Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

„Putem lua amândoi aurul?” Moment magic la Jocurile Olimpice, când, după 109 ani, doi atleți au acceptat să împartă locul întâi

Tamberi și Barshim

Foto: Profimedia

Italianul Gianmarco Tamberi și rivalul său din Qatar, Mutaz Essa Barshim, au căzut de acord să împartă medalia de aur la proba de sărituri în înălțime a Jocurilor Olimpice și au creat împreună un moment magic, unic în ultimii 109 ani. 

După ore grele de competiție, ambii atleți se aflau duminică pe prima poziție, cu aceeași înălțime a ștachetei - 2.37 m, Un oficial le-a propus un nou salt, ca variantă de departajare. Însă Barshim a avut o ideea mai bună: „Putem lua amândoi aurul?”, a întrebat. „Este posibil”, a fost replica oficialului.

Barshim a dat din cap, iar Tamberi a acceptat aproape instantaneu, bătând palma cu sportivul din Qatar și sărind în brațele sale.

Rivali în sport, cei doi sunt prieteni în viața reală. „Încă nu-mi vine să cred că s-a întâmplat”, a spus el. „Faptul că împart medalia cu un face totul și mai frumos ... E pur și simplu magic”, a spus Tamberi. „Știu cu certitudine că pentru performanța pe care am făcut-o, merit acel aur”, a declarat și Barshim. „A făcut același lucru, așa că știu că merita și el acel aur”, a punctat el.

Apăsați pe imaginea de mai jos pentru a vedea o galerie de imagini Profimedia, care surprind perfect unul dintre cele mai frumoase momente din istoria sportului. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Sa te prapadesti de ras, cat sunt de atzosi amandoi. Bravo lor!!!
    • Like 0


Îți recomandăm

Apuripu-ripu / sursa foto: Profimedia

Tata avea doar cinci ani când a rămas orfan de tată. Fără casă, au locuit o vreme în grajdul unde unchiul lor ținea caii. Bunica muncea cu ziua, „la cocoane”, încercând să-și țină cei șapte copii în viață. Asigurarea hranei era cea mai mare provocare. Toți au renunțat la școală, mai puțin cel mic — tata. El a iubit caii toată viața.

Citește mai mult

Doctorat / sursa foto: Profimedia

Pentru mine, doctoratul a însemnat disciplină intelectuală (pentru un om care citea haotic, avea ideile împrăștiate în zeci de jurnale și caiete, practica fișării și a lucrului pe text a fost o adevărată terapie), sens al educației (cred că scrierea la teza de doctorat și studiul temei alese au dat cu adevărat sens formării mele intelectuale) și contact cu ideile cele mai rafinate, cu textele și autorii cei mai reprezentativi din domeniul meu de cercetare.

Citește mai mult