Foto - Inquam Photos/ Alex Nicodim
Cazul internatului din Odorheiu Secuiesc este emblematic pentru România. Deși clădirea nu era expertizată seismic, au putut caza acolo copii Câte școli și câte spitale din România nu sunt expertizate seismic și nu au autorizație de funcționare?!? Ar trebui, dacă se știe numărul, să ne preocupe cazul și să începem prin a reduce acest număr. Cu asta ar fi trebuit început: cu reconstrucția României - cu șosele largi, asfaltate și sigure, cu expertizarea seismică a tuturor clădirilor ce stau să cadă, dar stau ca un stigmat de-a lungul și de-a latul țării, cu detonarea fără regret sau ezitare a coșmeliilor și înlocuirea lor cu blocuri moderne, sănătoase, utilate cu tot ce au nevoie niște tineri activi.
S-a construit enorm în ultima vreme în România. Acest business e în floare. Se cade să ne întrebăm la final de an cum de nu s-au găsit modalități de a direcționa niște bani spre construirea de școli, cămine sau spitale, când bani se găsesc an de an și lună de lună pentru plata urieșească a unor pensii rușinos de speciale! Speciali pentru noi ar trebui să fie copiii; ei sunt viitorul și trebuie să crească în siguranță. Este jenant când părinții îi trimit la școală să ajungă ”cu o treaptă mai domni” și primesc înapoi acasă un coșciug. ”România educată” se prăbușește peste copiii ei. De cămine și spitale noi ar trebui să beneficieze și bolnavii și bătrânii noștri; prin atitudinea față de ei, ne legitimăm ca oameni.
O mică recapitulare: clădirea din Odorheiu Secuiesc, care s-a prăbușit pe 18 decembrie a.c. și care servea drepe internat pentru circa 97 de elevi ai Liceului Tamași Aron, data de mai bine de un secol; construită în 1910, coșmelia nu era nici măcar racordată la rețeaua de canalizare a orașului. Un scop avea și ea, sireaca clădire: deși în vârstă de 113 ani, proprietarii – Arhiepiscopia romano-catolică din Alba-Iulia – tot o mai închiriau pe la unul și altul să scoată un ban pe ea. Primăriei din Odorheiul Secuiesc i s-a părut o mare oportunitate să o închirieze și să facă o faptă bună, oferind-o liceului. Nu a contat vârsta care ridica suspiciuni rezonabile de rezistență și compatibilitate, nu a contat că acea clădire abia se mai ținea pe temelia ei!
Știm acum în mod sigur că această coșmelie nu fusese expertizată seismic. Cu toate acestea s-au apucat să facă săpături de jur-împrejurul clădirii și sub ea pentru racordarea la rețeaua de canalizare. Fără să fii expert, îți poți pune niște întrebări de bun simț:
Cum s-a putut apuca o firmă de construcții de lucrări de racordare la o rețea, fără expertiza seismică a unei clădiri vechi de 113 ani?!? Reprezentantul firmei respective a făcut declarații contradictorii: ba că nu a știut că erau copii în clădire, ba că el știa că sigur nu sunt copii în clădire. Or, pe 18 decembrie, școala nu se terminase, mai era o săptămână. Se terminaseră doar orele din ziua respectivă, deci era mult probabil să fie copii în clădire! Cineva de la firmă putea să ia în considerație că aceste lucrări, care nu trebuia să înceapă niciodată dat fiind starea de degradare avansată a clădirii, puteau fi cel puțin amânate o săptămână, până la vacanță, când clădirea, chiar dacă se prăbușea, măcar nu mai făcea victime, nu mai îndolia o familie, nu mai nenorocea paralizând o tânără, nu mai umbrea atât de rău acest Crăciun al lui 2023! După părerea mea, nu ești creștin dacă nu-ți pasă! Acel tânăr de doar 17 ani, crescut cu greu de o măicuță singură și care urma să facă 18 ani în ziua de Crăciun, nu venise la școală ca să moară. Moartea l-a așteptat pitită sub zidul internatului de ocazie și l-a luat în somn...
Era necesară și o mai bună colaborare între școală, primărie și firma de construcții. Aceasta din urmă putea foarte bine să-și înceapă treaba spre sfârșitul săptămânii și să o continue după 1 ianuarie. Cunoscând bine mentalitatea românească, eu suspectez că s-au grăbit cu lucrările ca să stea mai mult acasă după sărbători. Îmi și răsună în urechi enunțuri celebre de genul:
”Doar nu ați fi vrut, doamnă, să lucreze ca și când ar fi fost casa lor?!”
”Doar nu ați fi vrut, doamnă, să se comporte ca și când ar fi copiii lor?!”
Suntem individualiști până la prostie și de o nesimțire tâmpă! De aceea nu reușim să formăm un Stat, care să ne conducă, să ne respecte și pe care să-l controlăm. Noi suntem un trib condus de șefi și, de la șefi în jos, fiecare se străduiește să smulgă o halcă cât mai mare din țară, după puteri și după Putere! După cum e la putere! La noi, șefii nu guvernează, se chivernisesc! Vlad Georgescu atrage atenția în Istoria românilor... că este semnificativă pentru mentalitatea noastră evoluția cuvântului chiverneo, care în greacă înseamnă ”a guverna, a administra”, iar în română a devenit ”a se chivernisi”! (GEORGESCU, V., 1995, Istoria românilor...,București, Humanitas, p. 93)
Firma de construcții care a acceptat comanda de racordare, fără să solicite expertiza seismică înainte de lucrări, deși vedea în ce hal e coșmelia, se face vinovată de incompetență crasă. În aceeași situație se află comanditarul – Primăria.
Noi am adăugat la o lăcomie feudală, o incompetență crasă, de nimeni cernută sau stăvilită, întreținută de o inconștiență statală ce își trage seva din nepăsare generalizată și un individualism prostesc, autodistructiv:
”Doar nu ați fi vrut, doamnă, să se comporte ca și când ar fi copiii lor?!”
La final de an, vă urez să vă fie somnul lin și seismul departe... Și Dumnezeu cu mila aproape, că sunteți complet singuri în lăcomia și chiverniseala voastră!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.