Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat.
Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte.
Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva.
Scrie, întreabă, contestă, propune.
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.
„Putem lua amândoi aurul?” Moment magic la Jocurile Olimpice, când, după 109 ani, doi atleți au acceptat să împartă locul întâi
Foto: Profimedia
Italianul Gianmarco Tamberi și rivalul său din Qatar, Mutaz Essa Barshim, au căzut de acord să împartă medalia de aur la proba de sărituri în înălțime a Jocurilor Olimpice și au creat împreună un moment magic, unic în ultimii 109 ani.
După ore grele de competiție, ambii atleți se aflau duminică pe prima poziție, cu aceeași înălțime a ștachetei - 2.37 m, Un oficial le-a propus un nou salt, ca variantă de departajare. Însă Barshim a avut o ideea mai bună: „Putem lua amândoi aurul?”, a întrebat. „Este posibil”, a fost replica oficialului.
Barshim a dat din cap, iar Tamberi a acceptat aproape instantaneu, bătând palma cu sportivul din Qatar și sărind în brațele sale.
Rivali în sport, cei doi sunt prieteni în viața reală. „Încă nu-mi vine să cred că s-a întâmplat”, a spus el. „Faptul că împart medalia cu un face totul și mai frumos ... E pur și simplu magic”, a spus Tamberi. „Știu cu certitudine că pentru performanța pe care am făcut-o, merit acel aur”, a declarat și Barshim. „A făcut același lucru, așa că știu că merita și el acel aur”, a punctat el.
Apăsați pe imaginea de mai jos pentru a vedea o galerie de imagini Profimedia, care surprind perfect unul dintre cele mai frumoase momente din istoria sportului.
Moment magic la Jocurile Olimpice, când, după 109 ani, doi atleți au acceptat să împartă locul întâi. Este vorba despre italianul Gianmarco Tamberi și rivalul său din Qatar, Mutaz Barshim, aflați la egalitate după proba de sărituri în înălțime. Foto: Profimedia
Moment magic la Jocurile Olimpice, când, după 109 ani, doi atleți au acceptat să împartă locul întâi. Este vorba despre italianul Gianmarco Tamberi și rivalul său din Qatar, Mutaz Barshim, aflați la egalitate după proba de sărituri în înălțime. Foto: Profimedia
Moment magic la Jocurile Olimpice, când, după 109 ani, doi atleți au acceptat să împartă locul întâi. Este vorba despre italianul Gianmarco Tamberi și rivalul său din Qatar, Mutaz Barshim, aflați la egalitate după proba de sărituri în înălțime. Foto: Profimedia
Moment magic la Jocurile Olimpice, când, după 109 ani, doi atleți au acceptat să împartă locul întâi. Este vorba despre italianul Gianmarco Tamberi și rivalul său din Qatar, Mutaz Barshim, aflați la egalitate după proba de sărituri în înălțime. Foto: Profimedia
Moment magic la Jocurile Olimpice, când, după 109 ani, doi atleți au acceptat să împartă locul întâi. Este vorba despre italianul Gianmarco Tamberi și rivalul său din Qatar, Mutaz Barshim, aflați la egalitate după proba de sărituri în înălțime. Foto: Profimedia
Moment magic la Jocurile Olimpice, când, după 109 ani, doi atleți au acceptat să împartă locul întâi. Este vorba despre italianul Gianmarco Tamberi și rivalul său din Qatar, Mutaz Barshim, aflați la egalitate după proba de sărituri în înălțime. Foto: Profimedia
Tamberi arată în lacrimi o parte din ghipsul pe care l-a purtat la picior, în urma unei accidentări grave, după cu care a reintrat cu greu în formă. Foto: Profimedia
Moment magic la Jocurile Olimpice, când, după 109 ani, doi atleți au acceptat să împartă locul întâi. Este vorba despre italianul Gianmarco Tamberi și rivalul său din Qatar, Mutaz Barshim, aflați la egalitate după proba de sărituri în înălțime. Foto: Profimedia
Italianul Gianmarco Tamberi și rivalul său din Qatar, Mutaz Barshim, au căzut de acord să împartă medalia de aur la proba de sărituri în înălțime a Jocurilor Olimpice și au creat împreună un moment magic, care va rămâne în istoria olimpismului. Foto: Profimedia
Mutaz Barshim, în timpul probei de sărituri de la Jocurile Olimpice. Foto: Profimedia
Gianmarco Tamberi, în timpul probei de sărituri de la Jocurile Olimpice. Foto: Profimedia
Există un moment în fiecare an în care litoralul românesc ar trebui să dea semnalul de start: Paștele. Nu este doar o sărbătoare, ci și un test. Un test despre cât de pregătiți suntem, ca sistem, să transformăm intenția de consum a românilor într-o experiență coerentă. Anul acesta, însă, testul a fost picat într-un mod atât de vizibil, încât nici măcar nu mai poate fi ascuns în spatele unor explicații de sezon sau al unor justificări administrative. Foto: litoral în Bulgaria/ Foto Profimedia
Ungurilor le-au trebuit 16 ani pentru a răsturna un regim dictatorial, aservit Kremlinului. Oare la noi câți ani ar trece pentru a da jos extremiștii/suveraniștii/fasciștii dacă, ferească Dumnezeu, ar conduce România? Fiindcă ăsta este principalul pericol, odată ajunși la putere, este extrem de greu să-i mai poți răsturna democratic, deoarece schimbă legile în favoarea lor, manipulează și acaparează toate instituțiile, media și tot ce se mai poate, pentru a avea controlul total. foto Profimedia
„Olé-olé, olé, olé, Viktor Orban nu mai e!” – mă pregătesc să strig, ca în `89. Orban e un Ceaușescu. A împânzit mediul politic și de afaceri cu cimotiile și acoliții lui, creând o rețea de corupție la nivel de stat comparabilă cu a Ceaușeștilor. Încearcă să acopere situația economică a Ungariei, mai proastă decât a României, cu „dușmanul iestern”, UE-Ucraina. Până și un stadion a construit în comuna sa natală, aidoma lui Ceaușescu în Scornicești. Un singur lucru nu a făcut: nu a sugrumat alegerile libere; în compensație, nu va fi împușcat.
Vă simțiți bine, da? Friptura de miel, stufatul, drobul v-au mers la casa sufletului. Deși, aici, înainte de desfătarea gurii pline, e vorba de păstrarea unui statut social și ontologic: și pentru un creștin sărac, a nu avea de Paști o masă bogată, cu bucate „tradiționale”, înseamnă nu numai sărăcie, dar și că încetează să mai fie om, devine un paria. Aceeași idee ca în cazul celor două „fete” care discută despre o a treia: „Auzi, dragă, aia a ajuns să bea apă de la ghivetă!...”.
După ce timp de 5 ani am venit în Madeira de 4-5 ori pe an, dar practic tot turiști, doar că nu trebuia să plătim cazarea, abia la începutul lui martie 2026 ne-am luat bilet doar dus și, când am coborât din avion pe aeroportul Cristiano Ronaldo, mi-am simțit împlinit visul de a deveni emigrant. În sfârșit am emigrat - și nu oriunde, ci în insula care, pe bună dreptate, este numită și Paradisul Atlantic și în care foarte multe străzi și locuri au în denumirea lor și cuvântul Paraiso.
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.