Foto: George Călin/ Inquam Photos
Niciodată nu e timpul pentru o grevă. Absolut tot timpul sunt rațiuni mai înalte decât dorințele salariaților, rațiuni naționale, de securitate, de stat, orice, care trebuie să-i oblige să renunțe la protest, să-i facă să accepte orice, să le închidă gura. De fiecare dată se urmărește același scenariu, se pornește prin a-i discredita pe liderii de sindicat, se publică salariile angajaților de foarte multe ori cu exagerări rău intenționate, se contestă greva la tribunal, opinia publică se mobilizează împotriva greviștilor și în cele din urmă se „instrumentalizează” spărgătorii de grevă cu amenințarea că ceilalți vor fi dați afară și li se vor imputa pagubele.
Și eu am fot grevist, când lucrăm la CFR. Niciodată nu era oportun să facem grevă, blocam economia, aduceam prejudicii societății, eram niște îmbuibați nenorociți care nu știam cum să ne mai numărăm banii pe care îi întorceam cu lopata. Liderii de sindicat au fost eliminați, cumpărați, amenințați, astfel încât să nu mai îndrăznească nimic. Au urmat concedieri masive, sute de mii, da, sute de mii de familii au fost afectate, unii colegi s-au reorientat, alții s-au îmbolnăvit, o parte au murit de-a dreptul. Grevele de care vorbesc aveau loc pe la sfârșitul anilor 90. Astăzi CFR-ul e o ruină, salariile sunt mizerabile, oameni cu experiență de-o viață, care pe lângă pregătirea specială sunt și încărcați cu o responsabilitate mare, sunt plătiți ca un paznic de la supermarket. Scapă cine poate, unii au ajuns căpșunari, alții oale și ulcele.
Azi nu se mai găsesc profesioniști în calea ferată, e criză acută de mecanici de locomotivă, de revizori de vagoane, de manevranți, se anulează trenuri din această cauză. Condițiile de lucru sunt mai rele decât atunci când s-a construit prima cale ferată în România.
Dacă e un lucru care ne caracterizează ca societate, acela e lipsa crasă de solidaritate. Nimeni nu are o minimă înțelegere pentru problemele celui de lângă el, nimeni nu are timp să asculte, să înțeleagă.
Politizarea demersului sindical este în mod evident o greșeală, liderii care sunt membrii de partid cu funcții și butoane fac foarte mult rău. Trecând însă peste toate acestea, important de știut este ce vor de fapt muncitorii. În stațiile de autobuz călătorii îi înjură pe șoferi și vatmani. Călătorii aceștia sunt la rândul lor niște salariați abuzați fiecare la locurile lor de muncă, nu îndrăznesc să-și ridice vocea pentru că ar fi concediați pe loc. Și atunci se solidarizează într-un gest inexplicabil cu administrația inflexibilă. Dacă ei nu pot să nu poată nimeni. Corporatiștii revoltați de perturbările din trafic glumesc pe tema relațiilor de muncă din birourile lor frumos amenajate în clădirile de sticlă. Îi spun simplu, sclavagism pe plantație. Nimănui nu-i trece prin cap să schimbe lucrurile. De frică.
Într-o societate în care bogații devin și mai bogați, săracii devin și mai săraci, orice împotrivire trebuie înăbușită. Se tot vorbește despre dialog, un dialog al surzilor, nimeni nu ascultă. Să fim serioși, cine crede că doleanțele muncitorilor au fost ascultate? Nici măcar acum, în al 12-lea ceas, administrația nu are urechi de auzit. Mai rămâne să mobilizeze jandarmeria sau chiar armata și să tragă în greviști. În rest totul seamănă cu mentalitățile îmbuibaților din capitalismul sălbatic din interbelic.
Dacă situația de acum de la STB este critică, asta nu se datorează în niciun caz salariaților. Chiar și dacă există delapidări, furturi și alte infracțiuni, asta nu e vina muncitorilor. E vină administrației care a tratat tot timpul STB-ul ca pe o moșie personală. Responsabilitatea pentru starea de acum a lucrurilor vine din trecut, din mandatele celorlaltor primari, din corupția și lipsa de moralitate a liderilor de sindicat, din complicitatea fără scrupule din trecut.
Astăzi se pare că nimeni nu vrea să cedeze și totuși e vremea unor compromisuri. În final nu se poate să plece ambii combatanți de pe câmpul de luptă fără să câștige nimic. În confruntarea asta de orgolii singurii care pierd, ca de fiecare dată, sunt salariații onești.
Și pentru că poate nimeni nu a înțeles ce vor greviștii, vă repet eu aici, vor condiții de muncă mai bune și salarii mai mari, cum cred că vrea de fapt toată lumea din țara asta.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Adevarul este ca activitatea sindicala (dar si cea politica) in Romania se afla la nivel de ev mediu. Iata, eu locuiesc in Canada, si aici, la firmele mari, sindicatele au contract pe 3 (trei) ani cu conducerea firmei, in care se stipuleaza o multitudine de situatii si conditii (dar nu toate, ca nu se poate), care trebuie respectate, in cei trei ani, de ambele parti semnatare ale contractului. Iar liderii de sindicat nu au puteri prea mari (ca in Romania, unde fac ce vrea muschii lor), pentru ca orice decizie de greva se stabileste cu votul majoritatii membrilor sindicatului. Deci, grevele ad-hoc nu (prea) exista. Deci, ce au votat membrii sindicatului STB? Au votat sa intre in greva, sau nu? Pentru ca pina la intrarea in greva erau multi pasi intermediari de strabatut. Deci (aproape) nici o greva spontana nu isi are justificarea! asadar, si statul (in acest caza, sa zicem, Nicusor Dan, dar mai ales conducerea STB), dar si sindicatul, ar trebui sa revina cu picioarele pe pamint, sa faca un contract pe o durata determinata, si, daca este nevoie sa schimbe legislatia in domeniul relatiilor de munca. Altfel, ne (ii) bate rahatul pe toti...
Am vandut Petrom ... de ce nu i combustibilul ieftin ? Am privat toata infrastructura de distributie gaze si energie electrica si am liberalizat piata ... de ce nu i curentul si gazul ieftin ? Am facut un fel de semiprivatizare pe servicii medicale si rezultatul e ca te trateaza medici de la stat pe un purcoi de bani ... de ce nu i mai ieftin la privat ? Nu intelegeti ca omul la privat are un singur Dumnezeu care se numeste PROFIT ? Privatului nu i da nimeni nimic si el trebuie sa se asigure ca supravietuieste EL. Asa ca nu are timp si mila pentru faptul ca eu si tu nu avem bani suficienti pentru el. Nu ai bani da te la o parte ca sunt altii cu bani. Privatizati va rog in Bucuresti transportul public si o sa aveti o viata mult mai sanatoasa pt ca o sa faceti mai multa miscare.
Despre comentarii…unele sunt greu de calificat. Frustrare, fiere, sa moara si capra vecinului- nu stiu cum sa le numesc.
Greva e un instrument democratic. In comunism nu aveai dreptul la greva. In Franta de azi avem “sezon autumnal” de greva. Vine toamna si francezilor li se face dor de o greva. Chiar si la transporturi aeriene. Si acolo nimeni nu se mai plange ca la noi. Pentru ca o greva e o modalitate de a se atrage atentia asupra unor probleme. Nu se poate ca miile astea de angajati stb sa fie niste nemernici, iar noi, cei care nu lucram acolo, sa decretam “greva ilegala/ia-ti mana de pe portofelul meu” si alte mizerii. Daca e o greva, inseamna ca e ceva putred acolo - la administratie, la factorul politic, nu conteaza la ce. Se atrage atentia si poate se gasesc solutii! Dar nu se pune capacul pe oala/mizeria sub pres. E foarte bine sa se faca galagie! Ce am vrea? Nu te mai plange, ca deranjezi??! Poate ca trebuie sa ne plangem. Pentru noi insine si, din solidaritate (avem asa ceva?) chiar si unii pentru altii! Ce sa le strigam oamenilor astora care azi protesteaza? Nu te mai plange ca deranjezi?
Dar poate au dreptul sa se planga. Ma intreb ce meserii au distinsii comentatori care arunca atata dispret pe aici. De unde le vine siguranta afirmatiilor? Cunosc ei din interior sau de la sursa sigura ca angajatii stb sunt niste nemernici vinovati de propria situatie?!
Sa nu ne miram ca atunci cand vom astepta o mana intinsa, la randul nostru, vom primi un spate intors.
Halal solidaritate si popor!