Sari la continut

Protecția datelor cu caracter personal

Din 25 mai Republica.ro aplică noua politică de protecție a datelor cu caracter personal și modificările propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR). Prin continuarea navigării pe platforma noastră confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

„Sistemul educațional românesc reprezintă un risc pentru dezvoltarea emoțională a copiilor noștri” - Gabriela Alexandrescu, Salvați Copiii România

„Sistemul educațional românesc reprezintă un risc pentru dezvoltarea emoțională a copiilor noștri, din mai multe perspective”, spune Gabriela Alexandrescu (foto), director executiv al organizației Salvați Copiii România. 

Foto: Inquam Photos/George Călin

Într-un interviu pentru Republica.ro, aceasta vorbește despre atmosfera toxică din școlile românești, despre cum afectează volumul mare de teme dezvoltarea copiilor, dar și cum în multe situații, drepturile profesorilor abuzivi prevalează în fața drepturilor copiilor.

Care sunt, în opinia dvs., principalele probleme care pun în pericol dezvoltarea emoțională a elevilor din sistemul de învățământ românesc?

Sistemul educațional românesc reprezintă un risc pentru dezvoltarea emoțională a copiilor noștri, din mai multe perspective. Elevul român de succes este un bun receptor și reproducător de informație. Atunci când se evaluează progresul și perfomanța unui elev, nu sunt luate formal în considerare abilitățile sale emoționale și sociale, felul în care, în contextul școlii, el devine din ce în ce mai bun la a-și cunoaște și gestiona emoțiile, la a construi și menține relații sociale, de colaborare cu cei din jur, colegi sau cadre didactice. Neavând formal acest obiectiv de dezvoltare, școala eșuează în a avea grijă de sănătatea emoțională a copiilor.

În al doilea rând, deținem statistici relevante la nivel național, conform cărora 86% dintre elevii români au experimentat cel puțin o situație de umilință publică din partea cadrelor didactice; 33% dintre ei au fost jigniți, iar 7% loviți de către profesorii lor. Critica, expunerea publică umilitoare, evidențierea greșelilor, academice sau de comportament, sunt principalele instrumente pedagogice pe care mulți dintre profesorii români le folosesc în relație cu elevii. Aceste practici educaționale se înscriu în categoria comportamentelor abuzive cu consecințe negative deopotrivă pentru dezvoltarea emoțională și educațională a copiilor.

În al treilea rând, sunt de menționat practicile discriminatorii cărora le cad victime numeroși copii din diferite grupuri vulnerabile – copii de etnie Roma, copii cu tulburări de sănătate mentală, copii ce provin din medii extrem de sărace sau sunt lipsiți de protecția parentală (au unul sau ambii părinți plecați la muncă în străinătate sau provin din sistemul de protecție) și care au un impact semnificativ asupra sănătății și echilibrului emoțional. 

Școala e departe a fi un loc al toleranței, al diversității și flexibilității, în care copiii sunt sprijiniți să se integreze. Inițiate chiar de către școală sau de către părinții “celorlalți copii”, dar susținute măcar tacit de școală, aceste practici nu doar că afectează profund copiii vulnerabili, dar transmit o lecție deloc valoroasă celorlați copii care, învață astfel un model negativ de comportament social. 

Mai este și violența între elevi. 

Există un nivel crescut al violenței între elevi, fie că vorbim de violența spontană, fizică și/sau verbal, sau de bullying (o formă structurată, repetată de violență între copii) cu consecințe negative profunde pentru dezvoltarea socio-emoțională și performanța școlară a copiilor, cu precădere a celor vulnerabili, consecințe ce merg uneori până la refuz școlar și apariția de tulburări de sănătate mintală (ex. depresie, anxietate); de asemenea, se observă o creștere a nivelului de toleranță a copiilor față de diferitele manifestări ale violenței în școală, comunitate și familie, precum și desensibilizarea lor în calitate de martori ai fenomenului violenței.

Care este atitudinea școlilor și liceelor față de fenomenul de bullying?

În ultimii ani, fenomenul violenței în școli a devenit un subiect mai prezent în agenda publică și mai vizibil în mass-media (chiar dacă uneori raportările sunt de natură senzaționalistă), iar această vizibilitate corelează și cu creșterea incidentelor de violență în școli raportate către autorități. În anul școlar 2014/2015, un număr de 18 798 de cazuri au fost raportate către Ministerul Educației.

Un studiu recent al Salvați Copiii indică date îngrijorătoare despre fenomenul de bullying în școli. Astfel 73% dintre copii afirmă că au fost martorii unei situații de bullying, în școala lor, iar 58% dintre copii afirmă că au fost martorii unei situații de bullying în clasa lor. Studiul a indicat și că, din păcate, școlile nu au o abordare comună în cazurile de bullying; unii profesori sunt mai implicați în stoparea comportamentului violent, în timp ce alții rămân pasivi („ceea ce contează este dacă profesorului îi pasă”). Unii copii au menționat că există situații când unii profesori încurajează bullying-ul sau pe agresori (umilind în mod constant unii copii). Niciunul dintre copiii care au participat la interviurile de grup nu au știut de existența unei comisii de combatere a violenței în școala lor. Măsurile de disciplinare sunt în legătură cu evenimente singulare și extrem de severe, cum ar fi un caz de violență fizică repetată extremă sau o acțiune de umilire severă.

Așa cum spuneați și dumneavoastră, în multe situații, fenomenul de bullying pleacă chiar de la catedră. Ce ar trebui făcut ca așa ceva să nu se mai întâmple?

Îmbunătăţirea calităţii educaţiei este în directă relație cu formarea iniţială şi continuă a profesorilor. Acest lucru presupune: formarea continuă a cadrelor didactice și a consilierilor școlari, schimb de bune practici între profesori, creșterea numărului de profesori de sprijin pentru copiii cu cerințe educaționale speciale; pregătirea cadrelor didactice pentru lucrul cu elevii cu cerințe educaționale speciale şi creşterea numărului acestora, examinarea obligatorie a cadrelor didactice prin evaluări psihologice independente, implementarea unor mecanisme de feedback cel puțin semestriale de la elevi și părinți, în funcție de specificul școlii. 

De asemenea, calitatea în educație e condiționată de depolitizarea sistemului de învățământ și stabilirea unor proceduri democratice de alegere a directorilor de școală și a inspectorilor școlari cu participarea cadrelor didactice. În plus, o debirocratizare a activității profesorilor, nevoiți să petreacă, în fiecare lună, zeci de ore cu completarea de documente, ar asigura o mai atentă elaborare și implementare a strategiilor și metodologiilor didactice. Salvați Copiii a asigurat pregătirea cadrelor didactice prin elaborarea de ghiduri și materiale de curs, utilizate în cadrul a sute de sesiuni de pregătire pentru mii de cadre didactice

În România, copiii au de făcut un volum foarte mare de teme și ajung adesea să muncească mai mult decât adulții. Care sunt efectele acestei practici pe termen lung?

Specialiștii spun că temele pentru acasă au beneficii semnificative doar pentru nivelul liceal și, evident, universitar, contexte în care studiul individual capătă importanță în trasarea sau concretizarea carierei profesionale. Pentru ciclul primar ori gimnazial, numărul mare de teme produce mai degrabă lipsă de interes din partea elevului și non-învățare. În 2015, la Universitatea din Oviedo (Spania), cercetătorii au descoperit că, în cazul elevilor de gimnaziu cărora le-au fost cerute teme care îi solicitau 2-3 ore pe zi, performanțele lor la matematică, fizică ori științele naturii înregistrau regrese vizibile.

Pentru elevii români, dificultățile sunt și mai mari, având în vedere că, pe lângă orele dedicate temelor (în medie 3-4 ore zilnic), ei sunt nevoiți să petreacă la școală alte 4-5 ore în ciclul primar, aproximativ 6 ore în gimnaziu și 8 ore la liceu. În acest ritm, dacă un copil dorește să-și facă cu conștiinciozitate temele, practic el nu va mai beneficia de timp pentru joacă, sport, recreere sau desfășurarea altor activități împreună cu familia ori prietenii din cartier.

Un alt efect negativ vizează calitatea relației copil-părinte; implicat adeseori în gestionarea temelor de casă, părintele devine "profesorul de acasă", încă un adult, pe lângă cadrul didactic, care vânează și sancționează greșelile. Nu de puține ori tema de casă este menționată atât de către părinți cât și de către copii ca fiind sursa a numeroase tensiuni între aceștia; epuizați sau pur și simplu nesiguri, părinții ajun să-și pedepsească copiii pentru o temă incomplet sau incorect făcută.

Ce ar fi de făcut atunci?

Conținutul temelor și durata lor sunt esențiale. Alegerea pe care ar trebui să o facă orice cadru didactic nu privește adoptarea unei poziții pro sau contra temelor, ori cantitatea lor, ci mai degrabă calitatea și utilitatea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare, pentru ca elevul să devină creativ și în mod real implicat/interesat în procesul de învățare. De asemenea, timpul necesar îndeplinirii sarcinilor nu ar trebui să afecteze dreptul copilului la timp liber. Specialiștii recomandă aplicarea regulii celor ”10 minute pentru temele de acasă”, care înseamnă alocarea zilnică de 10 minute în primul an școlar, 20 de minute în al doilea, 30 în al treilea, până la 2 ore în clasa a XXII-a.

Avem din păcate cazuri, cum a fost, nu cu multă vreme în urmă cel al educatoarei de la Vrancea care a fost filmată în timp ce bătea și agresa verbal copii. Cum ar trebui intervenit în astfel de cazuri?

Legea 272/2004 prevede în art. 52 că, în cadrul procesului instructiv-educativ, copilul are dreptul de a fi tratat cu respect de către cadrele didactice, personalul didactic auxiliar şi cel administrativ şi de a fi informat asupra drepturilor sale, precum şi asupra modalităţilor de exercitare a acestora. Pedepsele corporale sau alte tratamente degradante în cadrul procesului instructiv-educativ sunt interzise. Este regretabil faptul că, în cazurile de abuz, cadrele didactice nu pot fi suspendate de către Inspectoratul școlar, pe o anumită perioadă, până la pronunțarea unei decizii cu privire la faptele sale (administrative ori judecătorești). Prin îndepărtarea cadrului didactic, copiii ar putea fi protejați împotriva unor potențiale fapte similare, însă drepturile angajatului Ministerului Educației prevalează, injust, în fața drepturilor copilui, încălcându-se flagrant principiul fundamental al interesului superior al copilului. Interviurile realizate cu educatoarea din Vrancea, după difuzarea filmului, au arătat încă o dată incompatibilitatea sa totală cu profesia de educator și multiplele probleme de personalitate și de înțelegere elementară a responsabilităților sale și a nevoilor preșcolarilor, aspecte care putea convinge pe oricine că locul ei nu e sub nicio formă alături de copii. Salvați Copiii consideră că se impune urmărirea penală a educatoarei pentru infracțiunea de rele tratamente în concurs cu amenințarea și aplicarea măsurii de siguranță a interzicerii exercitării dreptului de a mai profesa cel puțin până la rezolvarea plângerii penale.

Alt gen de situații care ajung în spațiul public sunt cele în care există presiuni pentru ca acei elevi care suferă de tulburări de învățare să fie mutați/dați afară din clasă. Ce ar trebui să știe părinții care cer excluderea de la clasă unui copii cu nevoi speciale, deși acesta a primit acceptul de a fi educat într-un sistem de masă?

Fiecare părinte, cadrul didactic sau instituție școlară, care solicită excluderea de la clasă a unui copil cu cerințe educaționale speciale pentru care s-a emis însă un certificat de orientare către învățământul de masă, se află într-o situație de încălcare a Legii Educației Naționale și ar trebui sancționat în consecință.

Prevederile legale precum și recomandările comunităţilor ştiinţifice şi de practicieni în domeniul educației și psihologiei copilului, vizează abordarea dificultăţilor unui copil cu CES în colectivitate, în clasa de elevi şi/sau grupa de preşcolari, respectându-se nevoile, caracteristicile şi potenţialul fiecărui copil şi în acord cu principiile generale care stau la baza organizării şi funcţionării învăţământului: principiul educaţiei globale şi individualizate, principiul asigurării integrale a drepturilor copilului, principiul cooperării cu familia şi cu comunitatea locală şi principiul asigurării respectului faţă de copil.

Premisele unei abordări reuşite ţin de pregătirea temeinică a cadrului didactic în psihologia copilului, psihopedagogie şi managementul comportamentului la clasă precum şi de prezenţa obligatorie a psihologului școlar în fiecare unitate de învăţământ.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Eu ma bucur ca exista asemenea materiale... Intrebarea este: Ce facem pentru a ne proteja copiii de comportamentele si agresivitatea verbala a profesorului? Daca copiilor le mai pot acorda circumstante, profesorilor nu vreau sa le mai acord! La clasa fiului meu mai mic traim astfel de evenimente si cu toate ca le-am semnalat in scris conducerii, inspectoratului si chiar ministerului... Nimeni nu prea ne ia in seama. Ce facem?
    • Like 0
  • Apreciabil acest material, bine construit, coerent, orientat către probleme de fond ale educației școlare.
    Felicitări!
    • Like 1
  • Valentin check icon
    Ideea e că nu trebuie să inventăm nici roata şi nici apa caldă, ci să vedem principiile de bază pe care este aşezat învăţământul din alte părţi şi să tragem concluziile necesare, alături de educatori, părinţi şi psihologi. Problema e că leitmotivul pe care îl tot auzim din anii 2000 şi până mai încoace sunt de fapt profesorii. Dacă vom comasa materiile vor avea de suferit profesorii, dacă modificăm programa învăţământului profesional vom avea probleme cu profesorii etc. Păi ţinta învăţământului ar trebui să fie elevii. Da, e tragic, dar asta e lumea în care trăim. Dacă societatea se modifică trebuie să te adaptezi.
    • Like 0
    • @ Valentin
      Anon check icon
      "ci să vedem principiile de bază pe care este aşezat învăţământul din alte părţi şi să tragem concluziile necesare" - si cand vom studia sistemele din alte parti, vom lua evident toate sistemele de invatamant din afara, nu? Chiar si cele similare cu al nostru. Si nu doar cele din UE. Asa ar fi corect, nu? Sa avem o privire de ansamblu (apropo: http://fairreporters.net/world/the-best-education-systems-in-the-world-in-2015/).
      Si inainte sa facem modificari vom demonstra ca si sunt necesare, nu? Parca asa ar fi corect.

      Tinta invatamantului o reprezinta elevii, nu stiu sa fi expus vreodata cineva o concluzie diferita (daca s-a intamplat, va rog, demonstrati). Profesorii au fost periodic in greva din cauza salariilor foarte mici, de aceea au tot aparut in media.
      • Like 0
  • check icon
    Cine porta raspunderea pentru cresterea si educarea copiilor? Ministerul, profesorii, inspectoratele scolare, datele statistice, parerile unora sau a altora? Nu! Parintii. Doar parintii. Numai parintii. La nimeni nu-i pasa de copilul meu! La nimeni absolut pe fata pamantului. Sa vina sa-mi spuna mie desteptii ce este bine si ce este rau pornind de la analize si referate si data statistice si de la experiente ale unor autoritati este o mare mizerie. Nu, eu sunt singurul responsabil, asa cum sunt, fara pregatire, prost si obtuz, sunt doar eu. Doar mie imi pasa. Cred ca toate specimenele care invoca toate stiintele de pe fata pamantului nu fac altceva decat sa-si satisfaca propriile interese academice si profesionale, interese straine de copilul meu. Urasc pretentiile unora cum ca s-ar pricepe, conform carora eu trebuie sa-i creditez. Sa-i creditez ca fiind competenti dar neinteresati? Prostia este asa cum spune porverbul romanesc insuficienta fara doza de aroganta. Dincolo de inteligenta tuturor celor ce intervin ramane parintele. Ce a facut sistemul, statul pentru informarea parintilor? Nimic absolut. Ce a facut statul pentru implicarea parintilor? Absolut nimic, ba as spune ca a facut totul pentru care el sa fie prezentat ca fiind subiect pasiv in ecuatia educatiei. Aratati-mi mie un mecanism, unul singur, care sa si functioneze - nu labareli institutionale ipocrite si birocratice, care sa vizeze interesul copiilor. Cand vad idioti inconstienti de cat de diferiti pot fi copiii si cauta cu un zel imbecil sa impuna modele de uniformizare imi dau seama ca nimic nu se mai poate face. Cand vad indivizi dispusi sa sacrifice fiinte umane, copii ca sa aiba satisfactie privind o disputa teoretica pe teme de educatie, ca vor sa arate ca ei sunt destepti si sensibili in ceea ce priveste educatia, ma minunez de indecenta dusa la rang de virtute.
    • Like 1
    • @
      Anon check icon
      Da, fiecare parinte decide pentru copilul sau. Fiecare decide daca isi da copilul la o scoala de stat, una particulara, sau daca il educa in sistem homeschooling, absolut de acord. Sistemul de stat insa nu se ocupa de un copil in particular, ci de foarte multi. Cum este gresit, in conditiile astea, sa fie consultate studii psihologice si statistici? De ce ar fi gresit ca specialisti din invatamant sa se ocupe de organizarea sistemului? De ce ar fi gresita o abordare stiintifica, si care sugerati dvs. ca ar fi alternativa mai buna?

      In plus de asta, cine a sugerat sa fie sacrificate fiinte umane? Ar mai fi un aspect: "Cine porta raspunderea pentru cresterea si educarea copiilor? ... Nu! Parintii. Doar parintii. Numai parintii." - odata dat copilul la scoala, profesorii au 0 responsabilitate in educarea copilului? Atunci daca un copil sufera din cauza unui profesor incompetent, vina cade asupra parintelui? Daca dupa 12 ani de scoala elevul nu are cunostinte suficiente, asta e tot vina parintelui?
      • Like 0
    • @ Anon
      check icon
      Daca copilul da peste un profesor incompetent va suferi o viata intreaga. El copilul. Nu stiu daca vine cade pe parinte dar el si numai el va suferi pentru esecul copilului. Intr-o lume normala decizie trebuie sa-i apartina celui care are respunderea. Profesorii nu au nici o raspundere. Parintii au toate raspunderile. Privind consultarea studiilor psihologice si a statisticilor. Va rog sa-mi spuneti la ce sunt bune studiile astea daca exista in sistem foarte multi profesori fara chemare. Invers, ce nevoie are un profesor cu talent pedagogic si cu pasiune pentru meseria lui de studiile si statisticile astea? Privind sfera deciziei parintilor. Parintii din pacate nu pot decide pentru copiii lor. Ei nu pot sa aleaga intre invatamantul de stat si cel privat pentru cel privat este blocat. Homescoolingul este doar o aventura in conditiile in care nu este reglementat ca sistem alternativ. Si da, aveti dreptate cand sugerati ca ar fi treaba ministerului sau a inspectoratelor, sau chiar a scolilor, sa se ocupe de procesul educational, sa faca studii si analize, pentru dezvoltarea educatiei. In realitate insa ministerul si inspectoratele sunt dominate de personaje grotesti, total in afara misiunii acestor institutii. Scolile sunt si ele determinate de inspectorate si minister sa fie asa cum sunt. Lipseste pana si cea mai firava independenta si orice urma de raspundere pentru cadrele didactice incompetente. In fapt otganizarea invatamantului este corupta de sus pana jos. Rezultatele bune ale copiilor, acolo unde sunt, sunt urmare a eforturilor deosebite ale acestora, ale sustinerii parintilor, ale sistemului de meditatii paralel si a unor profesori de exceptie (exceptionali si ca valoare si ca aparitie). Nimic bun nu se datoreaza profesionistilor. Nici o analiza nu are nici o valoare. Directia este una fundamental gresita. pe de alta parte nivelul parintilor, ca medie este jenant de redus. Cu toate astea marea majoritate a parintilor isi doresc ce este mai bine pentru copilul lor, spre deosebire de profesori si birocratii din sistem care vor salarii mai mari, raspunderi putine, obligatii putine si apoi sa mira ca recunoasterea sociala a profesiei este la nivelul la care este. Mizeria asta de sistem la care afceti apel nu a reusit sa organizeze evaluari obiective ale progresului copilului si fara astea, care ar fi simplu si ieftin de organizat, nimeni nu poate - in ciuda tonelor de statistici de 2 bani si a studiilor de rahat - sa afirme care este profesorul performant si care este cel neperformant. Daca am preluat o clasa de 9 si duc la 8 sunt mai performant decat un alt coleg care a luat o clasa de 5 si a dus-o la 6? Habar nu avem! De fapt nimeni nu stie nimic si poate de aia apar oameni disperati sa se agate de studii si statistici. La profesorul care a dus clasa de la 5 la 6 i-as da salariul de baza *2 si cel care a dus-o de la 9 la 8 i-as da salarul de baza / 2. Dar nici asta nu vrea sistemul asta imputit. De fapt chestia asta nu o vor nici profesorii. Parerea mea este ca 30% din profesori sunt incompetenti sau nepotriviti. Acestia in impostura lor insista pentru pastrarea status-quo-urilor. Ceilalti de 70% din decenta sau incultura/inapetenta civica inghit si suporta oprobiul societatii si saracia care-i caracterizeaza. Sindicatele de invatamant nu reprezinta majoritatea de bun-simt ci minoritatea aia vocala a incompetentilor. In fapt liderii de sindicat sunt politrucii sistemului, care impreuna cu politrucii din ministere si inspectorate gestioneaza asasinarea viitorului tarii, sub bagheta ministrului, a primului ministru si a presedintelui tarii. Astia din urma, din perspectiva prezentata mai sus, ar trebui definiti clar ca fiind vanzatori, nu numai a resurselor prezente ci si a celor viitoare, pentru un pumn de arginti sau pentru beneficii meschine si penibile. Sau poate sunt doar niste sociopati.
      • Like 0
    • @
      Anon check icon
      "Va rog sa-mi spuneti la ce sunt bune studiile astea daca exista in sistem foarte multi profesori fara chemare." - o parte din studii releva cati profesori sunt lipsiti de chemare. Odata ce publicul are aceasta informatie, poate pune presiune pe institutiile relevante (avand argumente clare) pentru rezolvarea situatiei. Alta credibilitate ai cand ceri ceva in cunostinta de cauza. De asemenea, parintele, stiind la ce sa se astepte, poate opta pentru alt fel de invatamant. Interesant ce s-ar intampla cu posturile profesorilor (de la stat) odata ce un numar mare de parinti nu si-ar mai da copiii la scolile de stat.

      "Invers, ce nevoie are un profesor cu talent pedagogic si cu pasiune pentru meseria lui de studiile si statisticile astea?" - doar pentru ca are talent si pasiune nu inseamna ca nu mai are ce sa invete. Studiile il vor ajuta sa-si largeasca orizontul si sa se perfectioneze. Asta e un proces care nu se termina.

      " Parintii din pacate nu pot decide pentru copiii lor. Ei nu pot sa aleaga intre invatamantul de stat si cel privat pentru cel privat este blocat." - aici m-ati pierdut. Cum e blocat, mai exact? Scoli si licee particulare exista, au functionat si continua sa functioneze. O fac fara clienti?

      "ar fi treaba ministerului sau a inspectoratelor, sau chiar a scolilor, sa se ocupe de procesul educational, sa faca studii si analize, pentru dezvoltarea educatiei." - da si nu. Sigur, e util ca ministerul sa faca studii proprii dar nu am spus ca doar ministerul ar trebui sa se ocupe de studii. Este la fel de util daca nu chiar mai util ca si alte organizatii sa faca studii in paralel, pentru a se asigura corectitudinea (daca ministerul face studii doar "ca sa dea bine", atunci cineva trebuie sa ii critice si sa aiba si argumente).

      De acord in ceea ce priveste politizarea scolilor, lipsa de responsabilitate si as adauga lipsa de control a activitatii cadrelor didactice, toate sunt exemple de coruptie. "Profesorii nu au nici o raspundere." - eu zic ca sunt responsabili pentru meseria lor, pentru calitatea activitatii de la clasa (si a temelor, unde e cazul) si pentru rezultatele elevilor lor, intr-o oarecare masura. Ca nu prea sunt trasi la raspundere cand nu-si fac meseria cum trebuie, asta e alta problema.

      "Rezultatele bune ale copiilor, acolo unde sunt, sunt urmare a eforturilor deosebite ale acestora, ale sustinerii parintilor, ale sistemului de meditatii paralel si a unor profesori de exceptie. Nimic bun nu se datoreaza profesionistilor. " - pai profesorii exceptionali nu sunt si ei profesionisti? "Nici o analiza nu are nici o valoare." - o analiza poate sa ne ajute sa intelegem cum a ajuns un profesor exceptional si cum putem aduce mai multi viitori profesori la nivelul respectiv. Asta are valoare. Si e doar un exemplu.

      "La profesorul care a dus clasa de la 5 la 6 i-as da salariul de baza *2 si cel care a dus-o de la 9 la 8 i-as da salarul de baza / 2" - de ce inmultire cu/impartire la 2, si nu 3? Sau 1,5? E mai bine sa actionam arbitrar decat in cunostinta de cauza?

      "in ciuda tonelor de statistici de 2 bani si a studiilor de rahat " - care tona de statistici? In ceea ce priveste sistemul nostru de invatamant, abia daca au aparut public 2-3 (2 am gasit la un articol anterior, cel al doamnei Chimoiu, 1 am gasit publicata de inspectorat, cred, in rest...mai caut, dar n-am sperante).

      "De fapt nimeni nu stie nimic si poate de aia apar oameni disperati sa se agate de studii si statistici." - pai daca nu se stie, nu e normal sa incercam sa aflam? Sa, eu stiu...studiem??

      "Parerea mea este ca 30% din profesori sunt incompetenti sau nepotriviti." - interesant, si procentul ala de unde l-ati scos? Chiar sunt curios.

      "In fapt liderii de sindicat sunt politrucii sistemului, care impreuna cu politrucii din ministere si inspectorate gestioneaza asasinarea viitorului tarii, sub bagheta ministrului, a primului ministru si a presedintelui tarii." - da, si daca stim pe bune situatia din teren, altfel putem lupta impotriva lor. Alta putere are un argument rational decat unul emotional. Odata ce pui politrucii in fata faptului implinit, nu mai cum sa manance ...bomboane pe post si sa ii si creada lumea. Si poate intr-un sfarsit glorios se ajunge la momentul in care nu mai voteaza masele grupuri de politruci hoti si incompetenti. Si poate dupa aia se folosesc datele si studiile acumulate sa se faca schimbari corecte, nu dupa ureche.
      • Like 0
    • @ Anon
      check icon
      In lumea mea de traitor provincial nu exista licee private. Nu exista. Nu este printre optiunille mele. Nada. Nimic. Multime vida. Din Bucuresti poate treaba se vede altfel. Diferenta scurgerii timpului intre cel care sta in fata sau in spatele usii de la buda este diferita. Daca reusiti performanta remarcabila sa nu mai confundati tara cu Bucurestiul si cu inca 5 orase mari atunci incepeti sa faceti parte din grupul celor care intra in contact cu planeta.
      Pentru ca vad ca nu reusesc sa ma fac inteles am sa incerc sa va mai dau un exemplu: daca examenele nationale s-ar da unice la nivel national, dar ar fi corectate de alti profesori decat cei care predau la clasa am avea deja un indicator (data statistica - element primordial pentru anumite persoane) privind nivelul unei unitati scolare relativ la alta unitate scolara. Acesti indicatori vor fi utilizati de parinti in cadrul laboriosului proces decizional de alegere a scolii pentru copilul lor. Efectul ar fi ca anumite unitati vor avea din ce in ce mai putin elevi in timp de alte unitati vor avea o cerere de inscriere din ce in ce mai mare. Ar aparea un fenomen inimaginabil in comunism: concurenta, competitia, competitivitatea, raportarea la indicatori de rezultat, raspunderea manageriala, etc. ... chestii inexistente la modul ABSOLUT in sistemul nostru de educatie.
      Vor aparea date statistice relevante (nu aburelile temebele pe care unii la clameaza cu o voiosie feroce) care vor scoate in evidenta profesorii care au performante si cei care nu au performante - dincolo de pile! ... blasfemie!? Sa vina sa-mi spuna mie ca eu sunt mai prost decat o mucoasa de 20 de ani, eu care lucrez de 28 de ani si am avut 6 olimpici (toti meditati la greu de alt profesor)? Ma simt tradat de ingratitudinea sistemului, este incacceptabil!
      La mecanismeul de mai sus incercati sa faceti un efort si sa va imaginati, ceva incredibil, absolut uimitor .... unitatea de invatamant sa primeasca o suma de bani pentru fiecare elev inscris si o alta suma de bani pentru performantele scolare. Un mecanisme capitalist, inferior, concurential si competitiv .... o monstruozitate in dezacord total cu tezele leniniste. Adica sa se plateasca de la buget pentru performanta si sa nu se plateasca pentru lipsa de performanta? Indecenta si perversiune! Huo!
      Si dupa aceste ineptii sa vin sa spun ca ar trebui sa existe o concurenta intre unitatile de stat si cele private si ambele sa fie finantate dupa acelasi model, ar insemna sa depasesc orice urma de decenta. Traiasca si infloreasca republica ... care o fi ea si a cui o fi ea, ca a mea nu este!
      Scuze pentru exprimare fiindca vad in dvs. un om inteligent si de buna credinta. Exoprimarea a fost insa necesara pentru ca prin socare sa trezeasca, sa faca oamenii atenti, sa sublinieze aberatia cotidiana in care traim, sa dea de gandit, sa faca omul sa se raporteze si la altceva decat la orgoliul lui personal meschin.
      Pe de alta parte observ in interventia dvs, derapaje logice, respectiv exemple de sofisme (sofism = tenica de manipulare, la un anumit nivel intelectual o metoda josnica). Vad demersul unui avocat, total dezinteresat de adevar si calat pe ideea de a se scoate pe el si pe clientul sau. Un individ care reprezinta un anumit interes si care serveste doar partial si doar subiectiv legea.
      Modul asta de gandire in date statistice denota o fragilitate intelectuala profunda sau identificarea unei oportunitati pentru manipulare.
      Stiu, este greu, ca dupa ce m-am sacrificat pe altarul sistemului de educatie, o viata intreaga sa vina sa-mi spuna un neica nimeni ca sunt doar un dobitoc trist, care a trait degeaba sau chiar mai rau care nu a inteles nimic din vaiata asta, poate fi foarte dureros. Atat de dureros incat cu ultimele ramasite de neuroni, sa ma zbat sa ma mint ca nu, nu-i asa, n-am trait degeaba. Poate ca problema este la nivel subconstient, fiindca psihicul omului are mecanisme de a se feri de realitatea care nu-i convine. Mecanismul se cheama schizofrenie. Din pacate este o boala incurabila.
      • Like 0
    • @ Anon
      check icon
      Daca v-as spune ca aseara am facut baie in apa fierbinte imi veti replica ca nu sunt suficient de specific. Ce este fierbinte si pe ce date statistice sau analize ma bazez? Eu sunt de parere ca adevarul este accesibil omului prin inteligenta si bun-simt si ca realitatea obiectiva poate fi constatata prin metode empirice.
      Sincer nu sunt curios de nici un savant care sa vina sa-mi explice cum percepeam eu apa in vana.
      • Like 0
    • @
      Anon check icon
      Daca temperatura apei din baie ar fi intr-un fel relevanta, atunci probabil v-as cere sa fiti mai specific, dar nu e. Bun, sunt curios, cand va uitati la un sistem cu foarte multe elemente, cum propuneti sa il studiati empiric? Ce metoda mai buna decat studiul statistic propuneti? Vedeti, problema e ca ceea ce ni se pare asteptat, sau "de bun simt" nu e totdeauna in concordanta cu realitatea. Inclusiv receptorii din piele pot fi "pacaliti" in anumite conditii (ca tot vorbeam de apa din baie).

      "Ei nu pot sa aleaga intre invatamantul de stat si cel privat pentru cel privat este blocat" - Din cum ati pus dvs. problema am inteles ca absolut tot sistemul privat e blocat. E adevarat ca nu e o optiune accesibila tuturor, asta e clar. Foloseam scolile private ca un exemplu de decizie pe care o pot lua parintii (sau unii parinti, mai bine spus), si pentru o situatie ipotetica evident exagerata.

      "daca examenele nationale s-ar da unice la nivel national, dar ar fi corectate de alti profesori decat cei care predau la clasa am avea deja un indicator (data statistica - element primordial pentru anumite persoane) privind nivelul unei unitati scolare relativ la alta unitate scolara." - asta nu se intampla deja? Testarea nationala si bacalaureatul fix asa sunt corectate, cu lucrari sigilate cu tot. Cat despre finantarea din sistem, da, acolo e un terci general, de la salarii la finantarea unitatilor. Evident si numirile de directori sunt o problema (inteleg ca acum se incearca cat de cat rezolvarea ei...vom vedea).

      "Vor aparea date statistice relevante (nu aburelile temebele pe care unii la clameaza cu o voiosie feroce) care vor scoate in evidenta profesorii care au performante si cei care nu au performante - dincolo de pile! ... blasfemie!?" - nu stiu la care abureli tembele va referiti, dar in rest de acord. As adauga si niste inspectii corect facute (neanuntate in primul rand).

      "Pe de alta parte observ in interventia dvs, derapaje logice, respectiv exemple de sofisme" - va rog, indicati-mi aceste greseli ca sa le pot corecta. Nu sunt avocat si nu pot sa spun ca servesc legea. O respect, actionez in limitele ei, dar nu as spune ca o servesc nici pe ea, nici vreun client. Tin doar la corectitudine.

      "Modul asta de gandire in date statistice denota o fragilitate intelectuala profunda sau identificarea unei oportunitati pentru manipulare." - OK, atunci cum propuneti sa avem o privire corecta de ansamblu asupra a ceea ce se intampla in invatamantul romanesc? Daca nu prin statistici si alte tipuri de studii, atunci cum? Statistica e prezenta in toate stiintele exacte. Si acolo e vorba de slabiciune intelectuala?

      Daca ultimul paragraf (cu savrificiul pe altarul sistemului etc.) era cu bataie spre mine personal, observ ca faceti cam multe presupuneri. Daca aveti sa-mi puneti niste intrebari, va rog.
      • Like 0
  • Practicilor discriminatorii le cad victime si muulti dintre profesorii tineri, care inca motivati si plini de elan sunt persecutati se catedrele respective, ale caror membri se unesc si ii persecuta, dde teama. Sa nu patrunda un suflu proaspat in scoli, carora nu-i pot face fata.
    • Like 0
  • Valentin check icon
    Părinţii nu au nevoie de surse. Ei văd rezultatul pe proprii copii...
    • Like 1
    • @ Valentin
      Anon check icon
      Daca asa stau lucrurile (si am dubii serioase ca toti parintii gandesc asa), atunci e bine ca luarea deciziilor la nivelul sistemului de invatamant nu tine direct de parinti, pentru ca altfel deciziile nu s-ar baza pe argumente rationale, obiective, ci emotionale.
      • Like 2
    • @ Anon
      Valentin check icon
      Aveţi dubii pentru că nu sunteţi părinte. Părinţii sunt destul de inteligenţi încât să-şi dea seama că din această ecuaţie nu treubie să lipsească şi PSIHOLOGII, a căror implicare este în prezent insignifiantă. Deja foarte mulţi copii caută consiliere psihologică datorită presiunii din sistemul de învăţământ. Deci lucrurile nu stau după ureche, ci se cere şi o bază psihologică puternică.
      • Like 1
    • @ Valentin
      Anon check icon
      Faptul ca nu sunt parinte nu ma descalifica. Am fost la randul meu elev cu putin timp in urma in sistemul care lucra cu programe aproape identice cu cele de azi si care se confrunta cu aceleasi probleme ca si azi. Nu ca ar trebui automat descalificate opiniile celor care nu au copii sau care au terminat scoala mai demult, educatia e o problema a intregii societati, nu doar a anumitor grupuri.

      Am mentionat foarte clar aspectele asupra carora am dubii, iar aportul psihologilor nu este unul dintre ele, atat timp cat acel aport se face corect. Ca lucrurile sa nu fie facute dupa ureche e nevoie sa se lucreze cu studii, nu sa se scoata statistici si afirmatii generale din joben.

      Spuneti ca parintii stiu ca din ecuatie nu trebuie sa lipseasca psihologii, pe de alta parte cand vine vorba de studii (efectuate de psihologi) si de surse, spuneti ca parintii nu au nevoie de ele. Interesant.
      • Like 3
    • @ Valentin
      check icon
      Absolut corect!
      • Like 1
    • @ Valentin
      Two thumbs up!
      • Like 0
    • @ Anon
      Valentin check icon
      Faptul că nu sunteţi părinte vă descalifică total, dar este o problema asupra căuria nu are rost să insistăm. Toţi am fost elevi, dar din moment ce nu sunteţi părinte nu ştiţi în ce fel s-a schimbat sistemul de învăţământ. Aş preciza doar că media generală de studii contează, în timp ce înainte nu conta.

      Părinţnii nu au nevoie de studii când lucrurile devin mai mult decât evidente. Cât despre aportul psihologilor, el se poate face corect până la un anumit punct, şi anume alinierea programei şcolare.

      De-alungul timpului au existat sute de motive şi explicaţii, dar unul singur a ieşit la suprafaţă ca uleiul din apă. Nu, nu este ridicarea ştachetei sau mai ştiu eu ce motiv patriotard, ci unul extrem de simplu: cantitatea foarte mare de profesori.

      Din cauza asta se face fix aceeaşi materie şi la şcolile profesoniale, nu pentru ca să avem instalatori specialişti în proza lui Rebreanu, ci pentru că ar afecta catedrele profesorilor. Problema se va rezolva în timp, pe măsură ce actualii profesori vor ieşi la pensie.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Anon check icon
      Media generala conta si pe "vremea" mea. Am intrat la liceu pe baza de examen + medie generala. Cum am mai spus, nu am terminat cu prea mult timp in urma. In plus apropiati de-ai mei au copii care invata acum in sistemul de invatamant. Asa ca nu, faptul ca nu sunt parinte nu ma descalifica, stiu despre ce vorbesc. Daca argumentul dvs. este ca nu stiu suficient despre sistem pentru ca nu sunt parinte, atunci demonstrati-mi ca nu stiu ceva la nivel de sistem, aratati-mi un studiu, articol, sau document care sa demonstreze ca am venit cu concluzii gresite si mai mult, ca as fi stiut acele lucruri doar daca eram parinte. Se exclud cele cateva cazuri particulare, pentru ca statistic sunt irelevante (si oricum despre cazuri particulare stiu si eu).

      "Părinţnii nu au nevoie de studii când lucrurile devin mai mult decât evidente." - de multe ori lucrurile par evidente si nu sunt, de aia se utilizeaza studiile. Va vad interesat de ce fac altii, va invit sa va puneti atunci intrebarea: altii de ce fac studii psihologice si sociologice pe teme de educatie? Au prea multi bani si timp liber? Dar ce mai conteaza studiile, cand avem cateva exemple in imediata vecinatate, nu? Las', alea sunt suficiente ca sa stim cum arata tot sistemul si sa tragem concluzii. Simplu si rapid.

      "Cât despre aportul psihologilor, el se poate face corect până la un anumit punct, şi anume alinierea programei şcolare." - de ce numai pana acolo? Care ar fi argumentul?

      Apropo de scolile profesionale, nu cred ca un profesor de romana ar avea o problema sa predea dupa o programa redusa. Poate ar fi bine sa intrebati pe cineva de la minister sau inspectorat de ce se face materia care se face acum la scolile profesionale.

      • Like 0
  • Anon check icon
    V-as ruga, daca se poate, pe viitor sa precizati (sa cereti eventual de la cei intervievati daca se poate) si sursele pentru afirmatiile cu caracter stiintific. "deținem statistici relevante la nivel național, conform cărora 86% dintre elevii români au experimentat cel puțin o situație de umilință publică" - nu este clar, acestea sunt rezultate ale unui studiu efectuat de organizatia Salvati Copiii? Poate alta organizatie? In orice caz, ar fi util sa putem citi si noi acel studiu.

    "În 2015, la Universitatea din Oviedo (Spania), cercetătorii au descoperit că, în cazul elevilor de gimnaziu cărora le-au fost cerute teme care îi solicitau 2-3 ore pe zi, performanțele lor la matematică, fizică ori științele naturii înregistrau regrese vizibile." - din nou sursa nu este (complet) precizata, am sa presupun ca doamna Alexandrescu se refera la acest studiu: https://www.apa.org/pubs/journals/releases/edu-0000032.pdf . Din acel studiu: "Nevertheless, these three studies found a statistically significant, positive relationship at the class level, that is, the students in classes that are assigned more homework tend to have better academic results." - afirmatia face referire la studiile citate ca "De Jong et al., 2000", "Trautwein, 2007" si "Trautwein, Schnyder et al., 2009". Din acelasi articol, de la concluzii: "The results of the study agree with those found in studies from Germany (Trautwein, 2007; Trautwein et al., 2002), Great Britain (Farrow et al., 1999), The Netherlands (De Jong et al., 2000), Switzerland Trautwein, Schnyder et al., 2009), and others in Spain (Gobierno de Aragón, 2010; Gobierno Vasco, 2012)."

    E adevarat ca rezultatele arata ca mai mult timp petrecut in facerea temelor nu inseamna performanta mai buna. Este insa important de mentionat ca durata de timp necesara in facerea temelor e o variabila greu de controlat, pentru ca aceeasi tema poate fi rezolvata in durate de timp diferite de elevi diferiti. Acest lucru e specificat si in articol: "According to this data, the teachers show a certain uniformity in the practice of assigning homework meaning that the difference in the time taken to do homework variable is more about the student’s level (i.e., 94.6% of the variance is because of the difference in student commitment and only 6.4% is because of
    differing homework practices on the part of the teachers)". Observ de asemenea ca in graficele lor sunt reprezentate functii care depind de timp, nu de numarul de exercitii.

    Asadar: "teme care îi solicitau 2-3 ore pe zi" - pai timpul alocat temelor depinde de nivelul elevilor, cel putin asta reiese din acel studiu. "Pentru elevii români, dificultățile sunt și mai mari, având în vedere că, pe lângă orele dedicate temelor (în medie 3-4 ore zilnic)" - de unde a reiesit acea medie? Din nou, ar fi util accesul la studiile din care reies asemenea rezultate (presupunand, desigur, ca aceste rezultate sunt preluate din niste studii).

    "Specialiștii recomandă aplicarea regulii celor ”10 minute pentru temele de acasă” - din nou, sursele... Aceasta regula a fost formulata de Harris Cooper in urma mai multor studii efectuate intre 1987 si 2003 (desi inteleg ca au fost comasate si rezultate ale unor studii anterioare), link aici: https://today.duke.edu/2006/03/homework.html. De remarcat faptul ca aici influenta parintilor in facerea temelor e considerata benefica, o contradictie interesanta cu ceea ce se afirma in studiul de la Universitatea din Oviedo. De remarcat de asemenea ca anumite aspecte nu au fost luate in considerare in studiile lui Cooper, de exemplu straturile socio-economice din care fac parte elevii.

    In concluzie, legat de teme cel putin, lucrurile nu mi se par atat de simple pe cat le face sa para doamna Alexandrescu in acest interviu.
    • Like 1
    • @ Anon
      check icon
      Păi tocmai asta cred că e marea problemă a acestor „analize”: că nu dau sursele. Aproape toate asemenea „analize” sînt la fel în mass media, fără nicio sursă, nimic, tu trebuie să-i crezi. Mai toți cei care fac asemenea analize habar nu au ce scriu, pur și simplu transcriu auzenii și vedenii luate de nu știu unde sau care li se dictează. După cum observați, toți ziariștii se pricep, mai ales, la educație, la administrație și la geopolitică. Vai de mama noastră, dacă îi iei la bani mărunți, habar nu au. Singura „calitate” a acestor texte este agresivitatea: totul este rău și prost, toți sînt niște incompetenți corupți, doar ei (jurnaliștii) tind spre perfecțiune, le știu pe toate. Nimeni nu are curajul să le spună că sînt ignoranți. Țineți minte ultima emisiune la Antena 3, Gâdea cu Crin Antonescu. Crin nu mai avea ce pierde, știa că iese din scenă, l-a făcut muci pe Gâdea, era pe jos. Bineînțeles, ca orice tupeist de profesie, s-a făcut că uită și a continuat emisiunile. Eu, dacă aș fi fost în locul lui, mi-aș fi dat demisia. Eu da, dar nu el. El este un zeu sau măcar un semizeu.
      • Like 1
    • @
      Anon check icon
      De la Gadea n-am nici o pretentie. As vrea sa cred insa ca Republica are potential, ca putem discuta de standarde ridicate. Vreau sa vad platforma asta mergand din bine in mai bine :)
      • Like 0
    • @ Anon
      check icon
      Cum să nu pretenții de la cel mai infatuat și mai agresiv jurnalist?! Ba tocmai de la el am. Despre republica.ro nu vreau să comentez prea mult, abia au aniversat un an. Oricum, un post TV nu se poate compara cu un jurnal web. Mă abțin de la alte comentarii, nu vreau să par mitocan (cum sînt uneori).
      • Like 0
  • Un articol foarte bun si foarte actual! Ce pacat ca unii sun atat de suspiciosi incat sa vada teorii de conspiratie acolo unde probabil ca este este doar dorinta de mai bine... Cum o sa reuseasca Romania sa evolueze in asemenea conditii?
    • Like 2
    • @ Adina Foldal
      Doamnă, eu nu sunt paranoic.
      Spune-mi de unde îți vin banii, ca să-ți spun cine ești, și ce vei face!
      Nu spun că faci rău sau bine, dar cine te plătește, te plătește pentru a-și urmări interesul, iar interesul ăsta s-ar putea să nu coincidă cu interesul meu...
      • Like 0
  • Doamna este plătită de „Salvați Copiii”, iar acest ONG de unde își ia banii? Ăsta nu e cumva tot un ONG de-a lui Soros?
    Multe intenții exprimate în articol par bune și frumoase, dar tot cu astea am înțeles că este pavat și drumul spre iad.
    Protejarea copiilor de profesori, protejarea copiilor de părinți, protejarea femeilor de bărbați, protejarea negrilor de albi, protejarea homosexualilor de heterosexuali, toate astea mi se par că intră în marele cazan al corectitudinii politice.
    Dintre cei care sunt 100% de acord cu ideile din articol, ați citit careva cartea lui Allan David Bloom, "The Closing of the American Mind"?
    • Like 4
    • @ Tom Dick N'Harry
      Ati ghicit, organizatia face parte din gasca Soros-ista, iar scopurile ei nu sunt , in nici un caz, favorabile romanilor. Nu voi analiza intreaga betie de cuvinte a doamnei - bine instruita in tehnici de "tragere la tema" - ci voi da un singur exemplu de nuantare contrara notiunilor cu care opereaza doamna, ca sa va minunati cat de sofisticata este tehnica de manipulare si cu cata grija sunt ascunse exact aspectele care pot pune pe ganduri asupra coerentei discursului.
      Doamna amesteca in aceeasi oala dezvoltarea emotionala a copilului cu educatia, care inseamna invatare. Uita convenabil sa aminteasca faptul evident ca invatarea presupune si o disciplina a invatarii, asadar anumite constrangeri care, prin natura lucrurilor, vin sa se opuna la ceea ce dumneaei incearca sa ne bage pe gat ca fiind dezvoltarea emotionala a copilului. Cu aceasta dezvoltare emotionala este responsabila in primul rand familia, da' liftele sorosiste au o problema cu aceasta notiune, probabil in anticiparea momentului in care vom fi creati in eprubeta si crescuti de stat in fabrici de resurse umane (caci exista deja utere artificiale). Bineinteles ca manipularea nu poate fi perfecta, si doamna scapa undeva si cuvantul integrare...Hopaaaa, in ce sa se integreze copilul? In neant nu merge, caci nu a citit inca "L'etre et le neant", deci trebuie sa se integreze intr-un sistem educational. "Sistem" am spus? Deci ceva ce are o structura proprie , legi proprii de functionare, interactiuni si rezultate stabile functional? Pai ce facem , adaptam, de fiecare data, un intreg sistem fiecarei individualitati, care poate acoperi intreaga gama de comportamente, intre extreme, sau invatam individualitatile sa gestioneze aceste constrangeri emotionale, abia asta insemnand maturizare, si deci dezvoltare, emotionala?
      • Like 1
    • @ Tom Dick N'Harry
      check icon
      Din 1989, de la revolutie, au aparut forme de sustinere a organizatiilor neguvernamentale. Prin programul Phare au existat numeroase finantari de dezvoltare a acestor organizatii. Pe lnga Phare au mai existat si o serie de organisme private care finantau programe in domenii cum este democratia, statul de drept, luota impotriva coruptiei, domeniul educational si sistemele sociale. Dupa 2007, data integrarii in UE, am intrat in linia ipocrita a afirmatiei conform careia membrii UE, adica si Romania, sunt state democratice. Urmarea este disparitia totala a finantarilor in domeniile de mai sus. Pe de alta parte cea mai mare problema in Romania a ramas ideea de democratie. Odata cu disparitia Phare si cu aparitia POSDRU (program cu miliarde de euro pentru imbogatirea unor ONG-uri smechere si absolut inutile social - o risipa indecenta si imbecila de resurse publice) au mai ramas doar o mana de finantatori. Printre astia si Soros. Daca finantarile de la Soros sunt atat de masive si eficiente din perspectiva unei politici tradatoare fata de interesele statului roman, este pentru ca statul roman, prin politrucii lui, nu doreste sa dezvolte democratia si toate sistemele subsecvente. Pe de alta parte Soros finanteaza prin programe de finantare, transparente si care isi propun scopuri si obiective, activitati si rezultate. Sa dai vina pe un singur finantator pentru mizeriile imense si infinite care compun tara asta si societatea romaneasca este o dovada faptului ca unii, in psihozele care-i caracterizeaza, au nevoie de vinovati confortabili. Respingerea adevarului si a realitatii obiective este definit in domeniu ca fiind schizofrenie. Nenorocirea este ca schizofrenia asta a devenit politica de stat: turme de bolnavi psihici populeaza astazi media cu teze privind pe Soros. Din prostiile pe care le debitezi sunt convins ca esti din sudul tarii. Numai niste persoane paralele cu tot ceea ce inseamna multicuralismul si competitivitatea pot sa cada in capcana patriotismului pshiatric.
      • Like 1
    • @
      După mândria tembelă cu care vorbești despre oamenii din sudul țării, eu cred că ești din Ardeal, ca și mine.
      Ești cel mai deștept, OK, m-ai convins, cedez eu primul, bine?
      • Like 0
    • @ Tom Dick N'Harry
      check icon
      Bravo, ma bucur ca te-am convins!
      • Like 0
  • check icon
    Unele probleme sunt reale, dar nepuse în context este vorbărie. De ex., cum stă România în raport cu alte țări, luate ca etalon, 1–2–3 din Occident, alte 2–3 dintre „fostele”, pe fiecare domeniu. Eu sunt abonat la un jurnal franțuzesc pe teme de educație, acolo analizează fapte foarte grave, de ex.
    Aș mai avea o întrebare: cine este doamna? prin ce s-a remarcat în ultimii ani? Ce a făcut, concret, în ultimii 5 ani care să o califice drept sfetnic educațional?
    • Like 1


Îți recomandăm

Protest 10 august

„Dacă se rostesc astfel de cuvinte cum face Liviu Dragnea, adică moarte, omor, bătăuşi, droguri, fascişti, toate sunt calculate, repetate de domnul Dragnea şi de consilierii săi pentru a construi o justficare în ochii opiniei publice a unor intervenţii asupra manifestanţilor anti-PSD care, până acum nu au comis nicio violenţă”, spune Cristian Tudor Popescu. (Foto: Inquam Photos)

Citește mai mult