„Proștii din Piață”

Foto: Adriana Neagoe/ Inquam Photos

De câte ori partizanii justiţiei ies în stradă, de câte ori nepotismul şi halucinanta lipsă de integritate şi idei a celor de la guvernare le amărăşte pâinea de pe masă, apar cruciaţii pesedişti de modă nouă, trollii de viaţă uşoară. Aceştia nu sunt nişte bădii şi nişte lele care să strige măscări în stradă, sunt din cei fini, care votează anumit. Ei nu ies în frig pentru că şi slujbele le sunt tot la loc călduţ, în birouri. Ei se luptă în statusuri şi comentarii, preamăresc conducătorii şi mai pun şi câte o icoană din când în când, să se închine prietenii şi follower-ii.

Temele principale:

„De ce se amestecă diaspora în treburile noastre? Au plecat, să le fie de bine! Şi nu mă luaţi pe mine cu faptul că trimit bani acasă, ce, îmi trimit mie?"

„Ce caută copiii în stradă? Ce fel de părinţi sunt aceia care îşi ţin copiii în braţe sau de mână la protest, care le dau lecţii de justiţie şi echitate în frig?"

Noaptea minţii e un loc cu mult mai prielnic.

Sunt diasporean. Unul din aceia care se amestecă în votul curat al enoriaşilor Bisericii Salamului cu Soia. Salamul cu soia e un fel de ştafetă la români, dat din generaţie în generaţie:

- Fiule, ai grijă de salamul ăsta vegetal, cine n-a mâncat, nu ştie ce e ţara asta, cine a mâncat, dar a plecat la chorizo şi alte derivate, e Iudă, e trădător! Arde-le câte o felie peste gură, nu-i lăsa să-ţi încurce reţeta!

Dar cine sunt suferinzii aceştia patrioţi, care ţin toate posturile, de abstinenţă la porc, doar pe Facebook? În general sunt pensionari cu venituri dolofane, din cei care au apucat de l-au mulţumit şi pe nea Nicu, şi bugetari, cu locuri de muncă confortabile şi neamuri în alte funcţii, la fel de binevoitoare. Din cei care ştiu că votul le mai aduce câte o pleaşcă la salariu sau un procent de apreciere la pensie. Cum să votezi pe altcineva când PSD îi apreciază mult pe cei cu muncă puţină, vacanţe mai lungi, cu cele mai gălăgioase sindicate, pe cei care, în general, le sunt şi rude?

În timpul ăsta diasporeanul a muncit, nu la una-două plimbări de dosare şi o idee pe an, ci la normă sau plătit la lucrare. A dormit cu alţi 5-6 în aceeaşi cameră, a mâncat pizza şi sandwich-uri, şase zile din şapte, căci i s-a întâmplat să adoarmă şi nemâncat, ca să trimită 70-80% din câştig acasă. Bani care circulă în ţară, nu în off-shore-uri. Prostul de diasporean îşi petrece toate vacanţele acasă, în timp ce antidiasporeanul pune poze din locuri exotice, pe unde plimbă mândria de a fi român, dac, puricist.

Chiar şi neamurile diasporeanului simt ceva jenă şi umilinţă, pentru că trebuie să-i accepte banii. De-aia votează cu PSD.

Banii diasporeanului au scos de multe ori România din comă şi totuşi el rămâne cel mai urât fiu al ţării. Poporul nu-l mai vrea, nici pe el, nici ideile lui de muncă şi anticorupţie, pentru că fraierul a văzut că se poate munci cinstit, că poţi răzbi şi prin puterile tale, fără cunoştinţele şi şperţurile părinţilor. A văzut că se poate şi altfel.

Dar celor rămaşi să ţină patriotismul pe umeri le place aşa. De ce să schimbe? Ăia plecați să rămână afară, dacă nu le place. să nus e mai amestece în treburili noastre interne!

Ca mulţi diasporeni, şi eu sunt cetăţean român. Doar atât. Şi eu am visat să mă întorc, măcar la bătrâneţe, acasă, dar nu mai pot, sula în coaste a urmaşilor şi urmaşilor urmaşilor lui Iliescu nu mă lasă.

Pe locul doi al iubitorilor de patrie, din fotoliu, vin mamele şi bunicuţele îngrijorate de viitor, de copiii care învaţă de mici să strige pentru dreptate. Multe dintre ele se opun şi vaccinării, poate să fie şi în aceeaşi postare, tratează cancerul cu lămâie şi bicarbonat, două rugăciuni şi o prescură. Aceste doamne providenţiale au născut în spitale şi au fost şi vaccinate, nefiind autiste. Cum e posibil?

Copiii celor care protestează respiră aer curat, aerul libertăţii gândirii, al nevoii dureroase de dreptate. Ar fi fost mai fericiţi la televizor, spălaţi pe creier de propagandă sau cu o tabletă în mână? Vor fi mai fericiţi într-o ţară coruptă şi marginalizată?

Aşa cum o adusese şi Ceauşescu, în genunchi, prin înfometarea trupului şi a spiritului. Dar zombie care au supravieţuit, fără altă carte în buzunare decât cea de partid, o regretă, vor să o aducă înapoi. De ce sunt atât de dispreţuiţi luptătorii pentru dreptate? Pentru că dreptatea nu e generoasă, nu premiază şi nu recunoaşte dreptul la salariu al lenii, imposturii, lipsei de conştiinţă şi al batjocurii cunoaşterii şi învăţăturii.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp