„Mie sau copilului meu nu ni se poate întâmpla așa ceva” este cea mai păguboasă afirmație!

(Foto Guliver/Getty Images)

Deși am ajuns în România anului 2019, cu o tehnologie de ultima oră și tot felul de aplicații care pot fi folosite în beneficiul cetățeanului, este necesar să înțelegem că uneori toate acestea pot să nu te ajute absolut deloc. Și atunci ai nevoie să știi ce poți face să te ajuți tu însuți. Când ești adult lucrurile par să fie mai clare, dar într-o lume expusă la vedere prin intermediul digitalizării, recomandarea mea este să îi pregătim și pe copiii noștri în eventualitatea unei situații neobișnuite cu potențial de pericol, adică să le explicăm cum pot acționa în astfel de cazuri.

Este adevărat că niciun părinte nu își dorește pentru copilul său să fie expus unei asemenea experiențe, însă de cele mai multe ori faptul că știi ce poți face te scoate dintr-o situație nefericită și din încurcătură. 

„Mie sau copilului meu nu ni se poate întâmplă așa ceva” este cea mai păguboasă afirmație, cu consecințe pe măsură!

Referitor la cazul din Caracal, am văzut cum toată mass-media se grăbește să facă audiență, cum fiecare se străduiește să profite de acest eveniment, fără a conta câtă suferință provoacă familiei sau câtă anxietate dusă la cote maxime trezește în sufletul altor părinți.

Vedem tot felul de reacții, declarații, acuzații și câte și mai câte, însă toate aceste informații colectate, cu excepția unei exprimări emoționale a neputinței noastre, de toate felurile, de la nivel individual, la nivel de instituție de stat nu aduc niciun plus de cunoaștere.

Dacă vrem cu adevărat să facem ceva, putem să-i învățăm pe copii cum să reacționeze în fața unei situații cu potențial de risc periculos, la care eu ca părinte mă gândesc înainte ca ea să se producă. Mulți părinți au o convingere falsă că dacă vorbesc cu copilul despre aceste situații de risc s-ar putea să îl sperie, sau mai rău, să îl traumatizeze. Acestea nu se vor întâmpla atât timp cât părintele folosește un ton calm și echilibrat și mai ales cuvintele potrivite, de preferat cât mai neutre din punct de vedere emoțional.

De asemenea, este foarte important să renunțăm la punerea de etichete și să rămânem în planul explicațiilor simple a faptelor. În acest fel copilul va primi corect informația și nu va fi speriat, ci din contră, va fi corect prevenit.

Un copil informat este un copil puternic!

Pentru că principalul factor de pericol e, dincolo de agresorul în sine, faptul că situația este nouă și neașteptată, iar copilul rămâne blocat din cauza fricii și mai ales nu știe cum să reacționeze în experiența pe care tocmai o trăiește, pentru că nimeni nu i-a explicat ce ar putea face. De multe ori, dacă el este învățat ce să facă, fie situația nu se mai produce, fie reacția lui dezarmează agresorul și îl face să renunțe.

De exemplu, le putem explica cu calm și echilibru copiilor noștri că este potrivit pentru ei să aibă puțină atenție și să respecte „regulile noastre din familie”:

• Nu se urcă în lift cu persoane necunoscute;
• Nu dă numărele de telefon ale părinților, decât cu acordul nostru și cu confirmarea noastră verbală că le cunoaștem pe acele persoane;
• Nu vorbește cu persoane necunoscute care îl abordează fără știrea noastră, mai mult decât un simplu salut, decât dacă acestea cunosc o parolă, pe care o știm doar noi și copilul;
• Dacă se rătăcește în magazin, spuneți-i să meargă la o casă, unde este o persoană în uniformă;
• Faceți împreună cu copilul exercițiul „costumului de baie” cu zonele interzise atingerii;
• Pentru provocările Internetului, consultați informațiile pe care le puteți discuta cu copiii;
• Faceți împreună o listă cu numere de telefoane la care poate apela (vecini, rude);
• Dacă apare o situație ciudată, învățați copilul să sune la 112.

Mai mult, întrebați și copilul care crede că ar putea fi niște situații care merită a fi discutate în acest sens. Ar putea fi o cursă bună pentru situațiile la care nu ne-am gândit.

Cred că este important să ne gândim preventiv și să luăm în calcul ce ar putea reprezenta un pericol pentru copil, să luăm pe rând fiecare caz și să venim cu o soluție concretă pe care să o discutăm cu copilul. Nu mai putem merge pe premisa că nouă nu ni se poate întâmpla.

Întotdeauna vor fi oameni care pot reprezenta un pericol pentru copii. Și faptul că nu vorbim despre ei nu înseamnă că ei dispar pur și simplu. Un copil informat este un copil puternic care știe ce să facă, însă părinții sunt cei care trebuie să asigure structura de învățare, centrată pe soluții și moduri de acțiune constructive.

Să reținem: viața ne pune în față uneori situații provocatoare, toți trecem prin aceste experiențe mai devreme sau mai târziu. Fiecare dintre noi poate fi o victimă la un moment dat, însă dacă discutăm ce am putea face atunci când suntem singuri și cum trebuie să ne purtăm de grijă avem mult mai multe șanse să scăpăm cu bine. Este valabil și pentru copii, și pentru adulți!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp