Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.
„Putem lua amândoi aurul?” Moment magic la Jocurile Olimpice, când, după 109 ani, doi atleți au acceptat să împartă locul întâi
Foto: Profimedia
Italianul Gianmarco Tamberi și rivalul său din Qatar, Mutaz Essa Barshim, au căzut de acord să împartă medalia de aur la proba de sărituri în înălțime a Jocurilor Olimpice și au creat împreună un moment magic, unic în ultimii 109 ani.
După ore grele de competiție, ambii atleți se aflau duminică pe prima poziție, cu aceeași înălțime a ștachetei - 2.37 m, Un oficial le-a propus un nou salt, ca variantă de departajare. Însă Barshim a avut o ideea mai bună: „Putem lua amândoi aurul?”, a întrebat. „Este posibil”, a fost replica oficialului.
Barshim a dat din cap, iar Tamberi a acceptat aproape instantaneu, bătând palma cu sportivul din Qatar și sărind în brațele sale.
Rivali în sport, cei doi sunt prieteni în viața reală. „Încă nu-mi vine să cred că s-a întâmplat”, a spus el. „Faptul că împart medalia cu un face totul și mai frumos ... E pur și simplu magic”, a spus Tamberi. „Știu cu certitudine că pentru performanța pe care am făcut-o, merit acel aur”, a declarat și Barshim. „A făcut același lucru, așa că știu că merita și el acel aur”, a punctat el.
Apăsați pe imaginea de mai jos pentru a vedea o galerie de imagini Profimedia, care surprind perfect unul dintre cele mai frumoase momente din istoria sportului.
Moment magic la Jocurile Olimpice, când, după 109 ani, doi atleți au acceptat să împartă locul întâi. Este vorba despre italianul Gianmarco Tamberi și rivalul său din Qatar, Mutaz Barshim, aflați la egalitate după proba de sărituri în înălțime. Foto: Profimedia
Moment magic la Jocurile Olimpice, când, după 109 ani, doi atleți au acceptat să împartă locul întâi. Este vorba despre italianul Gianmarco Tamberi și rivalul său din Qatar, Mutaz Barshim, aflați la egalitate după proba de sărituri în înălțime. Foto: Profimedia
Moment magic la Jocurile Olimpice, când, după 109 ani, doi atleți au acceptat să împartă locul întâi. Este vorba despre italianul Gianmarco Tamberi și rivalul său din Qatar, Mutaz Barshim, aflați la egalitate după proba de sărituri în înălțime. Foto: Profimedia
Moment magic la Jocurile Olimpice, când, după 109 ani, doi atleți au acceptat să împartă locul întâi. Este vorba despre italianul Gianmarco Tamberi și rivalul său din Qatar, Mutaz Barshim, aflați la egalitate după proba de sărituri în înălțime. Foto: Profimedia
Moment magic la Jocurile Olimpice, când, după 109 ani, doi atleți au acceptat să împartă locul întâi. Este vorba despre italianul Gianmarco Tamberi și rivalul său din Qatar, Mutaz Barshim, aflați la egalitate după proba de sărituri în înălțime. Foto: Profimedia
Moment magic la Jocurile Olimpice, când, după 109 ani, doi atleți au acceptat să împartă locul întâi. Este vorba despre italianul Gianmarco Tamberi și rivalul său din Qatar, Mutaz Barshim, aflați la egalitate după proba de sărituri în înălțime. Foto: Profimedia
Tamberi arată în lacrimi o parte din ghipsul pe care l-a purtat la picior, în urma unei accidentări grave, după cu care a reintrat cu greu în formă. Foto: Profimedia
Moment magic la Jocurile Olimpice, când, după 109 ani, doi atleți au acceptat să împartă locul întâi. Este vorba despre italianul Gianmarco Tamberi și rivalul său din Qatar, Mutaz Barshim, aflați la egalitate după proba de sărituri în înălțime. Foto: Profimedia
Italianul Gianmarco Tamberi și rivalul său din Qatar, Mutaz Barshim, au căzut de acord să împartă medalia de aur la proba de sărituri în înălțime a Jocurilor Olimpice și au creat împreună un moment magic, care va rămâne în istoria olimpismului. Foto: Profimedia
Mutaz Barshim, în timpul probei de sărituri de la Jocurile Olimpice. Foto: Profimedia
Gianmarco Tamberi, în timpul probei de sărituri de la Jocurile Olimpice. Foto: Profimedia
Omul ăsta e deștept, dar nu într-un mod rece sau calculat. Are inteligența aia care vine din instinct, din simțul momentului. Când a început invazia rusă, toată lumea se aștepta să dispară din peisaj, să fugă undeva „la sigur”. În loc de asta, a rămas acolo, în Kiev, sub bombardamente, spunând simplu: „Sunt aici.” Câteva cuvinte, dar care au ținut o țară întreagă în picioare. A fost genul acela de gest care nu se învață din manuale .Ori îl ai, ori nu.
Cine nu s-a visat măcar o dată într-o cabană de munte cu vedere la pădure, cu miros de lemn proaspăt și liniștea aceea curată, ruptă de agitația orașului? Chiar dacă nu trăim permanent la altitudine, putem aduce atmosfera aceea în propriul nostru spațiu- fie că e o casă de vacanță, fie un apartament urban care vrei să respire mai mult aer de natură. Stilul de cabană modernă e o combinație rafinată între confort rustic și funcționalitate contemporană, o invitație de a trăi mai simplu, dar cu gust.
E momentul să vorbim serios despre cât de mare e o pensie mică. Și nu, nu încerc să glumesc cu voi, pentru că astea nu sunt timpuri amuzante, de fapt. Dar am văzut intervenția fostului judecător CCR, Petre Lăzărăroiu, la B1 TV spunând că pensia lui de 10.000 de euro nu e una atât de mare, dacă chiar stai mai bine și te gândești. Ca să nu avem vorbe la proces, îl voi cita exact pe domnul judecător, astfel încât să putem face o analiză cât mai specifică a situației: ”Cu 41 de ani de cotizație, pensia mea este puțin spre 10.000 de euro. La un salariu de 60.000 de lei, adică 12.000 de euro. Eu nu înțeleg de ce atâta tam-tam. Nu juriștii fac legea, parlamentarii fac legea.” Foto: Octav Ganea/Inquam Photos
E prima dată când Ilie Bolojan renunță la tonul defensiv sau neutru care l-a consacrat și s-a exprimat ferm la adresa pretențiilor social-democrate. Și în acest sens a răspunsul atacurilor venite din partea lui Sorin Grindeanu printr-o replică memorabilă: ”Eu pot să plec mâine, dar să mi se spună care sunt soluțiile geniale care corectează aceste lucruri și nu deranjează pe nimeni.”
Întâlnirea „pentru pace” de la Budapesta nu mai are loc. Dacă ar fi avut, ar fi fost aidoma grupului de lucru Grindeanu, șefa CSM, „unica” Elena Costache, șefa ÎCCJ, Savonea.
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.