Sari la continut
Republica
Sustenabilitate

„O companie germană pe care am vizitat-o de curând a înlocuit mașinile de serviciu ale angajaților cu trotinete electrice. V-ați putea imagina Calea Victoriei fără trafic și plină de biciclete?” - Casiana Fometescu, fondator Carbon Expert

Trafic pe Calea Victoriei

Foto: Profimedia Images

Fie că îi spunem Sobrietate Energetică sau Reducerea Consumului de Energie, de la Est la Vest și de la Nord la Sud, odată cu scăderea temperaturii și inflamarea contextului geopolitic, statele aplică politici elaborate de reducere a consumului de energie pentru a atinge un ideal european comun: confortul termic în locuințe.

Comisia Europeană a lansat un plan de reducere a consumului de energie în întregul bloc comunitar, plan care prevede o reducere a consumului de energie electrică cu cel puțin 5% în timpul orelor de vârf în intervalul 7-10 si 18-22.

Cum putem face față unei crize energetice? Casiana Fometescu, fondator Carbon Expert și consultant pe probleme legate de emisiile de gaze cu efect de seră și proiecte de energie regenerabilă este de părere că deținem soluțiile pentru a depăși această criză, inclusiv prin resurse locale. 


Idei principale:

  • Consider că am avea resursele să depășim această criză, inclusiv locale. Mă refer, de exemplu, la includerea biomasei ca fiind o resursă energetică cu poluare mai mică.
  • Avem multe de învățat, de exemplu în domeniul colectării selective și al reciclării, dar în materie de poluare, eu cred că avem un bun simț strămoșesc de a coabita cu natura, care se păstrează încă, mai ales la țară.
  • Hidrogenul verde este o poveste frumoasă, dar încă în stadiu de proiect pe hârtie și de inovație.
  • În următorii 10 ani, cred că e bine să încercăm să valorificăm la maxim ceea ce s-a dovedit a fi fiabil, adică biomasa, soarele, vântul și hidroenergia.
  • România este un succes european în ceea ce privește energia regenerabilă.
  • Trendul mediatic pune o presiune asupra individului și induce o vinovăție a cetățeanului, lăsând marile companii să emită CO2 în continuare și să polueze.
  • O companie germană pe care am vizitat-o de curând a înlocuit mașinile de serviciu ale angajaților cu trotinete electrice. V-ați putea imagina Calea Victoriei fără trafic și plină de trotinete, scutere electrice sau biciclete?
  • Măsurarea amprentei de carbon va deveni, în curând, o obligație pentru majoritatea sectoarelor de activitate și majoritatea firmelor, nu numai pentru corporații, iar reducerea acesteia devine, în aceste condiții, o necesitate pentru că altfel vor trebui să plătească certificate de carbon pentru poluarea făcută. 

Citiți interviul pe larg:

Cum am ajuns în această situație și ce responsabilitate ne revine de la nivel de instituții până la nivel individual pentru a face față acestei iminente crize energetice?

Cred că trebuie să înțelegem, în primul rând, conjunctura în care ne aflăm: proiectul Uniunii Europene de scădere a poluării este un proiect vechi, care legislativ a apărut în UE în 2005, dar care a devenit de actualitate în ultimii ani și a fost accentuat în momentul apariției Covid-ului. Mai cred că, la nivel global, se dorește rearanjarea ierarhiei economice mondiale, producându-se prin acțiuni militare, financiare sau mediatice destabilizări majore ale lanțului economic mondial, implicit și cel energetic. Astfel, am ajuns în situația în care anumite grupuri de interese exploatează dorința noastră de depoluare, nobilă de altfel, majorând în mod artificial anumite costuri, în special în domeniul energiei, combustibililor fosili, precum și al certificatelor de carbon.

În acest context, cred că națiunile ar trebui să își păstreze calmul, rațiunea și cumpătarea pentru că, în momente de criză, anumiți jucători din piață au tendința să exploateze aceste situații, într-un mod exagerat și în folosul propriu. Împreună, prin dialog, națiunile europene ar putea echilibra necesarul energetic regional. Consider că am avea resursele să depășim această criză, inclusiv resurse locale. Mă refer, de exemplu, la includerea biomasei ca fiind o resursă energetică cu poluare mai mică. În momentul de față, România face o excepție față de restul statelor europene, care consideră biomasa (rumeguș, resturi vegetale, frunze uscate) o resursă regenerabilă și o folosesc, ca atare, din punct de vedere energetic, iar noi o aruncăm la groapa de gunoi sau nu igienizăm pădurile din motive birocratice. Așadar, eu nu aș pune presiune pe populație pe care nu o consider vinovatul principal de un consum mare energetic, cât m-aș preocupa de exploatare și gestionarea unor resurse ecologice pe care le ignorăm total.

Sunt românii conștienți că reducerea consumului de energie este o responsabilitate individuală?

Eu cred ca românii fac progrese în a înțelege importanța utilizării unor surse energetice neconvenționale. Mergeți cu mașina pe stradă și veți vedea câte case și-au montat panouri fotovoltaice. Sau mergeți în zonele sărace ale României și veți observa că românii reîncep să folosească biomasa ca sursă de încălzire (coceni, știuleți etc.), care până acum se arunca sau se lăsa pe câmp. Cu siguranță, avem multe de învățat, de exemplu în domeniul colectării selective și al reciclării, dar în materie de poluare, eu cred că avem un bun simț strămoșesc de a coabita cu natura, care se păstrează încă, mai ales la țară.

Comisia Europeană anunță investiții masive în producția de hidrogen verde ca alternativa la gaze și carburanți. Miza este una dublă: atât utilizarea unui combustibil mai prietenos cu mediul și fără emisii nocive, dar și renunțarea la dependența de importurile de petrol și gaze din țări cu regimuri ostile precum Rusia ori China. Cum poate fi folosită această resursă și cu ce impact asupra mediului?

Hidrogenul verde este o poveste frumoasă, dar încă în stadiu de proiect pe hârtie și de inovație. Avem proiecte la nivel de laborator, care ne arată că hidrogenul poate fi o sursa energetică curată, dar nu avem încă garanția succesului exploatării lui pe scară largă, ca să nu mai vorbim de costurile producției de hidrogen verde. în plus, o producție de hidrogen verde pe scara globală din hidroliza apei poate destabiliza resursele de apă și nu există încă studii, privind impactul asupra mediului prin folosirea unor astfel de tehnologii pe hidrogen. Așadar, este în regulă să fim deschiși la această potențială sursă energetică și cred că poate deveni o resursă a viitorului, ținând cont de finanțările care sunt preconizate. Citeam recent că 30 de fonduri de investiții au colectat 2 miliarde de euro pentru a crea un fond european care să finanțeze proiectele pe hidrogen. Însă, pe termen scurt și mediu, adică în următorii 10 ani, cred că e bine să încercăm să valorificăm la maxim ceea ce s-a dovedit a fi fiabil, adică biomasa, soarele, vântul și hidroenergia. Iar dacă contextul geopolitic o cere, să reactivăm și sursele energetice convenționale pentru a nu risca să tremurăm de frig iarna sau să ne încălzim cu reșoul, așa cum am mai făcut-o de altfel.

Cum arată piața producătorilor români de energie regenerabilă?

În mod paradoxal, România este un succes european în ceea ce privește energia regenerabilă. Aproape 50% din mixul nostru energetic provine din producția de energie verde. De de la o casă privată care produce 3Kw până la marile parcuri eoliene și solare pe care le avem în țară, la care se adaugă rețeaua hidroenergetică, România poate fi considerată o țară care a înțeles că aceasta este direcția pe care trebuie să meargă. Bineînțeles, putem stimula mai mult producția de energie verde. Din păcate, observ tendința ca atât prin PNRR, cât și prin Fondul de modernizare, se promovează mai ales proiectele mari, iar IMM-urile sau persoanele fizice sunt ignorate la finanțare.

Cum se prezintă România în ceea ce privește emisiile de dioxid de carbon și ce putem face pentru ne reduce amprenta de carbon?

Nu există un algoritm științific, de comun acceptat, care să măsoare aceste emisii. Spre exemplu, anumite studii spun că România se află sub media europeană, undeva la 4 tone de dioxid de carbon și că, la nivel european, este în regulă să ajungem la 3 tone reducere. Nu aș cuantifica emisiile de carbon la nivel individual, ci mi-aș concentra pe principalele surse de poluare, care nu pot fi imputate populației, din moment ce sunt cu precădere industriale. Din păcate, trendul mediatic pune o presiune asupra individului și induce o vinovăție a cetățeanului, lăsând marile companii să emită CO2 în continuare și să polueze.

Poluarea nu înseamnă doar emisiile de carbon. Noi, ca țară, ar trebui să creăm infrastructură pentru a recicla tot plasticul pe care îl aruncăm pe câmp, lucru pe care națiunile dezvoltate îl fac de ani de zile. Deci, cu siguranță, putem să reducem în continuare poluarea. Dacă vorbim de emisiile de CO2, sigur că si aici se pot reduce în continuare, prin promovarea investițiilor în tehnologiile de producere a energiei regenerabile, atât la nivel macro, cât și la nivel micro.

Avem sectoare care contribuie major la creșterea amprentei de carbon corporative. Ce soluții există pentru reducerea emisiilor de carbon? O scădere radicală a proceselor sau compensarea emisiilor de CO2?

Principalele sectoare poluatoare plătesc deja pentru poluarea generată prin cumpărarea certificatelor de carbon, fiind obligate de legislația europeană să facă acest lucru încă din 2005, de exemplu sectorul energetic, metalurgic, chimic și, mai nou, sectorul aviației pentru cursele intra-europene. Urmează sectorul maritim, dar și sectoarele non EU-ETS, mai exact construcțiile rezidențiale, agricultura, deșeurile și industria cu consum mediu de energie. În plus, în reviziile directivelor de raportare nefinanciară se reduce pragul minim al angajaților de la 500 la 250 pentru companiile care ar trebui să fie transparente și să își facă un raport de sustenabilitate și, implicit, să-și măsoare amprenta de carbon. O companie germană pe care am vizitat-o de curând a înlocuit mașinile de serviciu ale angajaților cu trotinete electrice. V-ați putea imagina Calea Victoriei fără trafic și plină de trotinete, scutere electrice sau biciclete?

Măsurarea amprentei de carbon va deveni, în curând, o obligație pentru majoritatea sectoarelor de activitate și majoritatea firmelor, nu numai pentru corporații, iar reducerea acesteia devine, în aceste condiții, o necesitate pentru că altfel vor trebui să plătească certificate de carbon pentru poluarea făcută. Soluția este, bineînțeles, o eficientizare a proceselor, iar compensarea cu certificatele de carbon pentru a deveni „carbon neutral” să se realizeze în ultimă instanță.

De unde pot cumpăra certificate de carbon firmele care vor să-și compenseze amprenta de CO2? Care este situația în România ?

Din păcate, există multe proiecte internaționale verzi de unde se pot cumpăra certificate de carbon prin care firmele își pot compensa amprenta de CO2, dar foarte puține europene sau în Romania. Politica UE nu a fost să stimuleze crearea unor scheme de carbon naționale sau regionale care să ofere certificate celor care reduc sau captează emisiile de CO2, ci a fost creată pe principiul „poluatorul plătește”, care este în continuare agreat la nivel comunitar.

Pot sa va dau exemple de succes din România la nivel european: cea mai mare firmă de reciclare a plasticului din Europa de Sud-Est se află în România, la Buzău, Green Group, iar printr-un proces anevoios de certificare a activității sale, a obținut certificate carbon de la organizația Gold Standard din Elveția. Pot să vă spun că aceste certificate s-au vândut ca pâinea caldă marilor corporații europene, care nu aveau neapărat sediu în România și sunt foarte căutate. Pentru că am sesizat nevoia compensării amprentei de carbon cu proiecte locale, europene, precum și nevoia stimulării proiectelor verzi, de dimensiuni mici și medii, am lansat de curând un standard de certificare, care să ajute firmele să obțină certificate de CO2 pentru activitățile de eficiență energetică pe care le întreprind sau în sectorul energiei regenerabile, precum și în sectorul agricol, pentru fermele care trec de la agricultura intensivă la cea regenerativă.

Acest articol despre sustenabilitate este realizat cu sprijinul Lidl Romania, promotor al faptelor pentru un viitor mai bun.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Mihai check icon
    Ar fi interesant de aflat daca angajatii carora li s-a luat masina de serviciu mai sunt la fel de motivati sa lucreze, daca nu le-a scazut productivitatea, daca mai sunt dispusi sa isi prelungeasca programul de lucru dupa necesitatile firmei mai ales in perioadele cu temperaturi joase si daca nu cumva isi cauta alt job.
    • Like 2
  • Nume check icon
    Cateva consideratii:
    - reciclare. Suntem mult in urma. Fara discutie
    - companiile in continuare polueza mai mult decat populatia. Si pana la urma este normal, dar companiile spun ca noi suntem de vina pentru ca cerem aceste produse. Le cerem pentru ca nu dorim sa platim neaparat mai mult pentru sustenabilitate si aici cred ca este marea discutie si cum se poate ajunge la un compromis serios si corect si nu campanii de CSR care de fapt sunt facute sa cumparam si mai mult de la companii nesustenabile.
    - am citit ca Romania are unul din cele mai reduse consumuri de energie electrica in gospodarii? Este logic si normal sa fi atent in continuare la consumuri, dar hai sa nu cadem in partea celalalta ca sunte foarte risipitori. Iar cei care si-au permis sa isi puna panouri nu si-au pus pentru ca neaparat aveau un consum mare, ci pur si simplu pentru ca nu doresc sa plateasca intre 5-11 lei/Kwh
    - nu cred ca chiar ati vrea sa vedeti strazile din Romania pline cu trotinete si biciclete. La cat de indisciplinata este populatia vom avea chiar mai mult accidente zilnice decat cele cu masina.
    - Cati dintre Dvs. mergeti cu trotineta sau cu bicicleta la servici zilnic? Care este distanta optima de mers pe zi? Ce faceti atunci cand este polei, ploua abundent, ninge sau temperaturile sunt cu minus? Ce faceti in localitatile care nu sunt la campie?
    Solutia propusa cu trotinete si biciclete este aceeasi cu cea in care noi sa incepem sa ne cultivam legumele pe balcon. Nu sunt solutii sustenabile - ca sa vorbesc pe limba Dvs - ci dimpotriva sunt solutii scumpe care creeaza alte probleme.
    La populatia actuala nu microsolutiile sunt reusita, ci macro-solutii. Iar referitor la mobilitatea urbana singura solutie este un transport public eficient, curat si ieftin. Nu trebuie excluse trotineta si bicicleta, dar ele trebuie numai sa te ajute sa ajungi la acest transport public si nu modul principal de transport.
    P.S. Si apropo am fost anul acesta in patria bicicletelor, dar la orele de varf era inca un trafic infernal pe autostrazi si intrari si iesiri. O infrastructura auto permite ca sa iti poti sa mergi la un servici si la 50-6o de km distanta numai dus pe care sa o parcurgi cu o trotineta sau bicicleta este cam mult
    • Like 5


Îți recomandăm

Testat e Hot

Vreau să vă arăt azi un program inedit de educație la firul ierbii: el începe chiar pe pajiștea a două festivaluri care atrag în fiecare an zeci de mii de tineri și își propune să fie un fel de curs introductiv într-o materie pe care școala românească se jenează să o predea.

Citește mai mult

BT Go

Într-o eră în care tehnologia avansează rapid, IMM-urile sunt nevoite să adopte rapid inovații digitale pentru a rămâne competitive și a profita de oportunitățile de pe piață. Serviciile care simplifică birocrația permit antreprenorilor să se concentreze pe inovație și dezvoltarea afacerilor lor.

Citește mai mult

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult