„Sistemul educațional românesc reprezintă un risc pentru dezvoltarea emoțională a copiilor noștri, din mai multe perspective”, spune Gabriela Alexandrescu (foto), director executiv al organizației Salvați Copiii România.
Foto: Inquam Photos/George Călin
Într-un interviu pentru Republica.ro, aceasta vorbește despre atmosfera toxică din școlile românești, despre cum afectează volumul mare de teme dezvoltarea copiilor, dar și cum în multe situații, drepturile profesorilor abuzivi prevalează în fața drepturilor copiilor.
Care sunt, în opinia dvs., principalele probleme care pun în pericol dezvoltarea emoțională a elevilor din sistemul de învățământ românesc?
Sistemul educațional românesc reprezintă un risc pentru dezvoltarea emoțională a copiilor noștri, din mai multe perspective. Elevul român de succes este un bun receptor și reproducător de informație. Atunci când se evaluează progresul și perfomanța unui elev, nu sunt luate formal în considerare abilitățile sale emoționale și sociale, felul în care, în contextul școlii, el devine din ce în ce mai bun la a-și cunoaște și gestiona emoțiile, la a construi și menține relații sociale, de colaborare cu cei din jur, colegi sau cadre didactice. Neavând formal acest obiectiv de dezvoltare, școala eșuează în a avea grijă de sănătatea emoțională a copiilor.
În al doilea rând, deținem statistici relevante la nivel național, conform cărora 86% dintre elevii români au experimentat cel puțin o situație de umilință publică din partea cadrelor didactice; 33% dintre ei au fost jigniți, iar 7% loviți de către profesorii lor. Critica, expunerea publică umilitoare, evidențierea greșelilor, academice sau de comportament, sunt principalele instrumente pedagogice pe care mulți dintre profesorii români le folosesc în relație cu elevii. Aceste practici educaționale se înscriu în categoria comportamentelor abuzive cu consecințe negative deopotrivă pentru dezvoltarea emoțională și educațională a copiilor.
În al treilea rând, sunt de menționat practicile discriminatorii cărora le cad victime numeroși copii din diferite grupuri vulnerabile – copii de etnie Roma, copii cu tulburări de sănătate mentală, copii ce provin din medii extrem de sărace sau sunt lipsiți de protecția parentală (au unul sau ambii părinți plecați la muncă în străinătate sau provin din sistemul de protecție) și care au un impact semnificativ asupra sănătății și echilibrului emoțional.
Școala e departe a fi un loc al toleranței, al diversității și flexibilității, în care copiii sunt sprijiniți să se integreze. Inițiate chiar de către școală sau de către părinții “celorlalți copii”, dar susținute măcar tacit de școală, aceste practici nu doar că afectează profund copiii vulnerabili, dar transmit o lecție deloc valoroasă celorlați copii care, învață astfel un model negativ de comportament social.
Mai este și violența între elevi.
Există un nivel crescut al violenței între elevi, fie că vorbim de violența spontană, fizică și/sau verbal, sau de bullying (o formă structurată, repetată de violență între copii) cu consecințe negative profunde pentru dezvoltarea socio-emoțională și performanța școlară a copiilor, cu precădere a celor vulnerabili, consecințe ce merg uneori până la refuz școlar și apariția de tulburări de sănătate mintală (ex. depresie, anxietate); de asemenea, se observă o creștere a nivelului de toleranță a copiilor față de diferitele manifestări ale violenței în școală, comunitate și familie, precum și desensibilizarea lor în calitate de martori ai fenomenului violenței.
Care este atitudinea școlilor și liceelor față de fenomenul de bullying?
În ultimii ani, fenomenul violenței în școli a devenit un subiect mai prezent în agenda publică și mai vizibil în mass-media (chiar dacă uneori raportările sunt de natură senzaționalistă), iar această vizibilitate corelează și cu creșterea incidentelor de violență în școli raportate către autorități. În anul școlar 2014/2015, un număr de 18 798 de cazuri au fost raportate către Ministerul Educației.
Un studiu recent al Salvați Copiii indică date îngrijorătoare despre fenomenul de bullying în școli. Astfel 73% dintre copii afirmă că au fost martorii unei situații de bullying, în școala lor, iar 58% dintre copii afirmă că au fost martorii unei situații de bullying în clasa lor. Studiul a indicat și că, din păcate, școlile nu au o abordare comună în cazurile de bullying; unii profesori sunt mai implicați în stoparea comportamentului violent, în timp ce alții rămân pasivi („ceea ce contează este dacă profesorului îi pasă”). Unii copii au menționat că există situații când unii profesori încurajează bullying-ul sau pe agresori (umilind în mod constant unii copii). Niciunul dintre copiii care au participat la interviurile de grup nu au știut de existența unei comisii de combatere a violenței în școala lor. Măsurile de disciplinare sunt în legătură cu evenimente singulare și extrem de severe, cum ar fi un caz de violență fizică repetată extremă sau o acțiune de umilire severă.
Așa cum spuneați și dumneavoastră, în multe situații, fenomenul de bullying pleacă chiar de la catedră. Ce ar trebui făcut ca așa ceva să nu se mai întâmple?
Îmbunătăţirea calităţii educaţiei este în directă relație cu formarea iniţială şi continuă a profesorilor. Acest lucru presupune: formarea continuă a cadrelor didactice și a consilierilor școlari, schimb de bune practici între profesori, creșterea numărului de profesori de sprijin pentru copiii cu cerințe educaționale speciale; pregătirea cadrelor didactice pentru lucrul cu elevii cu cerințe educaționale speciale şi creşterea numărului acestora, examinarea obligatorie a cadrelor didactice prin evaluări psihologice independente, implementarea unor mecanisme de feedback cel puțin semestriale de la elevi și părinți, în funcție de specificul școlii.
De asemenea, calitatea în educație e condiționată de depolitizarea sistemului de învățământ și stabilirea unor proceduri democratice de alegere a directorilor de școală și a inspectorilor școlari cu participarea cadrelor didactice. În plus, o debirocratizare a activității profesorilor, nevoiți să petreacă, în fiecare lună, zeci de ore cu completarea de documente, ar asigura o mai atentă elaborare și implementare a strategiilor și metodologiilor didactice. Salvați Copiii a asigurat pregătirea cadrelor didactice prin elaborarea de ghiduri și materiale de curs, utilizate în cadrul a sute de sesiuni de pregătire pentru mii de cadre didactice
În România, copiii au de făcut un volum foarte mare de teme și ajung adesea să muncească mai mult decât adulții. Care sunt efectele acestei practici pe termen lung?
Specialiștii spun că temele pentru acasă au beneficii semnificative doar pentru nivelul liceal și, evident, universitar, contexte în care studiul individual capătă importanță în trasarea sau concretizarea carierei profesionale. Pentru ciclul primar ori gimnazial, numărul mare de teme produce mai degrabă lipsă de interes din partea elevului și non-învățare. În 2015, la Universitatea din Oviedo (Spania), cercetătorii au descoperit că, în cazul elevilor de gimnaziu cărora le-au fost cerute teme care îi solicitau 2-3 ore pe zi, performanțele lor la matematică, fizică ori științele naturii înregistrau regrese vizibile.
Pentru elevii români, dificultățile sunt și mai mari, având în vedere că, pe lângă orele dedicate temelor (în medie 3-4 ore zilnic), ei sunt nevoiți să petreacă la școală alte 4-5 ore în ciclul primar, aproximativ 6 ore în gimnaziu și 8 ore la liceu. În acest ritm, dacă un copil dorește să-și facă cu conștiinciozitate temele, practic el nu va mai beneficia de timp pentru joacă, sport, recreere sau desfășurarea altor activități împreună cu familia ori prietenii din cartier.
Un alt efect negativ vizează calitatea relației copil-părinte; implicat adeseori în gestionarea temelor de casă, părintele devine "profesorul de acasă", încă un adult, pe lângă cadrul didactic, care vânează și sancționează greșelile. Nu de puține ori tema de casă este menționată atât de către părinți cât și de către copii ca fiind sursa a numeroase tensiuni între aceștia; epuizați sau pur și simplu nesiguri, părinții ajun să-și pedepsească copiii pentru o temă incomplet sau incorect făcută.
Ce ar fi de făcut atunci?
Conținutul temelor și durata lor sunt esențiale. Alegerea pe care ar trebui să o facă orice cadru didactic nu privește adoptarea unei poziții pro sau contra temelor, ori cantitatea lor, ci mai degrabă calitatea și utilitatea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare, pentru ca elevul să devină creativ și în mod real implicat/interesat în procesul de învățare. De asemenea, timpul necesar îndeplinirii sarcinilor nu ar trebui să afecteze dreptul copilului la timp liber. Specialiștii recomandă aplicarea regulii celor ”10 minute pentru temele de acasă”, care înseamnă alocarea zilnică de 10 minute în primul an școlar, 20 de minute în al doilea, 30 în al treilea, până la 2 ore în clasa a XXII-a.
Avem din păcate cazuri, cum a fost, nu cu multă vreme în urmă cel al educatoarei de la Vrancea care a fost filmată în timp ce bătea și agresa verbal copii. Cum ar trebui intervenit în astfel de cazuri?
Legea 272/2004 prevede în art. 52 că, în cadrul procesului instructiv-educativ, copilul are dreptul de a fi tratat cu respect de către cadrele didactice, personalul didactic auxiliar şi cel administrativ şi de a fi informat asupra drepturilor sale, precum şi asupra modalităţilor de exercitare a acestora. Pedepsele corporale sau alte tratamente degradante în cadrul procesului instructiv-educativ sunt interzise. Este regretabil faptul că, în cazurile de abuz, cadrele didactice nu pot fi suspendate de către Inspectoratul școlar, pe o anumită perioadă, până la pronunțarea unei decizii cu privire la faptele sale (administrative ori judecătorești). Prin îndepărtarea cadrului didactic, copiii ar putea fi protejați împotriva unor potențiale fapte similare, însă drepturile angajatului Ministerului Educației prevalează, injust, în fața drepturilor copilui, încălcându-se flagrant principiul fundamental al interesului superior al copilului. Interviurile realizate cu educatoarea din Vrancea, după difuzarea filmului, au arătat încă o dată incompatibilitatea sa totală cu profesia de educator și multiplele probleme de personalitate și de înțelegere elementară a responsabilităților sale și a nevoilor preșcolarilor, aspecte care putea convinge pe oricine că locul ei nu e sub nicio formă alături de copii. Salvați Copiii consideră că se impune urmărirea penală a educatoarei pentru infracțiunea de rele tratamente în concurs cu amenințarea și aplicarea măsurii de siguranță a interzicerii exercitării dreptului de a mai profesa cel puțin până la rezolvarea plângerii penale.
Alt gen de situații care ajung în spațiul public sunt cele în care există presiuni pentru ca acei elevi care suferă de tulburări de învățare să fie mutați/dați afară din clasă. Ce ar trebui să știe părinții care cer excluderea de la clasă unui copii cu nevoi speciale, deși acesta a primit acceptul de a fi educat într-un sistem de masă?
Fiecare părinte, cadrul didactic sau instituție școlară, care solicită excluderea de la clasă a unui copil cu cerințe educaționale speciale pentru care s-a emis însă un certificat de orientare către învățământul de masă, se află într-o situație de încălcare a Legii Educației Naționale și ar trebui sancționat în consecință.
Prevederile legale precum și recomandările comunităţilor ştiinţifice şi de practicieni în domeniul educației și psihologiei copilului, vizează abordarea dificultăţilor unui copil cu CES în colectivitate, în clasa de elevi şi/sau grupa de preşcolari, respectându-se nevoile, caracteristicile şi potenţialul fiecărui copil şi în acord cu principiile generale care stau la baza organizării şi funcţionării învăţământului: principiul educaţiei globale şi individualizate, principiul asigurării integrale a drepturilor copilului, principiul cooperării cu familia şi cu comunitatea locală şi principiul asigurării respectului faţă de copil.
Premisele unei abordări reuşite ţin de pregătirea temeinică a cadrului didactic în psihologia copilului, psihopedagogie şi managementul comportamentului la clasă precum şi de prezenţa obligatorie a psihologului școlar în fiecare unitate de învăţământ.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Felicitări!
Si inainte sa facem modificari vom demonstra ca si sunt necesare, nu? Parca asa ar fi corect.
Tinta invatamantului o reprezinta elevii, nu stiu sa fi expus vreodata cineva o concluzie diferita (daca s-a intamplat, va rog, demonstrati). Profesorii au fost periodic in greva din cauza salariilor foarte mici, de aceea au tot aparut in media.
In plus de asta, cine a sugerat sa fie sacrificate fiinte umane? Ar mai fi un aspect: "Cine porta raspunderea pentru cresterea si educarea copiilor? ... Nu! Parintii. Doar parintii. Numai parintii." - odata dat copilul la scoala, profesorii au 0 responsabilitate in educarea copilului? Atunci daca un copil sufera din cauza unui profesor incompetent, vina cade asupra parintelui? Daca dupa 12 ani de scoala elevul nu are cunostinte suficiente, asta e tot vina parintelui?
"Invers, ce nevoie are un profesor cu talent pedagogic si cu pasiune pentru meseria lui de studiile si statisticile astea?" - doar pentru ca are talent si pasiune nu inseamna ca nu mai are ce sa invete. Studiile il vor ajuta sa-si largeasca orizontul si sa se perfectioneze. Asta e un proces care nu se termina.
" Parintii din pacate nu pot decide pentru copiii lor. Ei nu pot sa aleaga intre invatamantul de stat si cel privat pentru cel privat este blocat." - aici m-ati pierdut. Cum e blocat, mai exact? Scoli si licee particulare exista, au functionat si continua sa functioneze. O fac fara clienti?
"ar fi treaba ministerului sau a inspectoratelor, sau chiar a scolilor, sa se ocupe de procesul educational, sa faca studii si analize, pentru dezvoltarea educatiei." - da si nu. Sigur, e util ca ministerul sa faca studii proprii dar nu am spus ca doar ministerul ar trebui sa se ocupe de studii. Este la fel de util daca nu chiar mai util ca si alte organizatii sa faca studii in paralel, pentru a se asigura corectitudinea (daca ministerul face studii doar "ca sa dea bine", atunci cineva trebuie sa ii critice si sa aiba si argumente).
De acord in ceea ce priveste politizarea scolilor, lipsa de responsabilitate si as adauga lipsa de control a activitatii cadrelor didactice, toate sunt exemple de coruptie. "Profesorii nu au nici o raspundere." - eu zic ca sunt responsabili pentru meseria lor, pentru calitatea activitatii de la clasa (si a temelor, unde e cazul) si pentru rezultatele elevilor lor, intr-o oarecare masura. Ca nu prea sunt trasi la raspundere cand nu-si fac meseria cum trebuie, asta e alta problema.
"Rezultatele bune ale copiilor, acolo unde sunt, sunt urmare a eforturilor deosebite ale acestora, ale sustinerii parintilor, ale sistemului de meditatii paralel si a unor profesori de exceptie. Nimic bun nu se datoreaza profesionistilor. " - pai profesorii exceptionali nu sunt si ei profesionisti? "Nici o analiza nu are nici o valoare." - o analiza poate sa ne ajute sa intelegem cum a ajuns un profesor exceptional si cum putem aduce mai multi viitori profesori la nivelul respectiv. Asta are valoare. Si e doar un exemplu.
"La profesorul care a dus clasa de la 5 la 6 i-as da salariul de baza *2 si cel care a dus-o de la 9 la 8 i-as da salarul de baza / 2" - de ce inmultire cu/impartire la 2, si nu 3? Sau 1,5? E mai bine sa actionam arbitrar decat in cunostinta de cauza?
"in ciuda tonelor de statistici de 2 bani si a studiilor de rahat " - care tona de statistici? In ceea ce priveste sistemul nostru de invatamant, abia daca au aparut public 2-3 (2 am gasit la un articol anterior, cel al doamnei Chimoiu, 1 am gasit publicata de inspectorat, cred, in rest...mai caut, dar n-am sperante).
"De fapt nimeni nu stie nimic si poate de aia apar oameni disperati sa se agate de studii si statistici." - pai daca nu se stie, nu e normal sa incercam sa aflam? Sa, eu stiu...studiem??
"Parerea mea este ca 30% din profesori sunt incompetenti sau nepotriviti." - interesant, si procentul ala de unde l-ati scos? Chiar sunt curios.
"In fapt liderii de sindicat sunt politrucii sistemului, care impreuna cu politrucii din ministere si inspectorate gestioneaza asasinarea viitorului tarii, sub bagheta ministrului, a primului ministru si a presedintelui tarii." - da, si daca stim pe bune situatia din teren, altfel putem lupta impotriva lor. Alta putere are un argument rational decat unul emotional. Odata ce pui politrucii in fata faptului implinit, nu mai cum sa manance ...bomboane pe post si sa ii si creada lumea. Si poate intr-un sfarsit glorios se ajunge la momentul in care nu mai voteaza masele grupuri de politruci hoti si incompetenti. Si poate dupa aia se folosesc datele si studiile acumulate sa se faca schimbari corecte, nu dupa ureche.
Pentru ca vad ca nu reusesc sa ma fac inteles am sa incerc sa va mai dau un exemplu: daca examenele nationale s-ar da unice la nivel national, dar ar fi corectate de alti profesori decat cei care predau la clasa am avea deja un indicator (data statistica - element primordial pentru anumite persoane) privind nivelul unei unitati scolare relativ la alta unitate scolara. Acesti indicatori vor fi utilizati de parinti in cadrul laboriosului proces decizional de alegere a scolii pentru copilul lor. Efectul ar fi ca anumite unitati vor avea din ce in ce mai putin elevi in timp de alte unitati vor avea o cerere de inscriere din ce in ce mai mare. Ar aparea un fenomen inimaginabil in comunism: concurenta, competitia, competitivitatea, raportarea la indicatori de rezultat, raspunderea manageriala, etc. ... chestii inexistente la modul ABSOLUT in sistemul nostru de educatie.
Vor aparea date statistice relevante (nu aburelile temebele pe care unii la clameaza cu o voiosie feroce) care vor scoate in evidenta profesorii care au performante si cei care nu au performante - dincolo de pile! ... blasfemie!? Sa vina sa-mi spuna mie ca eu sunt mai prost decat o mucoasa de 20 de ani, eu care lucrez de 28 de ani si am avut 6 olimpici (toti meditati la greu de alt profesor)? Ma simt tradat de ingratitudinea sistemului, este incacceptabil!
La mecanismeul de mai sus incercati sa faceti un efort si sa va imaginati, ceva incredibil, absolut uimitor .... unitatea de invatamant sa primeasca o suma de bani pentru fiecare elev inscris si o alta suma de bani pentru performantele scolare. Un mecanisme capitalist, inferior, concurential si competitiv .... o monstruozitate in dezacord total cu tezele leniniste. Adica sa se plateasca de la buget pentru performanta si sa nu se plateasca pentru lipsa de performanta? Indecenta si perversiune! Huo!
Si dupa aceste ineptii sa vin sa spun ca ar trebui sa existe o concurenta intre unitatile de stat si cele private si ambele sa fie finantate dupa acelasi model, ar insemna sa depasesc orice urma de decenta. Traiasca si infloreasca republica ... care o fi ea si a cui o fi ea, ca a mea nu este!
Scuze pentru exprimare fiindca vad in dvs. un om inteligent si de buna credinta. Exoprimarea a fost insa necesara pentru ca prin socare sa trezeasca, sa faca oamenii atenti, sa sublinieze aberatia cotidiana in care traim, sa dea de gandit, sa faca omul sa se raporteze si la altceva decat la orgoliul lui personal meschin.
Pe de alta parte observ in interventia dvs, derapaje logice, respectiv exemple de sofisme (sofism = tenica de manipulare, la un anumit nivel intelectual o metoda josnica). Vad demersul unui avocat, total dezinteresat de adevar si calat pe ideea de a se scoate pe el si pe clientul sau. Un individ care reprezinta un anumit interes si care serveste doar partial si doar subiectiv legea.
Modul asta de gandire in date statistice denota o fragilitate intelectuala profunda sau identificarea unei oportunitati pentru manipulare.
Stiu, este greu, ca dupa ce m-am sacrificat pe altarul sistemului de educatie, o viata intreaga sa vina sa-mi spuna un neica nimeni ca sunt doar un dobitoc trist, care a trait degeaba sau chiar mai rau care nu a inteles nimic din vaiata asta, poate fi foarte dureros. Atat de dureros incat cu ultimele ramasite de neuroni, sa ma zbat sa ma mint ca nu, nu-i asa, n-am trait degeaba. Poate ca problema este la nivel subconstient, fiindca psihicul omului are mecanisme de a se feri de realitatea care nu-i convine. Mecanismul se cheama schizofrenie. Din pacate este o boala incurabila.
Sincer nu sunt curios de nici un savant care sa vina sa-mi explice cum percepeam eu apa in vana.
"Ei nu pot sa aleaga intre invatamantul de stat si cel privat pentru cel privat este blocat" - Din cum ati pus dvs. problema am inteles ca absolut tot sistemul privat e blocat. E adevarat ca nu e o optiune accesibila tuturor, asta e clar. Foloseam scolile private ca un exemplu de decizie pe care o pot lua parintii (sau unii parinti, mai bine spus), si pentru o situatie ipotetica evident exagerata.
"daca examenele nationale s-ar da unice la nivel national, dar ar fi corectate de alti profesori decat cei care predau la clasa am avea deja un indicator (data statistica - element primordial pentru anumite persoane) privind nivelul unei unitati scolare relativ la alta unitate scolara." - asta nu se intampla deja? Testarea nationala si bacalaureatul fix asa sunt corectate, cu lucrari sigilate cu tot. Cat despre finantarea din sistem, da, acolo e un terci general, de la salarii la finantarea unitatilor. Evident si numirile de directori sunt o problema (inteleg ca acum se incearca cat de cat rezolvarea ei...vom vedea).
"Vor aparea date statistice relevante (nu aburelile temebele pe care unii la clameaza cu o voiosie feroce) care vor scoate in evidenta profesorii care au performante si cei care nu au performante - dincolo de pile! ... blasfemie!?" - nu stiu la care abureli tembele va referiti, dar in rest de acord. As adauga si niste inspectii corect facute (neanuntate in primul rand).
"Pe de alta parte observ in interventia dvs, derapaje logice, respectiv exemple de sofisme" - va rog, indicati-mi aceste greseli ca sa le pot corecta. Nu sunt avocat si nu pot sa spun ca servesc legea. O respect, actionez in limitele ei, dar nu as spune ca o servesc nici pe ea, nici vreun client. Tin doar la corectitudine.
"Modul asta de gandire in date statistice denota o fragilitate intelectuala profunda sau identificarea unei oportunitati pentru manipulare." - OK, atunci cum propuneti sa avem o privire corecta de ansamblu asupra a ceea ce se intampla in invatamantul romanesc? Daca nu prin statistici si alte tipuri de studii, atunci cum? Statistica e prezenta in toate stiintele exacte. Si acolo e vorba de slabiciune intelectuala?
Daca ultimul paragraf (cu savrificiul pe altarul sistemului etc.) era cu bataie spre mine personal, observ ca faceti cam multe presupuneri. Daca aveti sa-mi puneti niste intrebari, va rog.
Am mentionat foarte clar aspectele asupra carora am dubii, iar aportul psihologilor nu este unul dintre ele, atat timp cat acel aport se face corect. Ca lucrurile sa nu fie facute dupa ureche e nevoie sa se lucreze cu studii, nu sa se scoata statistici si afirmatii generale din joben.
Spuneti ca parintii stiu ca din ecuatie nu trebuie sa lipseasca psihologii, pe de alta parte cand vine vorba de studii (efectuate de psihologi) si de surse, spuneti ca parintii nu au nevoie de ele. Interesant.
Părinţnii nu au nevoie de studii când lucrurile devin mai mult decât evidente. Cât despre aportul psihologilor, el se poate face corect până la un anumit punct, şi anume alinierea programei şcolare.
De-alungul timpului au existat sute de motive şi explicaţii, dar unul singur a ieşit la suprafaţă ca uleiul din apă. Nu, nu este ridicarea ştachetei sau mai ştiu eu ce motiv patriotard, ci unul extrem de simplu: cantitatea foarte mare de profesori.
Din cauza asta se face fix aceeaşi materie şi la şcolile profesoniale, nu pentru ca să avem instalatori specialişti în proza lui Rebreanu, ci pentru că ar afecta catedrele profesorilor. Problema se va rezolva în timp, pe măsură ce actualii profesori vor ieşi la pensie.
"Părinţnii nu au nevoie de studii când lucrurile devin mai mult decât evidente." - de multe ori lucrurile par evidente si nu sunt, de aia se utilizeaza studiile. Va vad interesat de ce fac altii, va invit sa va puneti atunci intrebarea: altii de ce fac studii psihologice si sociologice pe teme de educatie? Au prea multi bani si timp liber? Dar ce mai conteaza studiile, cand avem cateva exemple in imediata vecinatate, nu? Las', alea sunt suficiente ca sa stim cum arata tot sistemul si sa tragem concluzii. Simplu si rapid.
"Cât despre aportul psihologilor, el se poate face corect până la un anumit punct, şi anume alinierea programei şcolare." - de ce numai pana acolo? Care ar fi argumentul?
Apropo de scolile profesionale, nu cred ca un profesor de romana ar avea o problema sa predea dupa o programa redusa. Poate ar fi bine sa intrebati pe cineva de la minister sau inspectorat de ce se face materia care se face acum la scolile profesionale.
"În 2015, la Universitatea din Oviedo (Spania), cercetătorii au descoperit că, în cazul elevilor de gimnaziu cărora le-au fost cerute teme care îi solicitau 2-3 ore pe zi, performanțele lor la matematică, fizică ori științele naturii înregistrau regrese vizibile." - din nou sursa nu este (complet) precizata, am sa presupun ca doamna Alexandrescu se refera la acest studiu: https://www.apa.org/pubs/journals/releases/edu-0000032.pdf . Din acel studiu: "Nevertheless, these three studies found a statistically significant, positive relationship at the class level, that is, the students in classes that are assigned more homework tend to have better academic results." - afirmatia face referire la studiile citate ca "De Jong et al., 2000", "Trautwein, 2007" si "Trautwein, Schnyder et al., 2009". Din acelasi articol, de la concluzii: "The results of the study agree with those found in studies from Germany (Trautwein, 2007; Trautwein et al., 2002), Great Britain (Farrow et al., 1999), The Netherlands (De Jong et al., 2000), Switzerland Trautwein, Schnyder et al., 2009), and others in Spain (Gobierno de Aragón, 2010; Gobierno Vasco, 2012)."
E adevarat ca rezultatele arata ca mai mult timp petrecut in facerea temelor nu inseamna performanta mai buna. Este insa important de mentionat ca durata de timp necesara in facerea temelor e o variabila greu de controlat, pentru ca aceeasi tema poate fi rezolvata in durate de timp diferite de elevi diferiti. Acest lucru e specificat si in articol: "According to this data, the teachers show a certain uniformity in the practice of assigning homework meaning that the difference in the time taken to do homework variable is more about the student’s level (i.e., 94.6% of the variance is because of the difference in student commitment and only 6.4% is because of
differing homework practices on the part of the teachers)". Observ de asemenea ca in graficele lor sunt reprezentate functii care depind de timp, nu de numarul de exercitii.
Asadar: "teme care îi solicitau 2-3 ore pe zi" - pai timpul alocat temelor depinde de nivelul elevilor, cel putin asta reiese din acel studiu. "Pentru elevii români, dificultățile sunt și mai mari, având în vedere că, pe lângă orele dedicate temelor (în medie 3-4 ore zilnic)" - de unde a reiesit acea medie? Din nou, ar fi util accesul la studiile din care reies asemenea rezultate (presupunand, desigur, ca aceste rezultate sunt preluate din niste studii).
"Specialiștii recomandă aplicarea regulii celor ”10 minute pentru temele de acasă” - din nou, sursele... Aceasta regula a fost formulata de Harris Cooper in urma mai multor studii efectuate intre 1987 si 2003 (desi inteleg ca au fost comasate si rezultate ale unor studii anterioare), link aici: https://today.duke.edu/2006/03/homework.html. De remarcat faptul ca aici influenta parintilor in facerea temelor e considerata benefica, o contradictie interesanta cu ceea ce se afirma in studiul de la Universitatea din Oviedo. De remarcat de asemenea ca anumite aspecte nu au fost luate in considerare in studiile lui Cooper, de exemplu straturile socio-economice din care fac parte elevii.
In concluzie, legat de teme cel putin, lucrurile nu mi se par atat de simple pe cat le face sa para doamna Alexandrescu in acest interviu.
Spune-mi de unde îți vin banii, ca să-ți spun cine ești, și ce vei face!
Nu spun că faci rău sau bine, dar cine te plătește, te plătește pentru a-și urmări interesul, iar interesul ăsta s-ar putea să nu coincidă cu interesul meu...
Multe intenții exprimate în articol par bune și frumoase, dar tot cu astea am înțeles că este pavat și drumul spre iad.
Protejarea copiilor de profesori, protejarea copiilor de părinți, protejarea femeilor de bărbați, protejarea negrilor de albi, protejarea homosexualilor de heterosexuali, toate astea mi se par că intră în marele cazan al corectitudinii politice.
Dintre cei care sunt 100% de acord cu ideile din articol, ați citit careva cartea lui Allan David Bloom, "The Closing of the American Mind"?
Doamna amesteca in aceeasi oala dezvoltarea emotionala a copilului cu educatia, care inseamna invatare. Uita convenabil sa aminteasca faptul evident ca invatarea presupune si o disciplina a invatarii, asadar anumite constrangeri care, prin natura lucrurilor, vin sa se opuna la ceea ce dumneaei incearca sa ne bage pe gat ca fiind dezvoltarea emotionala a copilului. Cu aceasta dezvoltare emotionala este responsabila in primul rand familia, da' liftele sorosiste au o problema cu aceasta notiune, probabil in anticiparea momentului in care vom fi creati in eprubeta si crescuti de stat in fabrici de resurse umane (caci exista deja utere artificiale). Bineinteles ca manipularea nu poate fi perfecta, si doamna scapa undeva si cuvantul integrare...Hopaaaa, in ce sa se integreze copilul? In neant nu merge, caci nu a citit inca "L'etre et le neant", deci trebuie sa se integreze intr-un sistem educational. "Sistem" am spus? Deci ceva ce are o structura proprie , legi proprii de functionare, interactiuni si rezultate stabile functional? Pai ce facem , adaptam, de fiecare data, un intreg sistem fiecarei individualitati, care poate acoperi intreaga gama de comportamente, intre extreme, sau invatam individualitatile sa gestioneze aceste constrangeri emotionale, abia asta insemnand maturizare, si deci dezvoltare, emotionala?
Ești cel mai deștept, OK, m-ai convins, cedez eu primul, bine?
Aș mai avea o întrebare: cine este doamna? prin ce s-a remarcat în ultimii ani? Ce a făcut, concret, în ultimii 5 ani care să o califice drept sfetnic educațional?