Zombie, o ofertă de nerefuzat?

Foto: Guliver Getty Images

Salturile tehnologice care se preconizează pun în centrul dezbaterii rolul pe care îl vor mai avea oamenii în societatea viitorului și impactul noilor tehnologii asupra vieții și condiției umane. Taberele angrenate în aceste discuții sunt pe cale de cristalizare. Pe de o parte, avem tabăra superoptimistilor, care susțin că de fapt noile salturi tehnologice vor aduce mai multe locuri de muncă, nicidecum mai puține, având în vedere că sunt foarte multe ocupații despre care habar nu avem acum și care vor apărea între timp. Nu e chiar absurd. O analiză a World Economic Forum estima că 60% dintre copiii care intră acum la școală vor lucra în meserii inexistente azi. Nota bene, este o estimare calitativă, nu una cantitativă, care să confirme că locurile de muncă nou create le vor depăși pe cele pierdute. Până la urmă, o fabrică cu câteva sute de angajați va putea fi automatizată cu 10-20 de programatori, care apoi vor automatiza alte și alte fabrici.   

Ceea ce ne duce la următoarea categorie, cu mult mai numeroasă, la care subscriu: a celor care consideră că revoluția tehnologică va duce la dispariția unui număr mult mai mare de locuri de muncă în comparație cu cele care se vor crea. Mai mult decât atât, va fi un proces care nu va face diferență între nivelurile de calificare profesională, persoanele cu studii superioare fiind și ele afectate de apariția sistemelor expert și a celor ce se bazează pe învățare și inteligență artificială.

Acesta este contextul în care se discută din ce în ce mai intens pe tema venitului universal garantat. Adică o sumă de bani care să fie dată tuturor, indiferent dacă muncesc sau nu. Faptul că mulți oameni bogați sunt avocați ai acestei abordări vă face să îi priviți cu admirație, sau cu suspiciune? Pentru că, până la urmă, plata acestui venit pe seama "impozitării muncii roboților" este o mare păcăleală. Vorbim de fapt despre impozitarea suplimentară a capitalului. Despre asta vorbim. Iar mulți capitaliști sunt dispuși să o accepte. Întrebarea este: într-un gest de mărinimie, sau într-un gest de cumpărare a păcii sociale în vederea unei îmbogățiri în tihnă?

Însă marea dezbatere privind utilitatea unui venit universal garantat se concentrează acum pe un alt subiect: cum se vor comporta oamenii odată ce se vor bucură de acest avantaj financiar dat necondiționat? Le va stimula virtuțile sau viciile?   

Un prim scenariu împărtășit și de Mark Zuckerberg, fondatorul Facebook, este cel conform căruia existența unui venit universal garantat i-ar încuraja pe oameni să își asume cu mai multă ușurință riscuri legate de propria evoluție profesională. I-ar încuraja să învețe mai mult că să se adapteze mai ușor la o realitate în schimbare rapidă, să își testeze aptitudinile antreprenoriale fără teama eșecului. 

Ar fi însă o naivitate să ne imaginăm că toți oamenii vor avea disponibilitate pentru așa ceva. Mulți își vor organiza viața de așa natură încât să poată supraviețui pe baza sumelor primite, dar care le vor asigura doar subzistență și nimic mai mult. Cu suma din venitul universal garantat nu îți vei putea cumpără o casă, vei sta cu chirie, nu vei cumpără o mașină, o vei folosi în comun cu alții și nu vei putea să faci escapade turistice în străinătate.

Tatăl meu, medic fiind, îmi spunea: „Creierul este ca un mușchi. Dacă nu îl exersezi permanent, va sfârși prin a-și trăda slăbiciunea.” Pe de altă parte, dependența similară drogurilor pe care o dă lumea virtuală a jocurilor, a social media, este deja dovedită. Câți vor avea puterea să lupte împotriva ei pentru a nu își irosi viața?

Va fi o sumă care îți va permite un trai la minimul decenței. Nimeni nu va muri de foame. Cu toate acestea, vor exista foarte multe persoane care se vor bucura de bani și vor profita de ei fără a avea niciun fel de ambiții profesionale sau antreprenoriale. Ar putea fi oameni care ar alege să citească, să picteze, să facă vizite virtuale ale muzeelor sau orașelor lumii. Într-un cuvânt, vor pune beneficiile spirituale deasupra beneficiilor materiale.

Să nu ne iluzionăm însă. Există și vor exista suficient de multe persoane pentru care nici dezvoltarea profesională, nici dezvoltarea spirituală nu sunt nici acum și nu vor fi nici în viitor suficient de interesante. Persoane care vor fi incapabile să se reinventeze sau să își ajusteze viața la o realitate în mișcare rapidă. Perdanți ai tranziției, neadaptați și frustrați care vor fi tentați să se autoprotejeze, refugiindu-se într-o lume paralelă. O lume furnizată de posibilitatea accesării unei realități virtuale, care îi va rupe din ce în ce mai mult de realitatea înconjurătoare, de ceilalți oameni.

Vi se pare un scenariu prea pesimist? Dar nu cumva asta se întâmplă deja? Dacă ne uităm la timpul în creștere petrecut în fața televizoarelor, orele petrecute cu jocuri pe calculator, timpul consumat pe rețelele sociale, toate în final ajută la consumarea unor ore din viață ce ar fi putut fi folosite în scopul dezvoltării personale și intelectuale. Sunt de fapt o gumă de mestecat a creierului. Îi creează aparența de sațietate, dar de fapt nu îl hrănesc cu nimic.

Tatăl meu, medic fiind, îmi spunea: „Creierul este ca un mușchi. Dacă nu îl exersezi permanent, va sfârși prin a-și trăda slăbiciunea.” Pe de altă parte, dependența similară drogurilor pe care o dă lumea virtuală a jocurilor, a social media, este deja dovedită. Câți vor avea puterea să lupte împotriva ei pentru a nu își irosi viața?

Și există semne și mai îngrijorătoare decât atât. Președintele Băncii Centrale a SUA, d-na Yellen, a afirmat săptămâna trecută în fața unei comisii a Senatului American că SUA se confruntă cu o problemă care devine endemică: abuzul de droguri. Ea consideră această tendință ca având consecințe economice serioase, fiind responsabilă pentru scăderea ratei de angajare a celor mai tineri apți de a intra în câmpul muncii. 

Statisticile din SUA arată în ultimii 10 ani o explozie a numărului de decese din abuzul de droguri. Conform Centrului de control și prevenire a bolilor, 90 de americani mor în fiecare zi din cauza abuzurilor de droguri. Fenomenul este larg răspândit mai ales în rândul comunităților ce, nota bene, duc lipsa locurilor de muncă.

Dar cum e posibil așa ceva într-o țară în care șomajul este în scădere? Este foarte posibil atâta vreme cât rata șomajului îi exclude pe cei care au încetat să își caute de lucru. Și probabil că din ce în ce mai mulți, refugiați într-o realitate paralelă, nu mai găsesc motivația să caute de muncă. În perspectiva unei economii care va oferi din ce în ce mai puține locuri de muncă, scăderea ratei șomajului prin creșterea numărului celor care vor renunță să mai caute de lucru pare soluția ideală, nu-i așa?

Mijloace de apărare? Educația, învățarea și dezvoltarea personală permanentă sunt singurele arme pe care le vom avea, confruntați fiind în următorul deceniu cu o ofertă de muncă într-o schimbare profundă, atât cantitativ cât și calitativ. Doar ele ne vor da suficientă flexibilitate intelectuală pentru a ne adapta cerințelor în continuă schimbare ale angajatorilor sau pentru a observa oportunități care ne-ar putea transforma în mici antreprenori de succes. Și totuși nu va fi loc pentru toți. Mulți vor eșua, mai ales într-o țară cu o rată înaltă de abandon școlar și cu un învățământ care nu a trecut în secolul 21 încă.

Așa că vă fac o ofertă de nerefuzat pentru următorul deceniu: primiți casă și mese gratuite plătite de stat pentru a sta zi de zi acasă într-un fotoliu în mijlocul sufrageriei cu o pereche de ochelari VR (realitate virtuală) pe ochi pe care să jucați jocuri și să vedeți filme. Acceptați? 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp