Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos
A intrat în vigoare o nouă Hotărâre a Curții Constituționale/CCR, răspunzând la o sesizare a „avocatei poporuluiˮ. Ea are ca efect practic imediat exercitarea dreptului anumitor persoane de a se opune spitalizării, izolării sau carantinării obligatorii din motive medicale, care fusese decisă prin ordin ministerial emis în condițiile HG privind prelungirea stării de alertă. Hotărârea CCR privește în principal persoane COVID-pozitive asimptomatice, deja internate în spitale (și a căror externare începuse deja, de altfel, dar în condiții strict motivate medical), precum și suspecți aflați în izolare sau în carantină.
Cei care până ieri fugeau sau intenționau să fugă din aceste locuri sunt îndemnați să o facă acum legal. Oricine are inconștiența de a-și risca propria sănătate și chiar viață refuzând recomandările medicale a dobândit astfel dreptul și libertatea de a o face, iar unii s-au și grăbit să pună această posibilitate în practică, deși precaut ar fi ca ei să respecte în continuare măsurile justificate medical. Evident, Hotărârea le dă numai dreptul, nu și obligația (cum s-au făcut a înțelege unii politicieni și comentatori TV) de a o respecta. Obligația de a se conforma Hotărârii incumbă numai Guvernului și Parlamentului, pentru a propune, respectiv a adopta reglementarea prin lege a acestor situații, considerate a restrânge drepturi și libertăți. Iar medicilor și tuturor factorilor implicați le-a devenit interzis, în ciuda convingerii lor ferme că măsurile incriminate erau în interesul celor vizați și al comunității, să se opună eventualei decizii a persoanelor în cauză.
Presupunerea că toate persoanele în discuție ar dispune, în condițiile de locuire obișnuite în România, de mediul adecvat protecției sănătății lor și a celor cu care conviețuiesc și că ele vor respecta recomandarea de a se autoizola benevol la domiciliu pe perioada necesară este o iluzie. Cum tot o utopie este și speranța că toate aceste persoane vor putea fi monitorizate corespunzător de medicii de familie.
Însă acești cetățeni pentru care... liberarea a venit brusc, înainte ca ei să fie dovediți COVID-negativi, reprezintă un pericol nu doar pentru ei înșiși. În plus, ei expun riscului de contaminare cu noul coronavirus pe cei apropiați lor, dar și pe oricine dintre noi, care îi putem întâlni în mijloacele de transport în comun sau în alte spații închise. La persoanele netestate, dar posibil contaminate, care nu respectă regulile stabilite, se adaugă astfel acum și cele sigur infectate și eventual contagioase, deci mai periculoase, de care măsurile medicale ne puteau apăra până acum.
Astfel, Hotărârea CCR este un tip sui generis de „lege a recursului compensatoriuˮ. Pare că, nici în acest caz, decidenții nu au estimat în prealabil efectele ei și nu au evaluat câți indivizi s-ar putea afla printre „beneficiariiˮ care vor putea umbla liber prin societate. Și asta în condițiile în care numărul persoanelor infectate este, oricum, din nou în creștere îngrijorătoare în România.
Autorii Hotărârii vor să acrediteze și ideea că, în această problemă, importante sunt principiile.
Dar să vedem cum stăm de fapt și cu principiile. Pentru că membrii CCR par a fi citit Constituția numai pe sărite, ignorând prevederile care nu le-au convenit și necoroborând articolele ei, așa cum impun teoria și practica judiciară.
Or, sub „Drepturile și libertățile fundamentaleˮ, Constituția precizează, în art. 26 alin. (2), o condiție foarte strictă: „Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altoraˮ. Asupra acestui principiu esențial se revine sub „Îndatoririle fundamentaleˮ, art. 57: „Cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţiˮ.
Însă, prin noua Hotărâre, acești cetățeni sunt împinși să încalce în mod evident drepturile şi libertăţile altora/celorlați, contribuind, eventual, și la zădărnicirea combaterii bolilor – infracțiune contra sănătății publice condamnată de Codul penal în art. 352! Boli între care se încadrează cu prisosință una înalt transmisibilă, precum COVID-19.
Prevederile articolelor reproduse aici sunt tot atât de... constituționale ca și acelea pe care s-a bazat ultima Hotărâre a CCR, care contravine astfel flagrant înseși Constituției. Ea duce la încălcarea, de către persoanele favorizate acum, inclusiv a principiului general stipulat în art. 34, alin. (1): „Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantatˮ. Cf. și alin. (2): „Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publiceˮ – ceea ce, în actuala situație excepțională de pandemie, se făcea inclusiv prin măsurile graduale adecvate, interzise acum de CCR. Suspendarea aplicării lor, chiar temporară, până la depășirea acestui interval considerat în mod artificial ca vid legislativ, riscă să aibă consecințe foarte grave. Iar noua Hotărâre afectează și dreptul imensei majorități a cetățenilor la ocrotirea, fie și implicită, a sănătății lor.
Cine se face vinovat va trebui să răspundă de urmările nefaste ale aplicării unei asemenea Hotărâri, care contravine și tuturor recomandărilor specialiștilor, și practicilor din întreaga lume.
Dar între timp drepturile mele constituționale și ale tuturor „celorlalțiˮ nu le apără nimeni?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Pentru orice crima, fie si flagranta, se consuma resurse uriase pentru procese si investigatii. In acest caz insa, in mod absurd, se actioneaza pe baza unor banuieli, suspiciuni nedemonstrate si improbabile.
Daca autoarea acestui articol se simte in pericol, este libera, ca orice alt cetatean cu discernamant al acestei tari, sa-si apere sanatatea asa cum crede de cuviinta. Incarcerarea unor oameni sanatosi nu a salvat niciodata pe nimeni.
Sunt convinsa sa doamna si-ar schimba subit parerea daca ar ajunge incarcerata.
art. 34, alin. (1): „Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantatˮ. Cf. și alin. (2): „Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publiceˮ.
Mai departe de asta se intrevede desfiintarea leprozeriilor, a sanatoriilor si protectiei anti-TBC, admiterea pretutindeni a purtatorilor de patogeni si a interdictiei de a circula fara masca deoarece afecteaza libertatea individuala. Tot asa diferitele forme de afectare a personalitatii individului in dauna colectivitatii. Pana unde poate merge o interpretare exhaustiva a constitutiei si legislatiei? Chiar totul sa depinda de permisiunea sofismelor subversive a acelora care se joaca cu cuvinte?i
Pe logica voastră, măi speriaților de bombe, VOI îmi luați MIE aerul întreținând isteric atmosfera din jurul pandemiei, și eu am tot dreptul, cf. articolelor din Constituție citate în textul de mai sus, să cer închiderea VOASTRĂ pe termen indefinit în case, cu un morman de Rudotel alături.
De ce Rudotel? Ca să vă liniștiți. Să nu mai fiți stresați.
Și ca o concesie constituțională (oricine are dreptul la sănătate, deci dacă nu vă mai dau dreptul să mergeți până la farmacie ca să vă luați pastilele pentru nervi, atunci vă conced dreptul de a primi aceste pastile gratis, ok?... la ușă, în cutie dezinfectată).
Până una, alta, hai să vedem dovezile științifice cf. cărora:
1. asimptomaticii (orice ar însemna asta, fiindcă în România înseamnă multe, inclusiv că nu-i place vecinului de mutra ta, dar are un prieten la DSP, ceea ce e în avantajul său...) răspândesc boala;
2. un cetățean român care nici măcar asimptomatic nu e, ESTE purtător de boală prin simplul fapt că a intrat în țară de dincolo de graniță.
A, nu avem aceste dovezi? Atunci pa! Există un cadru legal bine stabilit, cu limite clar enunțate împotriva abuzurilor puterii, al felului în care sunt tratați „asimptomaticii” și „suspecții” într-o pandemie? Ok, atunci hai să aplicăm acel cadru LEGAL. Aaaa, stai așa, nu există? Atunci, gud bai! Saionara! Orvoar bianto! Nu poți închide oamenii ca pe vite doar fiindcă nu-ți place de mutra lor și ți s-a năzărit ție că-s „asimptomatici” și „suspecți”!
E chiar atât de simplu și nu trebuie să fii expert în drept constituțional ca să înțelegi asta. Trebuie doar să nu fii cârpă și să știi că „binele făcut cu forța” e întotdeauna preludiul, al naibii de insidios!... al unei dictaturi. Hai lăsați, că-mi fac binele și singur, nu e nevoie să mi-l facă alții! Mă spăl des pe mâini, port mască în spații închise și, în general, mă feresc de practic extreme, cum ar fi să ling coșul de la magazin. Ok?
2.Faceți referire la un caz singular. A venit din Germania, unde situația e muuult mai bună ( un ochi aruncat pe worldometers vă poate lămuri ).
Iată dovezile. Asimptomatic e o stare exact, științific definită și nu " năzărită " ori că nu-i place cuiva de mutra ta.
Eu zic, la revedere. Să ne auzim și când va fi legea. Dacă parlamentul psd o va aproba, că ăsta-i baiul. Ori la bal ori la spital. A, și când curbele alea afurisite o iau iar în sus, vă veți menține părerea? Deci la revedere.
Să nu uităm de cei cărora nu le pasă nici cât negru sub unghie de ceilalți, care n-au mamă, tată, bunici, cunoscuți, care s-au ivit pe lume așa, generație spontanee. Din care cei mai mulți, în realitate se încadrează în grupele de mai sus. Dar egoismul și nesimțirea sunt la cote inimaginabile. Vrei economie, dar cu cine vrei s-o faci? Cu morți ori cu cei cu sechele covid pe viață?
Acelora le spun: la risc sunt peste 30% din populație, adică persoanele peste 50-55 de ani. Plus cei sub dar cu alte boli. Ori unul tânăr sănătos tun care n-are niciuna dar tot dă colțul. Rar, dar s-a întâmplat. Pentru câțiva care s-au trezit brusc că le trebuie libertate ( pun pariu că n-au demonstrat prin 2018) sunt la risc 30% din populație.
Da, nu vrem să mai auzim de covid. Dar virusul e surd. Ce ne facem când ne trezim dimineata în aceeași realitate? A dispărut virusul că noi i-am zis marș? Ne place ori nu asta e realitatea sumbră, curbele se încăpățânează să nu scadă. O realitate căreia trebuie să-i facem față optim, IN CIUDA deciziilor aberante ale CCR. Apropo, ce-ar fi ca unul din ei să aibă covid? Ar merita-o.
Atunci dacă psd nici alde, ghici ciupercă ce-i? (Vedeți comentariul adresat dnei Stroe).
Acum, când realitatea e de netăgăduit, aprobă și onor parlamentul. Dar când eram pe la 200 de cazuri pe zi și sub, când se cerea imperios re-deschiderea spitalelor covid, că nu mai trebuie, când psd îi ardea cu relansarea economiei și instiga la nepurtarea măștii prin exemplul lui Ciolacu, când psd se prinsese deja de trendul conspiraționist și negaționist pe care-l exploata la greu. Bătea vânt de libertate, care mască, care covid, care amenzi și chiar, pentru ce, când sorții ne păreau favorabili? Când de la început? Că stăm prost de vreo 2 săptămâni. Așa-i, toată vina-n dos la fina.
Mie mi se pare destul ca esti vehement. Fi in continuare.
Și apropo, motivul pentru care alte țări cu tradiție democratică aproape nu mai au tuberculoză, este că îi internează obligatoriu în sanatorii și nu umblă brambura dând cu generozitate și altora. Dar noi n-am accepta asta, nu, cum să atentezi la libertatea omului? Libertate, bacili și covizi pe gratis la toți, și hai să nu plece nimeni supărat!
Atâta timp cât exista o lege care spune clar ca dacă ii expui pe ceilalți intri sub incidenta codului penal, cum poți sa îl bagi pe un om în spital fortat, ca la pușcărie? Aplica legea care exista!
Maine o sa găsim alta boala sau alt motiv sa închidem oamenii ?
Asta este esenta deciziei CCR, drepturile și libertățile cetatenesti sa fie respectate în egala măsura ptr toti, nu după bunul plac al vreunui ministru.
In plus, acest guvern nu a fost in stare in perioada ordonanțe militare sa dea naștere la un normativ de aplicare a ordonanțelor emise, asa încât aplicarea amenzilor a fost haotica și în final nu numai inutila, dar a avut un efect dezarmant ptr oameni.
Legea este esenta dreptului individual și nu vreau sa ma trezesc mâine aruncat în spital sub motivația de boala, dar în fapt ca să scape cineva de mine.