Foto: Inquam Photos
Pe 28.12.2017 scriam aici despre umilințele prin care a trecut fermierul nostru din Giurgiu, pentru a depune un proiect. Atenție, doar pentru a-l depune.
Povestea se întâmpla prin vara lui 2017, dar nu s-a schimbat nimic până la publicarea articolului, în decembrie 2017. Oricât am încercat să ne câștigăm dreptul de a depune proiectul pentru a lua finanțarea UE de 40.000 euro, nu s-a întâmplat nimic.
Pe scurt, fermierul nostru, întors din Spania după mulți ani de cules căpșuni, s-a decis să încerce aici, la el acasă, să cultive așa cum a învățat în străinătate. După doi ani, auzind de oportunitatea de a lua o finanțare pentru o seră, s-a înscris și el, invitat fiind de autoritățile din primărie. Urmarea a fost o umilință și un timp pierdut, n-a obținut nimic, ba dimpotrivă...
După publicarea acelui articol, s-au întâmplat lucruri uimitoare.
Și nu mă refer la tot felul de telefoane din primăria respectivă, de acuzații de tot felul, cea mai amuzantă fiind cea de neacordare a dreptului la replică. Au fost tot felul de presiuni, telefoane la orice oră din zi și din noapte. Nu vă spun ce a pățit fermierul, pentru că legătura aproape că s-a rupt. Vă spun doar că a refuzat să mai depună proiectul. Mi-a tot repetat: „Eu stau aici, tu nu știi cum e, o autorizație, orice, sunt la mâna lor. Nu-mi mai trebuie niciun proiect!”.
Cât despre mine, primeam telefoane la orice oră din zi și din noapte ca să retrag articolul. Nu înțelegeam de ce doare atât de tare și mă întrebam când se va termina, când se va așterne acea liniște, soră cu lehamitea, tipic românească, oricât de evidente și vizibile ar fi faptele autorităților (ex: revoluție, mineriade, 10 august).
După mai bine de o lună, în data de 02.02.2018 mă sună la ora 7:00 chiar ministrul agriculturii, dl. Petre Daea. În treacăt fie spus, m-am simțit onorat și totodată rușinat, eu având alarma zilnică 10 minute mai târziu. Am uitat complet în acel moment să mă întreb cum a avut dl. ministru numărul meu de telefon, am uitat și glumele cu frunza și cu oaia, am uitat tot.
I-am recunoscut vocea imediat, și am sărit în picioare. M-am simțit mic.
Mă gândeam că la ora la care eu încă mai trag ultimele sforăituri, miniștrii acestei țări sunt la birou cu multă treabă, făcându-și timp chiar și pentru unul ca mine, neînsemnat.
Dl. Petre Daea m-a invitat la o discuție, chiar la ministerul Agriculturii. Foarte bucuros am acceptat imediat, m-am pregătit cu toate problemele din sistem, am crezut într-un dialog constructiv. Eram convins că așa se va întâmpla. Ajuns la minister, în loc de domnul Daea, am fost primit de unul dintre secretarii de stat și alte trei doamne, cu funcții înalte.
Am fost pus la colț, tot pentru blestematul de articol. Mi s-a reproșat că am adus informații false, că Ministerul Agriculturii a tras 10%, nu 2% din fondurile UE. Amuzat într-un fel de „problema” oficialilor cărora nu le dădea bine la imagine procentul mic de absorbție a fondurilor europene, mi-am cerut scuze și am argumentat că mi-am luat informațiile din surse credibile, din ZF și alte publicații economice de top.
Le-am explicat că nu despre asta era articolul, și nici problema mea și a fermierului. Noi aveam un proiect care nici măcar nu a fost acceptat la depunere din cauza a tot felul de aberații, cum ar fi lipsa menționării sexului viitorului angajat de peste 6 luni, când s-o aproba proiectul în cel mai optimist scenariu.
Mă întreb așa, dacă oamenii ăștia au auzit de niște principii, cum ar fi cele de nediscriminare pe baza sexului. Sau mă întreb ce s-ar fi făcut fermierul nostru, dacă viitorul angajat și-ar fi schimbat sexul. Ar fi returnat banii? Ar fi fost subiect de deturnare de fonduri UE?
Deci, mă aflam într-o întâlnire care nu avea nicio legătură cu fermierul nostru. Toți mă acuzau și mă simțeam încolțit. Nu puteam să deschid gura. Am dat să mă ridic, cerându-mi umil iertare.
