„Răsare lângă noi eroul din linia întâi: - Ați luat o gură de aer, mergeți acasă!” Jurnalul de pandemie al unui cetățean bulversat

Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos

Decembrie 2019

Cică e un virus ucigaș prin China. Ăștia au numai chestii ucigașe pe acolo, greu de înțeles cum au ajuns să fie atât de mulți, cu toate lucrurile alea prin jur care încearcă mereu să-i omoare.

Ianuarie 2020

Virusul a ajuns în Italia. Ce treabă are Italia cu China? În fine, acum văd imagini la televizor cu camioane de morți care merg la crematoriu. Știriștii spun că sunt zvonuri neconfirmate, dar totuși difuzează imaginile.

Nu prea înțeleg care e treaba cu virusul ăsta, dar înțeleg că e rău. Unii zic că e ca o răceală, dar nu prea mor oamenii de la răceală, așa că n-are cum să fie așa simplu.

Februarie 2020

Aoleu, ăștia chiar îi împușcă pe infectați. Doar că nu în China, în Coreea de Nord.

Încep să vină informații, se pare că virusul are o mortalitate de 10%. E mult, înseamnă că 1 om din 10 infectați va muri. E foarte mult, clar nu e răceală. Nici măcar de pneumonie nu se moare așa pe capete. Sigur, bine măcar că nu e Ebola, că ăla are mortalitate 50-90% și, la cum se răspândește corona ăsta, dacă era Ebola eram toți morți de mult pentru că ăștia ne zic să ne spălăm pe mâini. Păi mă spălam și până acum, zi-mi ceva nou. Cică să dezinfectăm cu soluții. Păi în primul rând că nu prea se mai găsesc, în al doilea rând că, atunci când găsești, sunt foarte scumpe.

În fine, văd eu ce fac. Până atunci, încerc să mă bag pe Uber, să strâng bani de geluri dezinfectante. Am văzut un documentar mai demult care spunea că folosirea în exces a soluțiilor astea care omoară 99,9% din bacterii duce, în timp, la apariția bacteriilor rezistente la antibiotice. Dar acum ce să mai zic, dacă așa spun toți medicii și cercetătorii de la OMS, așa o fi. Dăm cu gel.

Martie 2020

Aflu că există o specie nouă de persoană, negaționistul. Adică cel care nu crede că există virusul. Eu nu mă simt negaționist, dar am intrat în niște discuții pe Facebook cu niște cunoștințe foarte panicate de virusul ăsta, am încercat să le explic că nu e dracul așa de negru, dar mi-au spus că nu e de glumit cu sănătatea, apoi m-au înjurat și m-au blocat.

Eu încercam doar să îi liniștesc, dar au luat-o personal, ca și cum le-aș fi spus că sunt proști sau ceva de genul ăsta.

Ne anunță ăștia că ne închid în casă și că vom putea ieși doar cu declarație. Iar nu înțeleg ce îi pasă virusului de declarația ta. Scrii acolo ceva și ieși liniștit. Zici că te duci să îngrijești un bătrân, că doar n-o să vină polițistul cu tine să vadă dacă acolo te duci. Și dacă vine, asta e, te duci la mama sau bunica, numai bine că în felul ăsta le mai vezi și pe ele. Că cine știe, sunt în categorie vulnerabilă.

Stai, că nu e bine. Cică trebuie să protejăm bătrânii. Și îi protejăm când nu mai mergem să-i vedem. Adică îi protejăm prin ignorare. Păi dacă asta e metoda, înseamnă că statul român îi protejează pe bătrâni de vreo 30 de ani aproape. Și ei, nerecunoscători, se știu doar să se vaite: ba că e pensia mică, ba că medicamentele sunt scumpe, ba că a venit întreținerea nu știu cât.

Aprilie 2020

Oricum, e bine, chiar n-aveam chef să fac Uber. Acum stau frumos acasă și aștept să treacă pandemia. Că cică acum e pandemie.

A apărut și un slogan: fii erou, stai acasă. Nu știu ce firmă de marketing a scornit asta, dar cred că e prima dată în istoria umanității când gloria se dobândește stând acasă. Ce Ahile, domnule, Costică! Ia uite-l cum stă el acasă, ca un erou.

Mai 2020

Și eroii din linia întâi, sigur că da. Înțeleg de ce i-ai numi așa pe medici sau pe curieri, pentru că oamenii ăia chiar sunt expuși, vrând-nevrând. Dar nu prea am înțeles cum au aterizat și polițiștii în categoria asta. Și, dacă tot au aterizat, nu ar putea să poarte și ei mască, măcar?

Apropo de asta, ieri am ieșit să mă plimb cu soția însărcinată. Stăteam de vreo săptămână în casă deja și ni s-a urât de atâta eroism așa că am ieșit prin cartier. Cu declarațiile completate regulamentar la purtător, ajungem la intrarea într-un parc și am dat să ne așezăm pe o bancă. Ne plimbam de ceva timp și obosisem, mai ales ea. Burta mare, ce să-i faci.

Nu apucăm să facem bine contact cu banca și răsare lângă noi eroul din linia întâi. „Ați luat o gură de aer, mergeți acasă”. Noroc că soția mă prevenise de acasă să nu fac scandal, să nu îi cer numele și numărul legitimației și să nu-l ameninț că îi fac plângere penală pentru hărțuire și abuz în serviciu (cum plănuisem eu, în cazul în care se lua „cineva” de noi).

Așa că ne-am ridicat și am plecat. Și a doua zi am reușit să mă calmez și eu.

2021

Între timp, am început să spun că nu e normal să ți se restrângă drepturile la modul brutal și că este și periculos să cedezi din drepturile tale pentru că cei care ți le-au luat nu vor mai avea mare tragere de inimă să ți le dea înapoi. Iar m-au înjurat unii și m-au blocat. Iar de data asta am aflat că sunt și negaționist, dar și anarhist.

Hai că mai e puțin și trece! Dumnezeu știe de la ce ne vom mai certa la anul…

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp