„Stați acasă!” nu mai e suficient pentru scenariul care ne așteaptă în săptămânile viitoare

Foto: MoiraM/ Alamy/ Profimedia

Ne confruntăm cu teama de Covid. Am discutat într-un articol anterior despre teama de moarte și teama de necunoscut, două componente evidente ale actualei situații.

Dar mai avem o problemă și, foarte posibil, o problemă chiar mai mare: lipsa de încredere în cel de lângă noi.

Acest aspect este adânc înrădăcinat în trecutul românilor, în special din cauza perioadei în care nu puteai avea încredere în nimeni. Riscurile mari i-au determinat pe oameni să fie precauți legat de ce fac, de cum și cu cine vorbesc.

Peste asta vine tendința noastră de a păcăli, de a încalcă regulile. Mica „șmechereală” a rămas și, foarte probabil, va rămâne mult timp întipărită comportamentelor cotidiene.

Acest lucru se manifestă în viața noastră personală, dar poate fi observat foarte ușor în zona profesională. Neîncrederea în coleg, angajator, angajat, partener, client, furnizor etc încetinește progresul și ne împinge spre decizii care mai de care mai ciudate. 

Sigur, există și motivații destul de serioase. Istoria, poveștile, legendele urbane sau chiar experiențele negative proprii ne determină să fim precauți de ce facem sau spunem. Evident, nu ne oprim aici. Suntem extrem de atenți la ce fac și spun cei din jurul nostru, pornind de cele mai multe ori de la ideea că „vom fi păcăliți”.

Teoretic, această problemă are nevoie de timp pentru a fi rezolvată. Doar că acum nu avem...

Problema aceasta se manifestă cel mai acut în relația dintre cetățeni și instituțiile statului, indiferent de natura lor. Pe scurt, oamenii nu au încredere în nimic ce „ține de stat”.

Întâmplările trecute au demonstrat că mai avem multe de îmbunătățit. Din păcate, rezultatele pozitive sunt puține și au, în general, un impact mult mai mic în rândul societății.

Sigur, pe de o parte, oamenii au așteptări majore de la autorități. Pe de altă parte, autoritățile nu au încredere în oameni. Și aici avem un blocaj. Acest blocaj poate fi gestionat în timp, doar că timp nu avem acum.

Am discutat cu o mulțime de persoane care erau convinse că autoritățile nu sunt în stare să gestioneze această criză, deși au fost implementate multe lucruri bune. Cu toate acestea, suntem convinși că cifrele nu sunt reale, suntem convinși că vom ajunge în colaps și că nu vom reuși să depășim această criză.

Un alt exemplu de unde putem observa lipsa evidentă de încredere este reacția mediului antreprenorial. Toată lumea așteaptă măsuri de la guvern, critică măsurile luate, unii propun ceva timid, dar totul pare un „război” din care putem conchide că „Guvernul ne vrea răul”. Prea puține soluții, prea puțină unitate.

În mod evident, guvernul poate face mai multe, a luat decizii bune și decizii mai puțin bune.

Dar nu ajutăm dacă ne poziționăm în „război” cu actualii guvernanți.

Acum, poate mai mult decât oricând, avem nevoie să rămânem împreună și să găsim soluții împreună, ca o echipă. Acest lucru este extrem de dificil intr-o societate unde cuvântul „echipă”, deși folosit continuu, reprezintă o problemă majoră. Dar situațiile de criză necesită și abordări speciale.

Astfel, măcar până la finalizarea crizei, războiul cu mediul politic ar trebui oprit. Măcar din perspectivă mediatică. Este cazul să strângem rândurile pentru a depăși acest moment cu daune cât mai mici.

Pe de altă parte, rolul guvernului este extrem de important aici. Dintr-o perspectivă de comunicare strategică, guvernul a ales să ne motiveze să rămânem în case. Ce nu a făcut însă a fost să încerce să rezolve această problemă: neîncrederea oamenilor în instituțiile statului. 

Mi-ar fi plăcut să văd mai multe mesaje și acțiuni în acest sens, toate încadrate într-o clară strategie.

De ce este important? Pentru că ai nevoie de susținere publică pentru a depăși criza, dar și pentru a reporni ulterior economia.

Înțeleg că este important să stăm în casă, dar este o mare diferență între a sta în casă depresiv și a sta în casă liniștit că acolo cineva are grijă de noi.

Guvernul are obligația de a îmbunătăți relația dintre autorități și societate. Într-un stat puternic, oamenii au încredere în autorități, iar autoritățile au încredere în oameni. Jocul de-a șoarecele și pisica este mai degrabă specific altor tipuri de state. Dar, odată intrați în democrație, încrederea dintre aceste categorii trebuie îmbunătățită și menținută la un nivel cât se poate de ridicat.

Într-o situație de criză, cu atât mai mult. Modul în care liderii unui guvern comunică va fi definitoriu pentru rezolvarea cu succes a crizei și gestionarea relației cu cetățenii. Da, acei cetățeni de care vei avea nevoie ulterior. Pentru voturi, pentru bani, pentru dezvoltarea statului....

„Stați acasă” nu este suficient și mă aștept ca în curând să văd „Stați acasă! Lucrăm pentru voi”. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp