Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

„Pădurea dintre betoane". Am pornit să descoperim „Tunelul iubirii” din Berceni, locul ascuns între două blocuri de sector

Pădure Berceni

Dragostea în vremea coronei nu e tocmai ușoară: te mai pupi cu mască, întâlnirile cu un alt cuplu nu respectă grupul maxim de trei, iar restaurantele erau până ieri închise pentru cine romantice. În condițiile date, bucuros că am găsit cu cine să mă „izolez", de vreo două luni caut locuri drăguțe de plimbat pe afară. După ce am luat parcurile la rând, am aplaudat la scenă deschisă la propriu și am fost chiar și la singura stație de metrou în aer liber, nu credeam să mă mai surprindă ceva în București.

Asta până când am aflat, de pe o pagină de Facebook, de „o frumoasă alee din sectorul 4, unde copacii formează un superb tunel". Poza atașată postării respective părea să semene mai degrabă cu Tunelul Iubirii, străbătut de calea ferată din Caraș-Severin, decât cu un loc încă nedescoperit din sectorul nostru. Entuziasmat de parcă eu plantasem pomii și dornic să mă conving că locul chiar există, i-am spus Mariei că mergem „undeva secret", iar a doua zi eram deja pe Aleea Cetatea Veche din Berceni.

Când am ajuns, țânțarii își dăduseră deja check-in în ceea ce eu am numit „pădurea dintre betoane", dar asta nu ne-a împiedicat să zăbovim vreun sfert de oră. Singurele care nu au stat au fost cele două telefoane, care au tras poză după poză și selfie după selfie, „să avem din ce alege după". Și am ales, chiar dacă a trebuit să cropuim blocurile din stânga și din dreapta și rufele de pe sârmă. Până la urmă, cu atât mai lăudabil că, pe o potecă sufocată de betoane, și-au găsit locul zeci de tei și plopi frumos aliniați.

Coordonatele exacte de pe Google Maps: https://bit.ly/3lHqjKx.


Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Scaun in groapa / sursa foto: Alex Livadaru

Aceasta este capitala, sfâșiată de 6 primari de sector care pun borduri și panseluțe la suprapreț și care au tocat în ultimul deceniu miliarde de euro ca să vopsească gardurile pe afară. Nu-i mai pomenim pe Sorin Oprescu și Gabriela Firea, care au îngropat Bucureștiul în datorii și i-au diminuat șansele de a se dezvolta.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

„Mi-e rușine de rușinea lui”. Zicala asta românească mi-a venit în minte în vreme ce mă uitam la sforțările plug în trotuar ale televiziunilor de știri de a zugrăvi deplasarea președintelui Dan la menajeria de dictatori a regelui Trumpf ca pe un triumf.

Citește mai mult

Balet incluziv / sursa foto: arhiva personala

Mulți dintre părinții copiilor cu dizabilități din România au renunțat de mult să spere că pot să se bucure de beneficiile artei fără să fie respinși, judecați, etichetați ironic. În vârtejul multelor griji și greutăți pe care le au de dus, mersul la spectacol, la muzee, la teatru a devenit un ideal utopic. Rareori există programe adaptate, tururi senzoriale, ore „relaxate” în care zgomotele neașteptate să fie acceptate. În puținele cazuri în care există astfel de oferte, rareori ajung și la urechile părinților. Accesibilitatea e înțeleasă preponderent fizic – rampă, lift – dar nu și senzorial, emoțional sau social.

Citește mai mult