Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

„Drama" lui Dr. Alban, la 63 de ani. Cum sună cântărețul la trei decenii după marile hituri

dr Alban

România a ieșit din comunism pe ritmurile lui Dr. Alban, iar în anii '90 nu era post de radio sau TV muzical care să nu difuzeze melodiile și videoclipurile lui. Astăzi, nu există party retro fără "It's My Life", "Sing Hallelujah", "One Love" sau "No Coke", iar doctorul ne vizitează țara de cel puțin 3-4 ori pe an. În 1994, mii de oameni s-au călcat în picioare în fața scenei, la concertul de la Sala Polivalentă din București, iar succesul lui a generat chiar și două legende urbane. Nu, Dr. Alban nu a făcut facultatea la noi în țară, însă a avut un frate care a studiat la Timișoara. Și nu, nu înjură în românește în "It's My Life", chiar dacă unii pot auzi "p... mă-sii" în loc "east and west".

După cei aproape zece ani în care a fost în fruntea topurilor din întreaga Europă, viața lui Dr. Alban a intrat pe un făgaș mai liniștit. La finalul anilor '90, s-a mai domolit și succesul nigerianului venit la Stockholm să devină dentist, dar pentru care soarta a avut alte planuri. Deși nu s-a oprit niciodată din compus muzică și din concerte pe tot continentul, doctorul s-a concentrat pe întemeierea unei familii și obținerea stabilității din toate punctele de vedere. Astăzi, locuiește tot în Suedia, alături de partenera de viață și cele două fiice adolescente, și se pregătește să împlinească 63 de ani pe care nu-i arată.

Însă coronavirusul i-a întins o mare cursă până și unuia dintre cei mai statornici oameni din industria showbiz-ului. Dacă în anii trecuți avea chiar și trei concerte pe săptămână, majoritatea în țările ex-comuniste, începând cu martie 2020 toate s-au oprit. Au picat de pe listă inclusiv Craiova și București, unde Dr. Alban trebuia să fie prezent la finalul lunii mai. Tot răul spre bine, pentru că artistul și-a găsit inspirația în piesele vechi și a revenit cu prima melodie originală după mai bine de 5 ani. „Drama" e în suedeză și sună modern, însă vocea și stilul rămân inconfundabile și fidele trecutului plin de hituri.

Deși a fost omul potrivit la locul potrivit, atunci când un producător suedez căuta un rapper care să știe engleză, restul norocului și l-a făcut Dr. Alban cu mâna lui. Nu bea, nu fumează, face sport și mănâncă sănătos, iar singura „Dramă" din viața lui, la 63 de ani, este titlul piesei abia lansate. În timp ce o generație întreagă îi este recunoscătoare pentru chefurile nebune din discoteci, Alban Nwapa își mulțumește singur pentru decizia pe care a luat-o în anul 1980. Plecat din țara natală, măcinată de război și corupție, a ales Suedia, un stat care nu numai că găzduiește una dintre cele mai mari industrii muzicale din lume, dar are și o grijă exemplară de cetățenii ei.

La vârsta lui, în România se moare de foame, se stă prin spitale sau se iese la pensie, așteptând sfârșitul. Dar, la Stockholm, Dr. Alban trăiește mai bine acum decât la treizeci de ani și ar putea scrie "It's My Life" din nou, în fiecare zi. "Gândesc foarte mult și am foarte multe idei. Sunt confortabil unde mă aflu, pentru că am trecut prin atât de multe. Experiența este cel mai bun profesor, iar vârsta de 50-60 de ani este cea mai bună. Nu sunt nici prea tânăr, nici prea bătrân", spunea suedezul de origine nigeriană, într-un interviu de acum câțiva ani. Iar, când pandemia va trece, doctorul își va duce muzica, din nou, în cluburile, piețele și sălile pline de nostalgici din toată Europa.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • GabiC check icon
    of doamne,
    La nivel de mediocritate, poti spune ca si asta e o ”compozitie” insa, in afara de caracter de ”discoteca” nu are nimic special. Evident sunt oameni care-l plac si-l asculta si pe Guță, si pe Adrian Copilul Minune, sau mai stiu eu..
    Ca stire mondena- merge- si dr Alban,
    insa n-as putea spune ca vestea/stirea este din cele care m-ar afecta vreun pic.
    Oricum, multumim pentru info. Clubster-ii o vor auzi!
    • Like 1
  • like
    • Like 1


Îți recomandăm

Nico si Rafael

Nico și Rafael sunt niște oameni de toată isprava. I-am remarcat imediat într-un restaurant ticsit de turiști din stațiunea austriacă Ischgl. Erau cei mai săritori și binedispuși ospătari, mereu cu zâmbetul pe buze. Cu turiștii vorbesc în limbile lor, dar între ei Rafael (32 de ani) și Nico (23) vorbesc în română: “Du o ciorbă cu găluște la domnii de la masa 2”.

Citește mai mult

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult