Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

„Școala românească e prea axată pe răspunsuri și a uitat să-i învețe pe elevi să pună întrebări”. Doi profesori valoroși vorbesc despre cum să nu te lași îngropat de sistemul de educație

Nicoleta și Emil Munteanu

În fiecare an, Gala Merito premiază unii dintre cei mai buni profesori din România. Între laureații din 2022 s-au aflat și doi soți pasionați de educație, care îi inspiră pe copii atât la orele de curs, cât și în afara lor. Nicoleta şi Emil Munteanu predau Limba şi Literatura Română la Colegiul Naţional Iaşi și au vorbit în emisiunea „În fața ta” de la Digi24 despre ce înseamnă să fii un profesor bun.

„Profesorul bun e acela care reușește să transforme elevul într-un partener autentic de dialog. Școala românească e prea axată pe răspunsuri și a uitat să îi învețe pe elevi să pună întrebări. Dacă un profesor nu are grijă de acest statut al interogației, cred că nu mai este un profesor bun și elevul caută în altă parte”, spune Emil Munteanu.

Nu e ușor să fii profesor bun în România, explică Nicoleta Munteanu. „Din păcate, cred că profesorii buni sunt din ce în ce mai puțini, pentru că e dificil să fii profesor bun într-un context în care statutul profesorului este destul de fragil, într-un context în care, deși vorbim foarte mult despre excelență, suntem departe de excelență, într-un sistem greoi, îmbătrânit și care se adaptează dificil sau aproape deloc provocărilor pe care le resimt adolescenții, dar pe care le resimțim cu toții.

Dincolo de vocație este vorba în primul rând de dorința de a face ceva pentru celălalt și de dorința de a nu-ți pierde pasiunea. Iar în momentul în care intri în sistemul de învățământ din România e ușor să le pierzi pe amândouă”, spune profesoara. Iar soțul ei a adăugat: „Eu cred că mai există profesori buni, dar sistemul are grijă să îi înfunde, să îi ascundă”.

Dincolo de orele de română pe care le predau în școală, cei doi soți au început cu elevii un proiect, ALECART, destinat elevilor de la două colegii din oraș. La ALECART, elevii citesc și prezintă cărți, discută cu scriitori contemporani, scriu cronici de la evenimente culturale și editează o revistă de atitudine culturală.

După ce îți dai gradele didactice sau îți dai un doctorat, mare lucru nu se mai întâmplă în viața unui profesor

„Atunci când te întâlnești cu elevii din fața ta trebuie să fii disponibil. Să ieși din postura de magistru și să dorești cu adevărat să faci ceva pentru ei. Și în momentul în care pleacă din școală să rămână în mod real cu ceva. ALECART-ul s-a născut dintr-un moment destul de tensionat. Era o revistă școlară în care elevii de la Colegiul unde preda Emil acum 15 ani au scris niște articole de opinie cu niște caricaturi sau niște imagini ale unor profesori care, bineînțeles că au considerat că aduc atingere statuii profesorului. 

A urmat o anchetă, s-a făcut foarte multă vâlvă. După ce s-a terminat ancheta elevii au zis: Să facem o revistă în care să ne exprimăm liber, să ne spunem opinia, să fie o revistă de atitudine culturală. În acel moment, și noi eram puțin în cumpănă. Știam că e ușor să te plafonezi în învățământ. După ce îți dai gradele didactice sau îți dai un doctorat, mare lucru nu se mai întâmplă în viața unui profesor, dacă nu te gândești să ai fabrică de meditații sau dacă nu te gândești să intri în sistemul de pregătire pentru olimpiade și atât. Ce putem face mai bine decât să încercăm să le punem elevilor la dispoziție ceea ce ne-a salvat pe noi? Întâlniri cu scriitori, întâlniri cu cărți foarte bune. Am văzut că au rezonat extraordinar. Ceea ce am făcut noi la ALECART trebuie să aibă la bază reala disponibilitate a profesorului. Timp care nu este timp sacrificat și este timp câștigat”, a povestit profesoara, după ce a fost întrebată cum poate fi replicat modelul lor și de către alți profesori,

„Cred că este foarte important să le dăm elevilor încrede. Așa poate fi multiplicat acest model”, a completat Emil Munteanu.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult