uterul mamei oferindu-le viață. Cei mai mici dintre ei au 18 săptămâni gestaționale.

Citește mai mult

Fady Fady Chreih | Reginamaria.ro

De la etajul 17 al unei clădiri emblematice din Nordul Bucureștiului, orașul pare mai verde și mai ordonat. Fady Chreih, CEO-ul Rețelei private de sănătate Regina Maria, îmi povestește, într-un interviu pentru platforma republica.ro, despre cum s-a transformat o afacere locală lansată în toamna lui 1995 într-un motor al unei schimbări culturale- a redefinit ce înseamnă să fii pacient, medic și angajator într-o Românie care se caută încă pe sine și face eforturi să găsească răspunsuri la întrebări dificile în istoria sa de după 1990. În 20230, Regina Maria vizează afaceri de 1 miliard de euro, dublu față de astăzi.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon  Cătălin Copăescu

„Nu am căutat să mă victimizez într-un sistem în care aveam nemulțumiri, dar am căutat să ofer pacienților mei intervenții chirurgicale cât mai performante”, spune doctorul Cătălin Copăescu, de al cărui nume se leagă excelența în chirurgia bariatrică minim-invazivă în România.

Citește mai mult