„Puterile medii trebuie să acționeze împreună, deoarece dacă nu ești la masă, ești în meniu”. Discursul istoric al premierului Canadei, Mark Carney, la Forumul de la Davos

foto: Profimedia

Discursul istoric al premierului Canadei, Mark Carney, de ieri de la Forumul de la Davos, mai jos:

„Este o plăcere – și o datorie – să fiu alături de voi în acest moment de cotitură pentru Canada și pentru lume.

Astăzi, voi vorbi despre ruptura ordinii mondiale, sfârșitul unei povești frumoase și începutul unei realități brutale în care geopolitica dintre marile puteri nu este supusă niciunei constrângeri.

Dar vă spun și că alte țări, în special puterile medii precum Canada, nu sunt lipsite de putere. Ele au capacitatea de a construi o nouă ordine care să întruchipeze valorile noastre, precum respectul pentru drepturile omului, dezvoltarea durabilă, solidaritatea, suveranitatea și integritatea teritorială a statelor.

Puterea celor mai puțin puternici începe cu onestitatea.

În fiecare zi ni se reamintește că trăim într-o eră a rivalității între marile puteri. Că ordinea bazată pe reguli se estompează. Că cei puternici fac ce pot, iar cei slabi suferă ce trebuie.

Acest aforism al lui Tucidide este prezentat ca fiind inevitabil – logica naturală a relațiilor internaționale care se reafirmă. Și, confruntate cu această logică, țările au o tendință puternică de a se conforma pentru a se integra. Pentru a se adapta. Pentru a evita problemele. Pentru a spera că conformarea le va aduce siguranță.

Nu va fi așa.

Deci, care sunt opțiunile noastre?

În 1978, disidentul ceh Václav Havel a scris un eseu intitulat „Puterea celor fără putere”. În acesta, el a pus o întrebare simplă: cum s-a menținut sistemul comunist?

Răspunsul său a început cu un legumicultor. În fiecare dimineață, acest comerciant pune un afiș în vitrina magazinului său: „Muncitori din toată lumea, uniți-vă!” El nu crede în asta. Nimeni nu crede în asta. Dar el pune afișul oricum – pentru a evita problemele, pentru a semnala conformitatea, pentru a se integra. Și pentru că fiecare comerciant de pe fiecare stradă face același lucru, sistemul persistă.

Nu doar prin violență, ci prin participarea oamenilor obișnuiți la ritualuri pe care ei le știu în sinea lor că sunt false.

Havel a numit acest lucru „a trăi într-o minciună”. Puterea sistemului nu provine din adevărul său, ci din dorința tuturor de a se comporta ca și cum ar fi adevărat. Și fragilitatea sa provine din aceeași sursă: când chiar și o singură persoană încetează să se mai comporte astfel – când legumicultorul își scoate afișul – iluzia începe să se spulbere.

„Ne aflăm în mijlocul unei rupturi, nu al unei tranziții”

Este timpul ca companiile și țările să-și dea jos afișele.

Timp de decenii, țări precum Canada au prosperat sub ceea ce numim ordinea internațională bazată pe reguli. Ne-am alăturat instituțiilor sale, am lăudat principiile sale și am beneficiat de predictibilitatea sa. Am putut urmări politici externe bazate pe valori sub protecția sa.

Știam că povestea ordinii internaționale bazate pe reguli era parțial falsă. Că cei mai puternici se vor scuti de la respectarea regulilor atunci când le va conveni. Că regulile comerciale erau aplicate în mod asimetric. Și că dreptul internațional era aplicat cu o rigurozitate variabilă, în funcție de identitatea acuzatului sau a victimei.

Această ficțiune era utilă, iar hegemonia americană, în special, a contribuit la furnizarea de bunuri publice: căi maritime deschise, un sistem financiar stabil, securitate colectivă și sprijin pentru cadrele de soluționare a litigiilor.

Așadar, am pus semnul în vitrină. Am participat la ritualuri. Și am evitat în mare măsură să semnalăm discrepanțele dintre retorică și realitate.

Această înțelegere nu mai funcționează.

Voi fi direct: ne aflăm în mijlocul unei rupturi, nu al unei tranziții.

În ultimele două decenii, o serie de crize în domeniul finanțelor, sănătății, energiei și geopoliticii au scos la iveală riscurile integrării globale extreme.

Mai recent, marile puteri au început să folosească integrarea economică ca armă. Tarifele ca pârghie. Infrastructura financiară ca mijloc de coerciție. Lanțurile de aprovizionare ca vulnerabilități de exploatat.

Nu poți „trăi în minciuna” beneficiului reciproc prin integrare atunci când integrarea devine sursa subordonării tale.

„Hegemonii nu pot monetiza continuu relațiile lor”

Instituțiile multilaterale pe care se bazau puterile medii – OMC, ONU, COP – arhitectura rezolvării colective a problemelor – sunt puternic diminuate.

Ca urmare, multe țări ajung la aceleași concluzii. Ele trebuie să dezvolte o autonomie strategică mai mare: în domeniul energiei, alimentației, mineralelor critice, finanțelor și lanțurilor de aprovizionare.

Acest impuls este de înțeles. O țară care nu se poate hrăni, alimenta sau apăra singură are puține opțiuni. Când regulile nu vă mai protejează, trebuie să vă protejați singuri.

Dar să fim lucizi în privința consecințelor. O lume a fortărețelor va fi mai săracă, mai fragilă și mai puțin durabilă.

Și mai există un alt adevăr: dacă marile puteri renunță chiar și la pretenția de a respecta regulile și valorile pentru a-și urmări fără obstacole puterea și interesele, câștigurile din „tranzacționalism” devin mai greu de replicat.

Hegemonii nu pot monetiza continuu relațiile lor.

Aliații se vor diversifica pentru a se proteja împotriva incertitudinii. Vor cumpăra asigurări. Vor crește opțiunile. Acest lucru reconstruiește suveranitatea – suveranitatea care odată se baza pe reguli, dar care va fi din ce în ce mai ancorată în capacitatea de a rezista presiunii.

Așa cum am spus, o astfel de gestionare clasică a riscurilor are un preț, dar costul autonomiei strategice, al suveranității, poate fi împărțit. Investițiile colective în reziliență sunt mai ieftine decât construirea de către fiecare a propriului fort. Standardele comune reduc fragmentarea. Complementaritățile sunt o sumă pozitivă.

Întrebarea pentru puterile medii, precum Canada, nu este dacă să se adapteze la această nouă realitate. Trebuie să o facem. Întrebarea este dacă ne adaptăm prin simpla construire a unor ziduri mai înalte – sau dacă putem face ceva mai ambițios.

„Ne propunem să fim principiali și pragmatici”

Canada a fost printre primele țări care au auzit semnalul de alarmă, ceea ce ne-a determinat să ne schimbăm fundamental poziția strategică.

Canadienii știu că vechea noastră presupunere confortabilă, potrivit căreia geografia și apartenența la alianțe ne conferă automat prosperitate și securitate, nu mai este valabilă.

Noua noastră abordare se bazează pe ceea ce Alexander Stubb a numit „realism bazat pe valori” – sau, cu alte cuvinte, ne propunem să fim principiali și pragmatici.

Principial în angajamentul nostru față de valorile fundamentale: suveranitatea și integritatea teritorială, interzicerea folosirii forței, cu excepția cazurilor în care aceasta este în conformitate cu Carta ONU, respectarea drepturilor omului.

Pragmatic în recunoaștere

a faptului că progresul este adesea incremental, că interesele diverg, că nu toți partenerii împărtășesc valorile noastre. Ne angajăm pe scară largă, strategic, cu ochii deschiși. Acceptăm activ lumea așa cum este, nu așteptăm o lume așa cum ne-am dori să fie.

Canada își calibrează relațiile astfel încât profunzimea acestora să reflecte valorile noastre. Acordăm prioritate unui angajament amplu pentru a ne maximiza influența, având în vedere fluiditatea ordinii mondiale, riscurile pe care aceasta le prezintă și miza pentru ceea ce va urma.

Nu ne mai bazăm doar pe puterea valorilor noastre, ci și pe valoarea puterii noastre.

Construim această forță acasă.

De când guvernul meu a preluat funcția, am redus impozitele pe venituri, câștigurile de capital și investițiile în afaceri, am eliminat toate barierele federale din calea comerțului interprovincial și accelerăm investiții de un trilion de dolari în energie, inteligență artificială, minerale critice, noi coridoare comerciale și multe altele.

Ne dublăm cheltuielile pentru apărare până în 2030 și facem acest lucru în moduri care consolidează industriile noastre interne.

„În ceea ce privește suveranitatea Arcticii, suntem ferm alături de Groenlanda și Danemarca”

Ne diversificăm rapid în străinătate. Am convenit asupra unui parteneriat strategic cuprinzător cu Uniunea Europeană, inclusiv aderarea la SAFE, acordurile europene privind achizițiile în domeniul apărării.

În ultimele șase luni, am semnat alte douăsprezece acorduri comerciale și de securitate pe patru continente.

În ultimele zile, am încheiat noi parteneriate strategice cu China și Qatar.

Negociem acorduri de liber schimb cu India, ASEAN, Thailanda, Filipine și Mercosur.

Pentru a contribui la soluționarea problemelor globale, urmărim o geometrie variabilă – coaliții diferite pentru probleme diferite, bazate pe valori și interese.

În ceea ce privește Ucraina, suntem un membru de bază al Coaliției celor dispuși și unul dintre cei mai mari contribuabili pe cap de locuitor la apărarea și securitatea acesteia.

În ceea ce privește suveranitatea Arcticii, suntem ferm alături de Groenlanda și Danemarca și susținem pe deplin dreptul lor unic de a determina viitorul Groenlandei. Angajamentul nostru față de articolul 5 este de neclintit.

Colaborăm cu aliații noștri din NATO (inclusiv cu țările nordice și baltice) pentru a consolida în continuare flancurile nordice și occidentale ale alianței, inclusiv prin investiții fără precedent ale Canadei în radare peste orizont, submarine, avioane și trupe terestre.

Canada se opune ferm tarifelor aplicate Groenlandei și solicită discuții concentrate pentru a atinge obiectivele comune de securitate și prosperitate pentru Arctica.

În ceea ce privește comerțul plurilateral, susținem eforturile de a construi o punte între Parteneriatul Trans-Pacific și Uniunea Europeană, creând un nou bloc comercial de 1,5 miliarde de oameni.

În ceea ce privește mineralele critice, formăm cluburi de cumpărători ancorate în G7, astfel încât lumea să se poată diversifica, departe de aprovizionarea concentrată.

În ceea ce privește IA, cooperăm cu democrații care împărtășesc aceeași viziune pentru a ne asigura că nu vom fi în cele din urmă obligați să alegem între hegemonii și hyperscaleri.

Nu este vorba de un multilateralism naiv. Nici nu se bazează pe instituții slăbite. Este vorba de construirea de coaliții care funcționează, problemă cu problemă, cu parteneri care împărtășesc suficiente puncte comune pentru a acționa împreună. În unele cazuri, aceasta va fi marea majoritate a națiunilor.

Și înseamnă crearea unei rețele dense de conexiuni în domeniul comerțului, investițiilor și culturii, pe care ne putem baza pentru provocările și oportunitățile viitoare.

Puteri medii trebuie să acționeze împreună, deoarece dacă nu ești la masă, ești în meniu.

Marile puteri își pot permite să acționeze singure. Au dimensiunea pieței, capacitatea militară și pârghia necesară pentru a dicta condițiile. Puteri medii nu au. Dar când negociem doar bilateral cu o putere hegemonică, negociem din poziție de slăbiciune. Acceptăm ceea ce ni se oferă. Concurează între noi pentru a fi cei mai acomodanți.

Aceasta nu este suveranitate. Este exercitarea suveranității în timp ce se acceptă subordonarea.

Într-o lume a rivalității marilor puteri, țările intermediare au de ales: să concureze între ele pentru a obține favoruri sau să se unească pentru a crea o a treia cale cu impact.

Nu ar trebui să permitem ca ascensiunea puterii dure să ne orbească în fața faptului că puterea legitimității, integrității și regulilor va rămâne puternică – dacă alegem să o exercităm împreună.

„Ce ar însemna pentru puterile medii să « trăiască în adevăr»?”

Ceea ce mă readuce la Havel.

Ce ar însemna pentru puterile medii să „trăiască în adevăr”?

Înseamnă să numim realitatea. Să nu mai invocăm „ordinea internațională bazată pe reguli” ca și cum ar funcționa în continuare așa cum se promovează. Să numim sistemul așa cum este: o perioadă de intensificare a rivalității dintre marile puteri, în care cele mai puternice își urmăresc interesele folosind integrarea economică ca armă de coerciție.

Înseamnă să acționăm în mod consecvent. Să aplicăm aceleași standarde aliaților și rivalilor. Când puterile medii critică intimidarea economică dintr-o direcție, dar rămân tăcute când vine din altă direcție, păstrăm semnul în vitrină.

Înseamnă să construim ceea ce pretindem că credem. În loc să așteptăm restabilirea vechii ordini, să creăm instituții și acorduri care să funcționeze așa cum sunt descrise.

Și înseamnă să reducem pârghia care permite coerciunea. Construirea unei economii interne puternice ar trebui să fie întotdeauna prioritatea fiecărui guvern. Diversificarea la nivel internațional nu este doar o măsură de prudență economică, ci și fundamentul material al unei politici externe oneste. Țările își câștigă dreptul la poziții principiale prin reducerea vulnerabilității lor la represalii.

Canada are ceea ce își dorește lumea. Suntem o superputere energetică. Deținem rezerve vaste de minerale esențiale. Avem cea mai educată populație din lume. Fondurile noastre de pensii se numără printre cei mai mari și mai sofisticați investitori din lume. Avem capital, talente și un guvern cu o imensă capacitate fiscală de a acționa decisiv.

„Vechea ordine nu se va mai întoarce. Nu ar trebui să o jelim. Nostalgia nu este o strategie”

Și avem valorile la care mulți alții aspiră.

Canada este o societate pluralistă care funcționează. Spațiul nostru public este zgomotos, divers și liber. Canadienii rămân dedicați sustenabilității.

Suntem un partener stabil și de încredere – într-o lume care este orice altceva decât asta – un partener care construiește și apreciază relațiile pe termen lung.

Canada are și altceva: recunoașterea a ceea ce se întâmplă și determinarea de a acționa în consecință.

Înțelegem că această ruptură necesită mai mult decât adaptare. Necesită onestitate cu privire la lumea așa cum este ea.

Scoatem semnul din fereastră.

Vechea ordine nu se va mai întoarce. Nu ar trebui să o jelim. Nostalgia nu este o strategie.

Dar din această ruptură putem construi ceva mai bun, mai puternic și mai just.

Aceasta este sarcina puterilor medii, care au cel mai mult de pierdut dintr-o lume a fortărețelor și cel mai mult de câștigat dintr-o lume a cooperării autentice.

Cei puternici au puterea lor. Dar și noi avem ceva – capacitatea de a înceta să ne prefacem, de a numi realitatea, de a ne construi puterea acasă și de a acționa împreună.

Aceasta este calea Canadei. O alegem în mod deschis și cu încredere.

Și este o cale larg deschisă pentru orice țară dispusă să o urmeze alături de noi.”

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp