Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

„Pădurea dintre betoane". Am pornit să descoperim „Tunelul iubirii” din Berceni, locul ascuns între două blocuri de sector

Pădure Berceni

Dragostea în vremea coronei nu e tocmai ușoară: te mai pupi cu mască, întâlnirile cu un alt cuplu nu respectă grupul maxim de trei, iar restaurantele erau până ieri închise pentru cine romantice. În condițiile date, bucuros că am găsit cu cine să mă „izolez", de vreo două luni caut locuri drăguțe de plimbat pe afară. După ce am luat parcurile la rând, am aplaudat la scenă deschisă la propriu și am fost chiar și la singura stație de metrou în aer liber, nu credeam să mă mai surprindă ceva în București.

Asta până când am aflat, de pe o pagină de Facebook, de „o frumoasă alee din sectorul 4, unde copacii formează un superb tunel". Poza atașată postării respective părea să semene mai degrabă cu Tunelul Iubirii, străbătut de calea ferată din Caraș-Severin, decât cu un loc încă nedescoperit din sectorul nostru. Entuziasmat de parcă eu plantasem pomii și dornic să mă conving că locul chiar există, i-am spus Mariei că mergem „undeva secret", iar a doua zi eram deja pe Aleea Cetatea Veche din Berceni.

Când am ajuns, țânțarii își dăduseră deja check-in în ceea ce eu am numit „pădurea dintre betoane", dar asta nu ne-a împiedicat să zăbovim vreun sfert de oră. Singurele care nu au stat au fost cele două telefoane, care au tras poză după poză și selfie după selfie, „să avem din ce alege după". Și am ales, chiar dacă a trebuit să cropuim blocurile din stânga și din dreapta și rufele de pe sârmă. Până la urmă, cu atât mai lăudabil că, pe o potecă sufocată de betoane, și-au găsit locul zeci de tei și plopi frumos aliniați.

Coordonatele exacte de pe Google Maps: https://bit.ly/3lHqjKx.


Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult