„Copiii de astăzi sunt curioși, dornici să știe și, ce-i foarte interesant, le place să fie auziți. Nouă ne place să le spunem ce să facă, cum să facă și de ce să facă. Dar ei au o voce și în momentul în care vom începe să auzim vocea lor o vom auzi și pe a noastră”, este de părere Simona Baciu, fondatoarea Transylvania College.
Vor trăi într-o lume cu totul diferită de cea pentru care am fost noi pregătiți, o lume în care vor avea nevoie de abilități pe care în prezent școala nu le construiește. Este unul dintre motivele pentru care felul în care se face educație în România ar trebui regândit. Cum ar trebui să se schimbe școala românească?
„E nevoie de schimbarea paradigmei în care suntem acum. Noi suntem pregătiți și pregătim copiii pentru o eră industrială care nu mai este. O altă schimbare este că focusul de pe profesor trebuie să treacă pe elev și trebuie să ne uităm la copil ca potențial și creștere. Și nu putem face asta fără să ne uităm la noi ca potențial și creștere. De asemenea școala românească are nevoie de o regândire: trebuie să repunem școala pe valori, pe niște piloni clari și să construim proiecte puternice de leadership. Leadership-ul înseamnă că elevul poate, că este responsabilitatea lui să își aducă pachetul cu mâncare la școală și nu al mamei să îl pună, că este motivat să învețe pentru că este stimulat. Curiozitatea și talentul lui este ceea ce profesorul caută. După părerea mea, schimbarea acestor paradigme în care noi acum trăim este foarte importantă, se poate face printr-un proiect în care fiecare școală din țară să își asume schimbarea culturii organizaționale. Fiecare școală, oriunde se află, ar fi bine să își regândească misiunea și viziunea, valorile ”, spune Simona Baciu.
Prezentă la forumul Romanian Business Leaders, aceasta a vorbit și despre rolul pe care comunitatea de business din România trebuie să îl joace în dezvoltarea școlii. Companiile ar trebui să aducă experiența lor în unitățile de învățământ și să le ofere elevilor ocazia de a vedea cum decurge o zi de lucru.
„Noi pregătim copiii de astăzi pentru viața reală, pentru o profesie. Fără o comunicare și o colaborare noi nu avem sfârșitul în minte, noi construim ceva, dar nu știu pentru ce. Pentru că noi rămânem blocați în școala noastră, unde mergem cu mai multă sau mai puțină pasiune, și nu vedem dincolo de gard. Dar dincolo de gard este universul pentru care pregătim elevii. Și atunci cred că a construi un pod între școală, comunitatea de business și comunitate este esențial în acest moment”, adaugă ea.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Voi stiti? Aveti idealuri? Aveti viziune? Si cam care ar fi?
Seamna cumva cu asta: sa te nasti, sa cresti mare, sa mergi la scoala si sa inveti bine ca sa ai un job bun. Apoi sa te casatoresti sa faci copii sa imbatranesti frumos si sa mori. Intre timp sa mai acumulezi si ceva sa le lasi mostenire. Pe bune?
V-ati intrebat de ce sunt atat de multi dezaxati unii cu educatie aleasa, oriunde in lumea asta? Si v-ati dat si raspuns? Poate de aici ar trebui sa inceapa o reforma. Poate ar trebui sa gandim mai degraba cei trebuie unui om pentru sine si mai putin pentru societate(chiar daca pare egoist). Nu poti sa-l faci pe un om sa-i ajute pe ceilalti, lucrand pentru ei, cand el nu e capabil sa se ajute pe sine. Nu ai cum sa daruiesti daca nu ai ce.
Toate aceste intrebari nu au legatura cu necesitatiile fizice ale omului. Pare surprinzator insa nesatisfacerea acestora este doar o consecinta a modului general in care el gandeste si nu invers. Sunt multi care spun ca pedagogii trebuie platiti mai bine, sa aiba conditii si asa mai departe. Imi pare rau ca trebuie sa le spun dar toti oamenii trabuie sa fie asa nu numai pedagogii. Este foarte interesant ca in aceasta tara pedagogii se unesc si fac demonstratii ori de cate ori trebuie sa li se micsoreze simbria(si nu numai ei). De ce?
Cand i-ati vazut iesind in strada ca li s-a schimbat spre exemplu programa? Sau sa faca greva pentru ca nu stiu ce materie e supraincarcata. Pai daca pentru ce tine de domeniul asta palpabil al instructiei generale ei nu sunt capabili sa actioneze sau sa reactioneze, la chestiuni subtile ce tin de interiorul fiecaruia nu poti sa ai pretentii. Asa ca sa auzim de bine ca viitorul va fi vesel.
De ce nu copiem o programa dintr-un stat care chiar are un invatamant de calitate.
De ce nu cautam sa aflam cum au rezolvat problema invatamantului in localitati mici izolate alte state ca nu cred ca toti cei din tarile astea locuiesc in mari orase. Pe mine ma duce gandul la internate cu program de luni pana vineri sau locuriunde ramai intregul semestru cu exceptia vacantelor si chiar si in vacante daca nu ai unde sa te intorci. Pana la urma de ce sa platim alocatii care sa ajunga la carciuma din sat inloc sa le foloseasca elevul si sistemul de invatamant.
În primul model importantă este MATERIA, programa, la care copilul trebuie să se conformeze. Copilul este înghesuit în materie, căreia trebuie să-i facă faţă în ritm alert. Tehnocentrismul este un pat al lui Procust, pe care individul este ajustat şi fasonat.
Modelul sistemului pedocentrist pune în centru COPILUL, cu dezvoltarea lui, cu gradul de maturitate etc. Este la ora actuală singurul sistem predat în mai toate şcolile lumii.
În educaţia pedocentristă copilul are dreptul la EDUCAŢIE DIFERENŢIATĂ, adică profesorul este obligat să adapteze materia pe curba de efort şi de înţelegere A FIECĂRUI COPIL ÎN PARTE. Mai mult, în alte ţări se fac sute de fişe în care profesorii urmăresc curba de efort, preferinţele şi background-ul elevului, adaptându-şi explicaţiile constant. Iată de ce sistemele lor sunt mult mai avansate, iată de ce sistemul finlandez - care pune şi problema SOCIALULUI (şcoala ca instrument de modelare a societăţii) - rămâne în frunte.
Cum stau lucrurile la noi? E importantă materia sau copilul? Avem un sistem tehnocentrist sau unul pedocentrist? E de reflectat.
===================
2. România vine după 45 de ani de comunism. O dictatură NU POATE avea un sistem pedocentrist, pentru că acest gen de sistem cultivă curiozitatea, creativitatea şi libera exprimare, fenomene de care comunismul se temea. Un copil care freamătă de curiozitate şi pune întrebări era considerat un pericol şi era catalogat drept "obraznic". Sistemul românesc a fost unul tehnocentrist, în care elevul stătea cuminte în bancă, ascultând docil o lecţie. Fără întrebări, fără curiozităţi. E şi principala problemă pe care o au şcolarii noştri care se mută în alt sistem: profesorii trag un semnal de alarmă pentru că îi găsesc tăcuţi, "cuminţi". În afară orele nu seamănă cu înţepeneala din sistemul românesc, ci sunt mai mult nişte ateliere de lucru. E un alt sistem DE GÂNDIRE (materia pentru copil şi nu copilul pentru materie), o altă înţelegere şi o altă lume.
Omul nu este forţat să înghită tone de maculatură. În România da, dar nu în sistemul finlandez sau în alte sisteme normale.
Există un BASIC şi opţionale. La noi opţională e doar religia. La ei copilul e supravegheat atent de profesorii-educatori şi de consilierii şcolari, fiind îndreptat către o zonă care îi este specifică.
Psihologia cunoaşte multe tipuri de inteligenţă: inteligenţă matematică, vizuală, muzicală etc. La noi se predă totul, mult şi pe repede înainte. Sunt diferenţe ca de la cer la pământ.