Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

„Te iubesc de-mi vine să rup asfaltul din jurul meu!” Creatorii de conţinut zero

Radu Vîlcan - Adela Popescu

Foto: Spynews

Acum ceva zile, revistele au titrat că Radu Vâlcan şi-a surprins soţia – frumoasa şi talentata actriţă, cântăreaţă, mamă şi prezentatoare TV Adela Popescu – cu o declaraţie de dragoste inedită. El a postat pe o reţea de socializare mesajul „Te iubesc de-mi vine să rup asfaltul din jurul meu!”

Fapt e că în orice alte haine şi-ar fi îmbrăcat acesta statornicele-i sentimente de dragoste (să zicem „Te iubesc de-mi vine să vomit curcubee!”, „Te iubesc de-mi vine să conduc beat cu 180 la oră!”, „Te iubesc până la Cichi Cean şi înapoi”, „Te iubesc de-mi vine să ronţăi bordura lu’ Videanu!” sau „Te iubesc de-mi vine să mânânc super-glue!”), fanii tot ar fi hotărât că este „cea mai minunată declaraţie pe care am auzit-o”. Pentru că cei doi sunt – să reţinem pentru a mia oară! – tineri, frumoşi, au trei copii superbi şi se iubesc. Iar cui nu-i place de ei, pe motiv că ar fi anoşti, exasperanţi şi obositori, să nu se uite. Că doar nu dau în cap nimănui. 

Treaba e că eu nu mă uit la ei. (Am aflat de declaraţie întamplător.) Şi nici în cap nu le dau. Însă raţionamentul prin care ori îţi place de cineva şi atunci o/îl urmăreşti în online şi-i dai like, ori, dacă nu, taci din gură, îl consider fără sens.

De altfel, am ales afirmaţia lui Vâlcan nu pentru a evidenţia stupiditatea acesteia, ci a celor care devorează asemenea postări. Oamenii – sunt milioane în România – îşi petrec timpul liber efectiv scrollând peste asemenea munţi de nimicuri. Nimeni nu află nimic, nimeni nu câştigă nimic, viaţa nimănui nu scapă din ghearele plictiselii care-i mână-n cirezi pe TikTok şi Instagram, unde petrec cu orele ca viţeii la poarta nouă. Şi stau acolo zi de zi şi noapte de noapte. Scroll, scroll, Radu Vâlcan: „Te iubesc de-mi vine să rup asfaltul din jurul meu!”, scroll, scroll, Bobonete-banc, scroll, scroll, Adelina Pestriţu a zis…, scroll, scroll, fătălăii fac şi dreg, scroll, scroll, o gra… pardon, o supraponderală scapă oala cu sarmale, haha, scroll, scroll… somn.

De partea cealaltă, toţi vor să fie influenceri, toţi vor să intre în legiunea cool a tiktok-erilor. Făcând giumbuşlucuri, făcând pe proştii sau doar fiind ei înşişi, ei se luptă în fel şi chip să revendice o bucăţică de influensăreală. Pe care, ulterior, vor să o extindă prin şi mai multe giumbuşlucuri astfel încât, la apoteoză, să intre în rândul elitelor care fac reclamă la o cremă de faţă, un detergent sau o pereche de ciorapi.

Modele sunt la fiecare pas şi fiecare cu obiectivele cu care se identifică. Spre exemplu, Navalnîi. A ajuns influencer de prim rang, dar nu şi-a ales inspirat target-ul. Aşa că Mica Sirenă Putin l-a ademenit c-un Nessun Dorma până-n Siberia. Parcă văd că, în 2025, premiul “Zaharov” se va numi “Zaharov şi Navalnîî” şi, la fiecare generaţie, un alt disident al regimului dictatorial rus îşi va adăuga numele la titlul premiului pentru libertate de gândire al Uniunii Europene. În acest răstimp, Putin va fi intervievat de fiii, apoi de nepoţii lui Carlson Tucker.

Partea bună e că tinerii noştri au alte modele decât Jamal Khashoggi şi Alexei Navalny, ei aspiră la altceva, mai fin, vor să fie faimoşi în stilul lui Prodan, Budeanu, Bobonete, Micutzu, Mărutză, vor să fie nişte Radu Vâlcan în al cărui cont de social-media să caşte prostimea ochii curioasă la declaraţii de dragoste jenante.

Însă realitatea e că cei mai mulţi influenceri nu creează nimic. Content creators, my Assos. Se imită unii pe alţii într-o veselie. Aceleaşi glume şi bancuri le recreează toţi. Aceleaşi scene răsuflate. Nu doar în România. Pe tot globul.

Podcast-uri peste podcast-uri. Canale youtube pe bandă rulantă. Fiecare e host, toată lumea e invitată. Ia ziceţi, oameni buni, primiţi cu podcastu’? Ca regulă generală, la podcast afli doar cât de anostă a fost copilăria sau studenţia unor semiobscuri, semiagramaţi, semipaţachine. Şi cât de lipsiţi de umor pot fi când încearcă să fie amuzanţi. Iar dacă v-a plăcut, daţi like şi subscribe. Şi, ţineţi minte, data viitoare vom avea un alt invitat surpriză. Pe cine? Pe nimeni altul decât Vasile, care interpretează rolul lui Ion în serialul “Gheorghe”. Şi Vasile ne va vorbi despre mindfulness. Ciorbă de perişoare. Plus despre cum a căzut în cap când era de-o şchioapă. Ceea ce se poate observa până-n ziua de azi.

Dacă nu eşti pe TikTok, cică nu exişti. Bun, şi de ce ar trebui să fie motiv de supărare? Fiindcă nu exişti oricum. Cu excepţia câtorva pe care îi numeri pe degete, pe nimeni nu interesezi. Tu, totuşi, vrei ca lumea să fie interesată de tine, fiindcă ai fost crescut de părinţi care ţi-au repetat până te-au tâmpit că banalitatea ta e specială, iar această banalitate ai decis, în mod firesc, să o imporţi în TikTok & Insta. Cumva, e de înţeles de ce: realizarea cea mai neîndoielnică a acestor aplicaţii e nivelarea inteligenţei umane la nivelul ei cel mai scăzut. Acolo e paradisul oligofreniilor, găseşti cu nemiluita nulităţi absolute tratate drept staruri. Iar dacă cei făcuţi din aceeaşi plămadă cu Sergiu Mizil, Andreea Bostanica şi Prodan Winner dau tonul şi tu crezi, pe bună dreptate, că nu eşti mai breaz ca ei, de ce nu ai fi tu în locul lor? Poţi şi tu să te maimuţăreşti în filmuleţe fără haz, poţi şi tu să intervievezi fotbalişti, să spui bancuri fără talent, să dansezi şi să recreezi farse pe care le-au mai repetat cinci mii de tiktok-eri. Singura problemă: concurenţa.

Dar asta e problema tiktok-erilor wanna be. Problema noastră e legată de faptul că nu mai citim şi de faptul că nu mai citim fiindcă ne petrecem timpul pe TikTok, creditând imbecilitatea şi toate aiurelile cu like şi subscribe. Şi, mai ales, cu timpul nostru preţios.

Profesorii de la facultăţile de filologie se miră că studenţii nu mai citesc. Eu am întâlnit absolvenţi de la universităţi româneşti de top care nu ştiu să scrie corect. Întrebarea e cum de, totuşi, trec examenele. Întrebarea e cum de există atâţia absolvenţi. (Sanchi, ştim toţi răspunsul.)

Online-ul – prin extensiile ei cele mai nocive, TikTok şi Instagram – e o mlaştină în care te afunzi fără cale de întoarcere. Crezi că poţi renunţa uşor, dar e o iluzie. Minutul cu care începi vizionând un film inofensiv e precum prima ţigară la o petrecere. Nu ştii când se transformă într-un pachet pe zi. Câţiva au puterea să renunţe, dar cei mai mulţi devin şi rămân nişte zombi. Se bagă în pat cu telefonul, merg la toaletă cu telefonul, beau cafeaua cu telefonul în mână, în autobuz stau pe telefon, la serviciu, când timpul le permite, fuguţa pe telefon.

De ce?

Pentru că e mai comod.

Într-un final, regimul Putin de va veni peste România, noi vom fi anesteziaţi. Nici nu vom şti când şi cum s-a întâmplat. În schimb, vom şti de-a fir a păr pe unde au umblat Smiley şi Gina Pistol, cu ce se spală pe cap Andreea Marin, ce declaraţie-surpriză i-a mai făcut Vâlcan lui Popescu şi ce i-a mai spus jador_adevarat lui Tzanca. Iar efectele abuzurilor le vom regla înţelept din doza de mindfulness oferită de Vasile la podcastu’ lui Cornel.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Da, nimic nou. Dă-le fraierilor ce vor să vadă și să audă iar ție (influencerul) îți va merge bine. Toți cei care s-au abătut de la regula asta nu au avut succes. Asta vorbește de la sine despre nivelul IQ al celor care dau scroll toată ziua pe TikTok, Insta, FB.
    Regula se aplică peste tot acolo unde există potențial maxim de accesare: divertisment la televiziuni, în tabloide, muzică, film... rezultatul este inundarea căilor de informare/divertisment cu conținut fără valoare utilă. Singura valoare este pierderea timpului.
    • Like 0
  • Asta e lumea, asta e universul uman. Cine face circul si cine-l priveste? Rasa umana. Astia suntem si astia am fost dintotdeauna, internetul, retelele de socializare doar au scos la suprafata natura umana.

    Daca acum 70 de ani se statea la poarta sau pe banca in fata blocului si se barfea si se studia in amanunt lumea ce trecea incolo si incoa, acum asta se face pe social la scara mult mai mare, asta-i singura diferenta. In rest au ramas barfa, prostia, trasul cu ochiul, trasul cu urechia, privitul pe gaura cheii, prostul-gust, proasta-crestere, nesimtirea, mitocania sunt aceleasi, doar modul de a le expune difera.
    E ca in comunism cand paream o societate atat de perfecta: fara divorturi, fara betivi, fara hoti. Ele erau, dar nu erau facute public.

    Daca omul nu zice: stop? Nu vreau sa mai privesc acest jeg, nu vreau sa-mi pierd vremea cu astfel de porcarii, rand pe rand aceste nulitati ar disparea pentru ca ele isi trag seva din astfel de participari la viata paginii de Facebook. Ele exista si traiesc din expunerea in public. Printre ele sunt foarte putine persoane care chiar merita sa fie urmarite in social. Cat despre expresii gen, te iubesc cat iubesc si asfaltul, este pentru acei oameni care nu zic: stop. Li se potriveste perfect. Din pacate acestia sunt majoritari la modul absolut.

    Si nu in ultimul rand: banii. Sa nu uitam de bani. Cand se primeste bani de la Facebook pentru ca sunt urmaritori, aprecieri si comentarii, normal ca vrei sa influentezi si tu pe cineva cu ceva, sa agati niste insi care sa te urmareasaca plini de admiratie cum toci zarzavatul la ciorba, maneaua canta pe fundal, iar iubirea vietii tale rupe betonul de atata amor. Asta trebuie ca lumea sa vada ce viata perfecta ai si cat de bucuros esti s-o impartasesti cu tot mapamondul.
    • Like 2
  • check icon
    Da, e tragic dar adevărat, datorită faptului că accesul la informație e ultra facil, a dispărut interesul de de a o căuta, plăcerea de a fi cât mai cultivat ca să știi pe ce lume trăiești, să ai astfel preocupări interesante, să fi greu de manipulat, să ai alte perspective, etc. Este epoca ignoranților cu diplomă, mândrii că sunt așa și care automat fac doar ceea ce pot, statul pe tik tok, facebook, etc. Se investește tot mai mult în intel. artificială că cea umană e pe cale de înfundare de nefolosință, stupid și sinistru.
    • Like 0
  • ZomaHawk ZomaHawk check icon
    "Paine si circ!"- reteta e veche de cand lumea...
    Acum cu explozia digitala doar a ajuns la alta dimensiune.
    • Like 1
    • @ ZomaHawk
      Corect. Dar acum e doar circ, fără pâine :)
      Iar gladiatorii digitali (recte, influencerii) nu sunt killeriți, oricât de idioți ar fi.
      • Like 0
  • Valentin check icon
    Ne mirăm degeaba. A învăța să comunici - sau să vorbești - se face la materia numită limbă română. Elevii nu învață să însăileze un CV, dar s-a constatat că, deși ne exprimăm ca din topor, suntem într-o criză gravă de critici literari. Așa că în loc să învățăm conversația suntem ocupați cu incipitul metatextual metaliterar al planului narativo-liric epico-metafizic al operei literare, care, prin inserția planului metatextual al emoției lirice din metatextul textual al textului.. etc. Dom'le, CV-uri nu știm să facem, declarații de dragoste dăm cam din topor, dar la bac luăm 10 și mestecăm incipituri metatextuale.

    Bre, treziți-vă! Lăsați filologia filologilor, că în curând vom comunica doar prin semne. Limbaj ioc. Că ăla se învață. Incipituri meratextuale și alte ciripituri academice mai prinzi și la 30 de ani, dar limbajul colocvial - ăla pe care-l folosești zi de zi - ar trebui să-l exersezi în școală. A vorbi e în sine o artă. Nu te naști vorbind. Lăsați filologia deoparte, că nu pierim din lipsă de filologi.
    • Like 1
  • Ana Gia Ana Gia check icon
    Dureros de adevarat! Ce e trist e ca multi parinti isi indruma copiii pe aceasta strada :( Si ce e si mai trist e ca acesti oameni care sunt urmariti au puterea sa educe, daca vor…
    • Like 3
    • @ Ana Gia
      Valentin check icon
      Conversația se învață. Sistemul nostru educațional nu e preocupat de limbajul colocvial, de arta conversației. E preocupat doar să impună cu forța critică literară, de parcă am intrat într-o criză teribiliă de filologi. Limbajul academic NU produce limbaj colocvial. Limbajul colocvial se învață și se exersează separat. Noi nu știm să vorbim, dar suntem îndopați forțat cu critică literară pe care n-o vom folosi niciodată. E rezultatul unui sistem educațional absurd și stupid.
      • Like 1
    • @ Valentin
      Limbajul colocvial se dezvoltă cel mai mult din lecturile personale. În câteva ore de limba română pe săptămână nu se dezvoltă mare lucru. Copiii fac ce văd la părinți. Scroll, scroll, somn... și vocabularul lor rămâne de câteva sute de cuvinte.
      • Like 0
    • @ Andrei Tarlea
      Valentin check icon
      E vorba de lecturi contemporane, de limbaj contemporan, nu de acum 100 de ani. Din păcate, e nevoie de plata drepturilor de autor pentru operele care nu au depășit încă 75 de ani. Adică de bani. Nu e ca în comunism, când munca cuiva era bunul poporului.
      • Like 0


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult