Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Ziua Republicii

Nu credeam, când am plecat de la Gândul, că nu voi mai arunca nicio privire înapoi. Cum nici de Adevărul nu mă mai leagă niciun regret.

După un sfert de veac de gazetărie, la Republica mă simt, în sfârșit, liber. Nu mai am în spate o grămadă difuză de acționari cărora să le bag bani în buzunar la sfârșitul anului ca să mă voteze. Nici proprietari care să-mi ceară să dublez profitul sau cifre de tiraj imposibil de vândut. 

Republica este o casă. Nu e mare, dar este curată, simplă și are ferestre mari. Și e a noastră, a jurnaliștilor. Nu mai există un patron cu care să ne luptăm pentru a nu renunța la principii etice și profesionale, în ciocnirea cu interesele lui personale.

Ușile Casei Republicii au fost de la început deschise. Au intrat aici un număr pentru mine impresionant de contributori, în mare majoritate tineri, având alte meserii decât cea de jurnalist. Oameni cu opinii bine conturate, posedând disciplina argumentului pentru a le susține și cunoștințe profunde în domeniul lor de activitate, au născut un spațiu viu în interiorul Casei.

Un spațiu social și uman în care cetățenii și problemele lor de fiecare zi au întâietate în fața politicii și politicienilor. Articole din Republica au provocat, nu o dată, reacția autorităților în fața ilegalităților și prostiei semnalate. Televiziuni și alte site-uri preiau frecvent subiecte din Republica, uneori fără bunul-simț de a ne cita.

Munca entuziastă a tinerilor mei colegi, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu, Alex Livadaru, Raluca Ion, Loredana Voiculescu, a programatorilor George Sîrghe, Alex Țepeș, Cătălin Zălog, designerului Adrian Aghiniței, vânzătorilor Vali Ichim și Bogdan Zaman n-avea cum să nu dea roade. La un an de când a luat ființă, Republica are act de identitate, și poate că nu e o casă, poate că e o fată deșteaptă și frumoasă, pe care cititorii o recunosc și o salută.

Nu e nevoie să-i urez La mulți ani!, pentru că pot să-mi închipui limpede viitorul împreună cu Republica. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Scaun in groapa / sursa foto: Alex Livadaru

Aceasta este capitala, sfâșiată de 6 primari de sector care pun borduri și panseluțe la suprapreț și care au tocat în ultimul deceniu miliarde de euro ca să vopsească gardurile pe afară. Nu-i mai pomenim pe Sorin Oprescu și Gabriela Firea, care au îngropat Bucureștiul în datorii și i-au diminuat șansele de a se dezvolta.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

„Mi-e rușine de rușinea lui”. Zicala asta românească mi-a venit în minte în vreme ce mă uitam la sforțările plug în trotuar ale televiziunilor de știri de a zugrăvi deplasarea președintelui Dan la menajeria de dictatori a regelui Trumpf ca pe un triumf.

Citește mai mult

Balet incluziv / sursa foto: arhiva personala

Mulți dintre părinții copiilor cu dizabilități din România au renunțat de mult să spere că pot să se bucure de beneficiile artei fără să fie respinși, judecați, etichetați ironic. În vârtejul multelor griji și greutăți pe care le au de dus, mersul la spectacol, la muzee, la teatru a devenit un ideal utopic. Rareori există programe adaptate, tururi senzoriale, ore „relaxate” în care zgomotele neașteptate să fie acceptate. În puținele cazuri în care există astfel de oferte, rareori ajung și la urechile părinților. Accesibilitatea e înțeleasă preponderent fizic – rampă, lift – dar nu și senzorial, emoțional sau social.

Citește mai mult