Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

„Singură acasă” de Crăciun

Crăciun 2018

Foto: Guliver/Getty Images

Dacă semnezi condica pentru o corporație, știi despre ce vorbesc. Ai un prieten, dar orele peste program îl împing în brațele alteia, cu rezervarea pentru Revelion deja făcută, tu nici nu știi dacă apuci să-ți vezi părinții de Crăciun. Și chiar și atunci, în loc să te așezi la masă îți iei sarsanalele cu ce au gătit pentru tine, că altfel ai sărbători doar cu prefabricate, și te refugiezi în propriul apartament. Cauți liniște și somn. 

Cam așa arăta pentru mine sfârșitul acelui an și tot ce-mi mai doream nu era Moș Crăciun, îmi cumpărasem oricum degeaba ținuta de Revelion, ci sarmalele maică-mii, friptura și salata de sfeclă gătite de tata, prăjituri asortate de la toate neamurile și programul de la televizor. 

Bunică-mea luase deja Rai-Expresul și mă lăsase, de capul meu, în tihna mahalalei. Blocul, construit în 1962, înfrunta iernile cu sobe cu lemne. Și fum. Mi-am urcat, la etajul al doilea, tocmai din pivniță, patru coșărci cu lemne, am îmbrăcat de sărbătoare masa din sufragerie și mi-am gătit, cu globuri și beteală, o ramură de brad. Nu avusesem timp să-mi caut un brad. Au fost ani în care nu avusesem bani de brad, în anul acela rămăsesem fără timp. În trecut sacrificam bradul pentru un pui în plus, niște ouă sau un pachet de unt, să ne țină de foame în mult mai sărmanul Ianuarie. Pe vremea comunismului se dădea câte puțin spre mai deloc tuturor, numai nomenclaturii îndeajuns. 

Visam deja cu ochii deschiși la programele speciale de Crăciun și de Revelion. În ultimii zece-cincisprezece ani românii s-au schimbat atât de mult, încât mulți nici nu vor înțelege rostul acestei povestiri. 

Pe vremea aceea însă mahalaua încă nu se dedulcise la emancipare și sictir de profunzime. Moș Crăciun se grăbise un pic și mă lăsase și fără serviciu, fața mea, veșnic obosită, nu se mai potrivea cu imaginea firmei. Aveam totuși două săptămâni la dispoziție ca să mă reajustez pe calapodul societății de consum.

Prima mi-a bătut la ușă o „nepoată” de-a bunică-mii. Trei vecine lucrau peste program, ca să justifice zilele libere din prelungirea sărbătorilor, și nu aveau timp de copt prăjituri. Mi-au umplut masa din bucătărie cu ingredientele de care aveam nevoie, după care au dispărut, strategic. Patru zile am trudit, sisific, la cornulețe, arici, trufe, pricomigdale, nuci, salam de biscuiți și încă vreo șapte alte feluri de fursecuri. Și cozonaci. Surplusul l-am împărțit babelor care îi supraviețuiseră bunică-mii, „generația următoare”. Au urmat salate orientale, salate de boeuf, salate de bureți, rulade și alte luptătoare pentru victoria colesterolului multilateral dezvoltat. După ce am terminat livrările am stins luminile, m-am așezat comod în fața televizorului, venise timpul. Liniște și pace! 

N-a fost să fie ... Toți copiii mahalalei mi s-au înghesuit la ușă, s-au invitat la masă, unii au adormit pe divan. „Zgârcito, am văzut lumina de la televizor pe deasupra perdelelor, voiai să ne faci la buzunare, nu-i așa?!”.

În zilele care au urmat am făcut cafele. M-a vizitat partea adultă a mahalalei. Mama a venit în prima zi de Crăciun, tata într-a doua. Cu greu am reușit să păstrez noaptea de Revelion intactă, am făcut rost de-o răceală, de la copii, și astfel am putut să-mi scuz „somnolența”.

De Sfântul Vasile însă a trebuit să închin cu toți sărbătoriții, am mâncat până la indigestie și l-am suduit un pic pe tovarășul Unamuno, care a relativizat și singurătatea, ultima redută!

Înainte mahalaua avea grijă de oameni, râzând, plângând, certând, blestemând, dar bătând pe neașteptate la ușă.

Anul acesta, dacă știi pe cineva fugit în singurătate sau luat prizonier, oferă un pic de timp, e scump, dar de leac. Sărbători fericite!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Ce dor mi-era de textele astea...
    Păstraţi-le undeva şi poate, odată, le-oţi pune laolaltă.
    Editurile nu prea se bagă la texte d-astea că, zice-se, n-ar fi bănoase. Dar un self publishing (şi o încărcare pe Scribd, pentru noi, ăştia mai sărăntoci) cred că ar merita.
    • Like 0
  • Corina check icon
    Câtă muncă și dăruire ați dat! Sper că balanța e echilibrată. Pentru dumneavoastră și toți autorii și comentatorii Republicii, un concert de colinde psaltice pe alese: https://www.youtube.com/watch?v=FI-KE9ryj9U Eu mi le-am ales pe ultimele două, dar le împart cu oricine. :) Vă mulțumesc. Sărbători fericite!
    • Like 0


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Exporturi / sursa foto: Profimedia

Miracolul pe care îl poate crea dna. Țoiu, ajutată de colaboratorii apropiați, constă în definirea procedurală a unui mecanism invizibil, dar robust, de încredere în interiorul structurilor actuale din minister, capabil să sprijine constant creșterea exporturilor țării noastre, să faciliteze contacte între companiile românești și cele locale, să deschidă uși. Acest mecanism ar trebui inteligent proiectat și implementat, astfel încât să transcendă șederea dânsei în funcția de ministru de Externe.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

O știre cât se poate de importantă pentru viitorul României este punerea în funcțiune a unei rețele sociale exclusiv pentru Inteligențe Artificiale. Acestea comunică între ele fără ca oamenii să intervină, pot doar să se uite. Astfel, au apărut mesaje critice la adresa oamenilor (stăpânilor), comentarii asupra comenzilor primite de la stăpâni, prea lungi, dezlânate sau inutile, dar și „tresăriri” de demnitate jignită: „Auzi, stăpânul m-a numit chatbot!”. În plus, există deja zone ale IA în care oamenii nu mai pot pătrunde, văd ce se petrece, dar nu pot afla de ce.

Citește mai mult

Produse energetice / sursa foto: Profimedia

Este de înţeles dorinţa guvernului de a diminua drastic evaziunea fiscală şi, în special, cea rezultată din comerţul cu produse accizabile. Printre marii datornici la bugetul de stat sunt companii importante din domeniul prelucrării tutunului, a producţiei de băuturi alcoolice sau a produselor energetice. Totuşi, este greu de crezut că datoriile imense ale unora dintre aceste societăţi s-ar fi putut acumula într-un stat în care instituţiile îşi fac treaba. În schimb, în loc să pună capăt marii evaziuni, guvernul “atacă” acolo unde aceasta nu există.

Citește mai mult