Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de trei ani. De astăzi vă invităm să ascultați editorialele audio publicate pe platforma noastră, dar și să testați viitorul tehnologiei, implementăm conversația vocală direct în browser, apăsând pe butonul de microfon poți cere acces. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

„Sunteți nebuni, și tu, și mă-ta și doctorul care v-a dat scutirea...” Cum am evadat din litera P... C...

23 August defilare

Foto: Life Magazine

Vara anului 1989. Pe fostul Stadion 23 August, pregătirile pentru Ziua Națională sunt ample, furibunde. Elevi de la școli din tot orașul au fost detașați, obligatoriu, să facă parte din uriașa manifestație de forțe și voințe. Un haos care se revarsă în parc, iese pe străzile laterale și se scurge zgomotos spre bulevard.

Am terminat clasa a VII-a și nu am vrut să vin. Profesoara de istorie m-a avertizat că mă vor aștepta vremuri grele, probleme mari la admiterea la liceu. Că este obligatoriu, ține de datoria noastră de... și de viitori... și de... și.... Mă sperie, nu mai am curajul să zic ceva, acasă nu spun nimic despre dialogul meu, ci doar îmi informez părinții că am onoarea să fac parte dintre copiii care vor forma litera P sau C, nu mai știu exact, din PCR, pe stadion, în fața preaiubitului și preaslăvitului. 

Litera mea flutură niște crengi verzi. Nu mai știu ce sunt, dar știu că sunt dezamăgită că nu avem măcar flori. Așa ar fi avut un sens gestul nostru. Fără flori, am senzația că sunt obligată să zbat ilogic, deasupra capului, un mănunchi de leuștean.

Participă toată clasa. Nimeni nu vrea probleme la admiterea la liceu. Este foarte cald. Și noi nu avem nimic pe cap. Repetăm greu. Pe stadion e îmbulzeală, aglomerație, transpirație, vocile se întretaie, comenzile se contrazic, copiii aleargă buimaci și alcătuiesc formațiuni strâmbe, iar timpul lichefiat și fierbinte se scurge implacabil către data de 23 august. Repetăm ore în șir, cu o pauză la prânz. Atunci primim un pachet cu hrană rece. Sleită, mai exact. Cu pete mari de grăsime care se întind indecente pe punga de hârtie maro. Mi-e foame, dar conținutul slinos mă împiedică să mănânc. Mă uit speriată cum ceilalți înfulecă fără atâtea procese analitice. Mi-e foame. Mă hotărăsc. Mușc și mestec gândindu-mă la altceva. După 23 august o să pot să plec în vacanță, la bunici, acolo unde îmi petrec toate verile. Nici nu știu când am terminat de mâncat. Suntem mânați iar către interiorul stadionului. Trebuie să îndreptăm odată P-ul. Sau C-ul.

La sfârșitul zilei sunt aproape leșinată de cald. Apa pe care o avem este caldă, noroc cu țâșnitoarele din parc. Prima zi de repetiții pentru mine.

Nu aveam să merg decât trei zile și asta pentru că, a treia zi, la prânz, hârtia maro îmbibată de grăsime a reușit să-mi întoarcă, în ciuda eforturilor mele, stomacul pe dos. Eram aproape deshidratată și cu o indigestie de zile mari. Ceilalți copii cum nu au nimic? Te sustragi activităților de partid, este o datorie de onoare etc, etc. Am adus o scutire medicală. Sunteți nebuni, și tu, și mă-ta și doctorul care v-a dat scutirea. E falsă. Nu o să poți să intri la ce liceu vrei, o să vezi, o să duci toată viața povara acestei lașități. Nici la facultate nu o să poți da. O să vezi!

Sunt fericită că am scăpat de teroarea căldurii, a leușteanului agitat deasupra capului, a mulțimii dezarticulate care nu reușea să scrie din miile sale de corpuri aproape leșinate inițialele Partidului Comunist Român, și, în același timp, speriată, oarecum, de negrele profeții.

Iarna lui 89 m-a eliberat de angoase si de amenințări. Nu a reușit însă să-mi șteargă amintirea petelor de grăsime lăbărțate pe o pungă de hârtie maro. De atunci, când aud de hrană rece sau de mâncare la pachet, instinctiv, stomacul se zvârcolește dezorientat, iar mintea îmi servește sadică, din adâncurile-i necunoscute, proaspătă, nealterată de cei aproape 30 de ani scurși de atunci, imaginea unui copil speriat și nedumerit, sufocat de soare și greață, iremediabil rătăcit în epoca de aur. Pe care, instinctiv, o pun în oglindă cu cea a adultului de azi, rătăcit, la rândul lui, într-o epocă fără nume, fără cap, fără coadă, fără control.

Iarna lui 89 m-a eliberat de angoase și de amenințări, dar nu și de „vremurile grele” prevestite de fosta profesoară de istorie, chiar dacă sub o formă diferită, pervertită și neașteptat de murdară - așa cum atunci nimeni nu putea măcar să intuiască -, precum o uriașă pungă de hârtie maro înecată în pete slinoase de dezgust, neputință și prea vagă revoltă.  

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Daca e vorba de amintiri din acea perioada sa va povestesc si eu. Cred ca eram in clasa a IX-a,(ceva mai devreme, prin 1980)si se apropia vacanta de primavara, in aprilie! Fiecare vacanta de primavara o petreceam la Tulcea, cu verisoara mea, bune prietene de traznai...in acel an, directorul liceului ne-a anuntat ca trebuie sa participam, toti elevii de a noua, la pregatirea spectacolului de 1 Mai muncitoresc, (cum adica, ma gandeam, intram doua saptamani in vacanta!!!!)M-am dus plangand la mama:" Eu vreau sa plec, du-te la diriginte, la director, fa ce-oi face, scuteste-ma cumva!" S-a dus mama, eram elev constiincios, medii bune, fara absente! Nimic, nu se putea, partidul, spectacolul, etc...si am inceput pregatirea cu"na caramida, ia caramida", intai in sala mare din Tehnic Club, apoi in Sala Polivalenta cu toti ceilalti participanti: studenti de la Conservator, actori de la National, solisti de muzica usoara, etc! Pana la urma ne-am simtit tare bine, am cunoscut multi actori, am legat multe prietenii, am fost ca o familie care trebuia sa faca ceva! Am iesit minunat si am fost felicitati, am primit si cadouri in bomboane, sucuri si stegulete....si nu am uitat acea experienta!
    • Like 0
  • Dan Dan Dan Dan check icon
    Am vazut azi prin oras un convoi de masini cu steagurile psd si pcr care claxona pt a atrage atentia asupra felului in care sarbatoreste Ziua Victoriei ! M-a amuzat ! Ce diferenta ....dupa 30 de ani :)))
    • Like 0
  • Anon check icon
    Un articol perfect pentru cei care (inca!) il plang pe impuscat.
    • Like 4
  • Cei care condamna ,fara ,discernamant,comunismul ,uita realitatea si detaliile,uita sa faca paralela intre atunci si acum.Multora ,de acum ,hotiile ,prostitutia ,lenea si ajutorul social ,manusa le vin!!Au ce fura pentru ca atunci s a muncit,au muncit ,parintii si bunici incalecati de comunisti!!Pe atunci ,numai cine nu dorea ,nu muncea;numai cine nu dore nu mergea la statiune;nu primea un ap la bloc.Acum ,da ,poti circula cu masina ,in voie ,poti omara,pe trecere de pietoni mfara sa patesti mare lucru.Dai bani/furati/spaga si te scapa de crima!!Asa da societate!!Popi ,a caror mana este pupata cu atata sarg.este ,chiar mana omului sfant!!Jurnalista ,chiaqr ar trebui sa jure pe sanatatea ,amantului ,ca adevarat ,graeste!Cata ipocrizie ,pentru 30 de arginti!!!
    • Like 0
    • @ Constantin Cosinschi
      Sunteți cumva nostalgic dupa comunism ???nimanui nu i plăceau
      manifestațiile alea care ne umpleau ecranele televizoarele cu o manifestație mincinoasa de dragoste pt partidul pe care majoritatea il detestai!!oricine putea scapă de ele !!!Mie mi dădea mama scutite in fiecare an si nu mi au lipsit niciodată !!! Cu siguranța va lipsesc si rațiile la alimente magazinele alimentare goale si librăriile unde toate cărțile erau cenzurate si pt a cumpara o carte decenta trebuia sa cumperi si porcarii despre partidul si conducătorul iubit !!! Sau securitarea si lipsa libertății de expresie
      • Like 0
    • @ Constantin Cosinschi
      Sunteți cumva nostalgic dupa comunism ???nimanui nu i plăceau
      manifestațiile alea care ne umpleau ecranele televizoarele cu o manifestație mincinoasa de dragoste pt partidul pe care majoritatea il detestai!!oricine putea scapă de ele !!!Mie mi dădea mama scutite in fiecare an si nu mi au lipsit niciodată !!! Cu siguranța va lipsesc si rațiile la alimente magazinele alimentare goale si librăriile unde toate cărțile erau cenzurate si pt a cumpara o carte decenta trebuia sa cumperi si porcarii despre partidul si conducătorul iubit !!! Sau securitarea si lipsa libertății de expresie
      • Like 0
  • Dan Dan Dan Dan check icon
    ...
    • Like 0
    • @ Dan Dan
      Gravity check icon
      Am înțeles tovarășe, pentru sănătatea ta mintală îți recomand să emigrezi in Coreea de Nord. Ăia au și bombe atomice, nu doar centrale.
      • Like 0
  • Am trait si eu acele vremuri, exact asa, eu am lesinat la Cantarea Romaniei si nu m-a putut vedea mama la televizor, ghinion, dupa trei luni pierdute si repetitii istovitoare cu corul. Acum aud pe multi spunand ,, Pe vremuri se facea scoala nu ca acum", pai incepeam scoala cu parctica agricola intre doua si paretu saptamani, depinde cat era recolta de mare, apoi, repede dupa teze pregateam programul de iarna, brigazi artsitice de copii si cor care sa cante in oraselul copiilor, in ianuarie ziua Tovarasului si Unirea, alte serbari, 8 martie-serbari, 1 mai defilare si uite asa, daca mai prindeai si o vizita oficiala, o tineai in spectacole tot anul. Oare ce le facea pe cadrele didactice sa fie asa habotnice, sa se zbata, sa arate care e mai devotat partidului? Teama? Dorinta de a fi promovate? Rautatea? invatatoarea era gata sa ma plesnesca cand i-am spus ca am intarziat pentru ca m-am dus la impartasit in sambata Pastelui, noroc cu privirea apriga a mamei. La facultate absenta la cursul de socialism era considera ofensa adusa partidului, noroc ca puteai trece usor stiai materia de la televizor. Acum aceste lucruri par SF, dar ecoul lor nu s-a stins, e nevoie de putina neatentie pentru a deveni realitate din nou.
    • Like 0
  • Şi eu am câteva amintiri blocate pe fluxul memoriei legate de manifestațiile obligatorii pentru 23 August.Îmi aduc aminte de degetul unui securist care mă împungea în spate şi care îmi strecura printre dinți ....stai mă drept....după câteva ore de stat în picioare în soarele lui august pur şi simplu mă prăbuşeam......Asta se întâmpla prin 88 sau 89 şi aveam 14-15 ani!
    • Like 2
  • Sigur sunt mai in varsta ca d-voastra,dar prefer "vremurile grele" de astazi decat cele de atunci!!
    • Like 6
    • @ Mihai Ducu
      check icon
      De acord!
      • Like 6
    • @
      Aveti partial dreptate si, fara a intra in prea multe detalii,azi poti calatorii sa vezi lumea,iti poti permite unele mici placeri si activitati care sa nu te lase prada tristetii(carte,film,teatru,sport,muzica s.a.) Marele pacat este ca,asa cum singura spune,autoarea se considera un "ratacit" al acestei epoci.Eu cred ca sunt multi care au reusit in viata (excud de aici pe politicieni,hoti,corupti...)
      • Like 0
    • @
      In schimbul sacrificiilor pentru tara si neam si stat alegi sa calatoresti, sa traiesti si sa ai placeri. Schimbi prioritatile :-)
      Care tara, care neam, care stat? Eu vreau sa traiesc pentru mine, pentru cei dragi din jurul meu. Tara, statul, neamul oricare ar fi acelea nu ma reprezinta.
      • Like 0


Îți recomandăm

Protest 10 august

„Dacă se rostesc astfel de cuvinte cum face Liviu Dragnea, adică moarte, omor, bătăuşi, droguri, fascişti, toate sunt calculate, repetate de domnul Dragnea şi de consilierii săi pentru a construi o justficare în ochii opiniei publice a unor intervenţii asupra manifestanţilor anti-PSD care, până acum nu au comis nicio violenţă”, spune Cristian Tudor Popescu. (Foto: Inquam Photos)

Citește mai mult