Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat.
Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte.
Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva.
Scrie, întreabă, contestă, propune.
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.
„Putem lua amândoi aurul?” Moment magic la Jocurile Olimpice, când, după 109 ani, doi atleți au acceptat să împartă locul întâi
Foto: Profimedia
Italianul Gianmarco Tamberi și rivalul său din Qatar, Mutaz Essa Barshim, au căzut de acord să împartă medalia de aur la proba de sărituri în înălțime a Jocurilor Olimpice și au creat împreună un moment magic, unic în ultimii 109 ani.
După ore grele de competiție, ambii atleți se aflau duminică pe prima poziție, cu aceeași înălțime a ștachetei - 2.37 m, Un oficial le-a propus un nou salt, ca variantă de departajare. Însă Barshim a avut o ideea mai bună: „Putem lua amândoi aurul?”, a întrebat. „Este posibil”, a fost replica oficialului.
Barshim a dat din cap, iar Tamberi a acceptat aproape instantaneu, bătând palma cu sportivul din Qatar și sărind în brațele sale.
Rivali în sport, cei doi sunt prieteni în viața reală. „Încă nu-mi vine să cred că s-a întâmplat”, a spus el. „Faptul că împart medalia cu un face totul și mai frumos ... E pur și simplu magic”, a spus Tamberi. „Știu cu certitudine că pentru performanța pe care am făcut-o, merit acel aur”, a declarat și Barshim. „A făcut același lucru, așa că știu că merita și el acel aur”, a punctat el.
Apăsați pe imaginea de mai jos pentru a vedea o galerie de imagini Profimedia, care surprind perfect unul dintre cele mai frumoase momente din istoria sportului.
Moment magic la Jocurile Olimpice, când, după 109 ani, doi atleți au acceptat să împartă locul întâi. Este vorba despre italianul Gianmarco Tamberi și rivalul său din Qatar, Mutaz Barshim, aflați la egalitate după proba de sărituri în înălțime. Foto: Profimedia
Moment magic la Jocurile Olimpice, când, după 109 ani, doi atleți au acceptat să împartă locul întâi. Este vorba despre italianul Gianmarco Tamberi și rivalul său din Qatar, Mutaz Barshim, aflați la egalitate după proba de sărituri în înălțime. Foto: Profimedia
Moment magic la Jocurile Olimpice, când, după 109 ani, doi atleți au acceptat să împartă locul întâi. Este vorba despre italianul Gianmarco Tamberi și rivalul său din Qatar, Mutaz Barshim, aflați la egalitate după proba de sărituri în înălțime. Foto: Profimedia
Moment magic la Jocurile Olimpice, când, după 109 ani, doi atleți au acceptat să împartă locul întâi. Este vorba despre italianul Gianmarco Tamberi și rivalul său din Qatar, Mutaz Barshim, aflați la egalitate după proba de sărituri în înălțime. Foto: Profimedia
Moment magic la Jocurile Olimpice, când, după 109 ani, doi atleți au acceptat să împartă locul întâi. Este vorba despre italianul Gianmarco Tamberi și rivalul său din Qatar, Mutaz Barshim, aflați la egalitate după proba de sărituri în înălțime. Foto: Profimedia
Moment magic la Jocurile Olimpice, când, după 109 ani, doi atleți au acceptat să împartă locul întâi. Este vorba despre italianul Gianmarco Tamberi și rivalul său din Qatar, Mutaz Barshim, aflați la egalitate după proba de sărituri în înălțime. Foto: Profimedia
Tamberi arată în lacrimi o parte din ghipsul pe care l-a purtat la picior, în urma unei accidentări grave, după cu care a reintrat cu greu în formă. Foto: Profimedia
Moment magic la Jocurile Olimpice, când, după 109 ani, doi atleți au acceptat să împartă locul întâi. Este vorba despre italianul Gianmarco Tamberi și rivalul său din Qatar, Mutaz Barshim, aflați la egalitate după proba de sărituri în înălțime. Foto: Profimedia
Italianul Gianmarco Tamberi și rivalul său din Qatar, Mutaz Barshim, au căzut de acord să împartă medalia de aur la proba de sărituri în înălțime a Jocurilor Olimpice și au creat împreună un moment magic, care va rămâne în istoria olimpismului. Foto: Profimedia
Mutaz Barshim, în timpul probei de sărituri de la Jocurile Olimpice. Foto: Profimedia
Gianmarco Tamberi, în timpul probei de sărituri de la Jocurile Olimpice. Foto: Profimedia
Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)
Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).
Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)
Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.
Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.