Atunci s-a produs însă ceva, o schimbare. Tonul lor a scăzut și au acceptat că au și ei greșeli, că cei 2% sunt pe întreg guvernul, că datorită Min. Transporturilor e cifra așa mică, că ei la Agricultură sunt campioni și că lucrurile merg spre rezultate remarcabile.
Am ajuns în final și la problema mea. Am luat lista motivelor de respingere a proiectului, procesul verbal. L-am demontat punct cu punct. Deși scrie în el că lipsesc bife, ei bine, ele nu lipsesc, pur și simplu nu sunt necesare. Spre exemplu, o altă aberație este lipsa hotărârii AGA. Păi ce AGA, dacă este un singur acționar? Normal, titlul documentului l-am reformulat, în Declarația Asociatului Unic, care se împuternicește pe sine, să depună proiectul.
Iar dacă lipsește vreo pagină numerotată, înseamnă că e vorba de un document original, care oricum este numerotat în opis.
Lista aberațiilor aici.
În fine, ne ridicăm de la masă prieteni, ei promițând că vor relua într-o săptămână sau două procedura de selecție, iar eu că voi scrie ce bine s-a încheiat tot matrapazlâcul.
Și am așteptat.
S-a făcut martie. Apoi după toate scandalurile politice, mă întrebam dacă dl. ministru Daea, și cu toți consilierii vor mai rămâne, așa că am tot sperat să se termine și scandalurile astea.
Au trecut, dar au venit altele, iar prin vară, după ce am semnalat celor de la GAL Giurgiu Nord că au viruși, că nu pot descărca nimic de pe site-ul lor (fără răspuns) și după ce am cerut informații cu privire la noua sesiune de depunere, mi s-a răspuns arogant, că n-am consultat calendarul.
Ei bine, conform calendarului, prin vară urma să se redeschidă procedura de selecție, în care oricum proiectul nostru a fost singurul „depus”.
Inevitabil a venit și toamna, iar ei n-au dat drumul la încă o sesiune de depunere. Banii sunt, UE ne invită. Salariile lor merg.
Culmea, și activitatea lor merge. Au produs nici mai mult nici mai puțin de 11 calendare estimative revizuite.
Eu îi anunț pe această cale că nu voi mai depune oricum niciun proiect și nici nu am de gând să-mi virusez calculatorul cu ghidurile și calendarele lor. Au un site nesecurizat (not https), deși este public, și sunt milioane de euro anunțate prin intermediul lui. E o chestiune elementară pentru orice site. Sper ca povestea să se termine aici, eu nu voi mai depune niciodată un proiect la ei.
Mă înfioară gândul că probabil ei au impresia că sunt foarte deștepți, că muncesc în folosul comunității, că oferă sprijin la orice oră, și că noi, nu le recunoaștem meritele.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Suntem la ani lumina de societatea occidentala. Si nu este vorba de bani. Este vorba de mentalitate.
Singurul lucru la care te-ar ajuta HTTPS ar fi ca certificatul digital te-ar putea ajuta oarecum sa certifici ca esti pe site-ul adevarat, nu pe o copie.
Eu produc peleți și utilaje pentru prelucrarea materiei prime și prese de peleți.
Am făcut, de capul meu, mai multe planuri de afaceri legate de activitățile de mai sus. Pe lângă faptul că trebuia să suport TVA- ul(de care ar trebui scutite achizițiile pe producție), mi s-au cerut să fac toaletă dedicată pe sexe, nu mixtă, in condițiile in care făbricuța era astfel gândită să fie operată de un singur operator, pe logica: "dacă vine cineva în control?"
Oricum, GAL Topoloveni m-am umplut de silă și milă, cu dosare gata făcute cu dedicație, numai să vrea persoana să se complice(a se citi : umple de bani!). Oricum, știu cel puțin 3 stabilimente asemănătoare în țară, luate pe bani mulți și conservate... doar pentru a se putea vinde la liber, după expirarea termenului prevăzut în contract.
Am ales să fac singur utilajele și ceva producție (200to în 3ani), fără angajați, fără statul român sau european, fără scârba aferentă ..., fiind și angajat în același timp.
Dacă vrei neapărat și îți place și suferi de răbdare cronică și poți face sacrificii, reușești. Nu rapid, nu te îmbogățești!
O duminică frumoasă, tuturor!