Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

„Nu știam deloc limba engleză. Îmi spuneau Hi, Claudia! și înțelegeam Hai, Claudia!”. Aventura actriței Claudia Motea, care a decis să rămână în SUA după un spectacol la New York

Claudia Motea

Foto: Facebook Claudia Motea

În 1997, actrița Claudia Motea ajungea la New York, unde juca în piesa „Danaidele”, în regia lui Silviu Purcărete. Mai erau două reprezentanții, când Claudia Motea, care avea pe atunci 27 de ani, a luat o decizie: să rămână în SUA alături de bărbatul american pe care tocmai îl cunoscuse. 

„Aveam 13 reprezentanții pe Broadway, la Lincoln Center, fuseserăm invitați la un festival important din New York. Dar în momentul în care am pășit pe aeroportul Kennedy s-a întâmplat ceva extraordinar cu mine. Am avut un sentiment atât de profund al libertății și am avut impresia că eu acolo pot să fiu cu adevărat fericită”, a povestit actrița în emisiunea „În fața ta” de la Digi24. 10 actori români, dintre cei peste 100 care jucau în spectacol, au rămas atunci în America, în timp ce restul distribuției s-a întors acasă, în România, spune Claudia Motea.

„Shakespeare spune: Fiecare nebunie are o logică a ei. A fost o nebunie, dar o nebunie susținută și de faptul că m-am îndrăgostit de un american, tocmai în perioada aia. Nu am avut un final fericit împreună, am rămas singură. În momentul în care trupa a plecat în România, când acel cuvânt de vizită, de turist, de artist din România s-a șters, eu a trebuit să încep o viața de emigrant. Într-o țară nouă, pe un continent diferit”, își amintește actrița

Viza turistică i-a expirat în două săptămâni, iar ea a trăbuit să își găsească de lucru „la negru”. 

„Nu știam limba engleză, când mă saluta lumea cu Hi, Claudia! eu înțelegeam: Hai, Claudia!”, povestește actrița. Cu toate acestea, s-a decis să aplice o strategie simplă: „Înțelegi, nu înțelegi, tu zâmbești! Trebuie să te faci simpatică!” În prima zi de căutări a reușit să obțină două joburi: de baby-sitter la o familie bogată din Brooklyn și vânzătoare la raionul de supă a unei pizzerii din New York.

„Am lucrat o zi la supe, nu știam ce e ăla penny, puneam oamenii să arate cu degetul ce vor. Avusesem 1.000 de dolari, dar trimisesem tot acasă și rămăsesem cu 20 de dolari și o valiză de haine. M-am dus într-un costum de gală să vând supă, fără să știu limba engleză”, povesteștea Claudia Motea.

Ulterior a plecat în Canada, unde și-a urmat cariera de actriță, iar astăzi are cetățenie dublă, româno-canadiană. S-a întors în România pentru a putea juca în limba ei. „Nu poți să fii actor oriunde în lumea asta. Actorul în primul rând este un servant, un servant al cuvântului. (...) Aș vrea să mă exprim, să spun te iubesc în limba mea”, explică ea.

Emisiunea „În fața ta” este difuzată de Digi24 sâmbăta și duminica, de la ora 14:05.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • GabiC check icon
    hai, ca mi-au dat lacrimile!
    • Like 0
  • Asta cu zambitul este o chestie faina, am aplicat-o si eu , numai ca nu merge 100%, uneori oamenii iti spun lucruri serioase, prea serioase si apoi cand le-ai zambit si i-ai aprobat vezi ca se uita lung la tine si atunci iti vine in Cap " la dracu, nu e bine".
    • Like 1
    • @ Lucian Croitoru
      Roxana B check icon
      Ca-n filmul "Strada Hanovra" cind Harrison Ford zimbea timp la soldatul neamtz care-i tot spunea ceva, si cind n-a mai avut ce sa-i raspunda ,i-a tras un pumn in moaca si impreuna cu Cristopher Plummer au fugit din sediul Gestapoului...LOL
      • Like 2
    • @ Lucian Croitoru
      Acum doar nu vă imaginați că într-o pizzerie, vânzând supă (sau ce mama naibii vrei tu să vinzi), se apucă cineva să îți spună lucruri "serioase", fiind și o femeie tânără și frumoasă pe deasupra ! Plus că, dacă ți se indică să arăți cu degetul ce vrei e clar că există o barieră lingvistică și cel idiot, în situația asta, ești chiar tu dacă încerci să legi o conversație cu cineva care este evident că nu te înțelege.
      • Like 0


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult