Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

„Treci de râs și plâns și te apucă jena”. O mamă împingând un cărucior în acest oraș care nu există

mama cu copil in Piata Romana

Foto: Roxana Gamarț

În urmă cu șapte săptămâni, am născut-o pe Rada. Mă gândesc de mult la etica acestui gest – acela de a aduce pe lume un copil și de a nu face toate eforturile posibile să schimbi în mai bine această lume în care l-ai adus.

Trăiesc în București, alături de familia și prietenii mei. O parte dintre ei au plecat deja – pe termen nedeterminat sau pentru totdeauna. O parte au rămas aici și împreună cu ei străbat anotimpurile Bucureștiului, care măsoară și anotimpurile vieților noastre. De cinci ani locuim în centrul orașului, unde închiriem un apartament în care ne simțim acasă. 

M-a izbit de-a lungul acestor ani în care am parcurs zi de zi aceleași trasee – prin Piața Amzei, unde se desfășoară mare parte din timpul nostru, Piața Romană pe care o străbatem în fiecare dimineață, când ducem copiii la școală, printre lespezile desprinse din trotuarele deteriorate până în punctul în care treci de râs și plâns și te apucă jena – și față de tine, și față de copii, pe Bulevardul Magheru străjuit de lanțul lui de clădiri cariate de nepăsare și până la Universitate. M-a izbit, spuneam, degradarea treptată a orașului, amprenta de paragină și disperare ce s-a așternut din ce în ce mai apăsat pe acest perimetru pe care pașii noștri l-au străbătut zilnic în ultimii cinci ani. 

De câteva ori, ne-am hotărât să plecăm din țară. De fiecare dată ne-am răzgândit, pentru că ne e greu să ne desprindem de „acasă”, de prietenii pe care îi iubim și-i respectăm. Ne-am răzgândit având speranța că vom putea schimba ceva, pentru că în cele din urmă e simplu, de fapt. Trebuie doar să faci alegerile corecte, acele alegeri care nu ne vor face în continuare martorii rușinați ai deteriorării treptate a lumii noastre și a copiilor noștri. Mâine merg să votez. Să fac o alegere. Pentru timpul meu. Și pentru toate motivele care m-au făcut să rămân.


Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Da, orasul e in paragina.... datorita multiplilor edili incompetenti, atenti doar la buzunarul lor, la relatiile lor (carora sa le dea un scaun cat mai caldicel pe la primarii...), nepasatori in fata orasului care cade in ruina incet dar sigur. Poluare, abandon, delasare, nepasare.... si vorbesc si de nepasarea oamenilor, de la cei care nu vor sa iasa la vot pana la cei care arunca chistoace de tigari pe strazi..... Micul Paris a devenit micul paria - murdar, poluat, uitat de autoritati, batjocorit de proprii cetateni in goana lor dupa inavutire (ciudat, mult mai putini alearga dupa educatie.....). Trist.....
    • Like 0
  • sa punctam ca bicicletele si trotinetele mai incap pe trotoare dar cu caruciorul, e musai, pe carosabil si asta nu tine de primarie ci de bun simtul celor care parcheaza ....pe trotoare
    exista , in alte locuri, regula sa lase un spatiu pt carucioarele de copii!
    dar ca si la portul mastii, exista curente si contra-curente
    (si la scuipatul cojilor de seminte, in tramvai sau chiar si pe strada)
    • Like 0
  • Va e greu sa va desprindeti de acasa si de prieteni? Abia ati devenit parinti, o sa va spun un secret - nu prietenii va educa fiul / fiica, nu ei il trateaza in spitale, nu ei sunt aia care va vor pune copilul sa se cocoseze la un ghiseu ca la 1800, nu ei ar trebui sa decida pentru lumea in care va cresteti copilul. Sunt convins ca prietenii aia pentru care nu puteti parasi tara sunt perfect civilizati si nu arunca gunoi pe fereastra, recicleaza etc., dar ghici ce? Nu ei sunt majoritatea. Cu cat intelegeti asta mai repede, cu atat mai fericit si mai liber va fi copilul vostru. Altfel, il condamnati la Sadoveanu, la ore intregi de chin ca sa memoreze niste cacaturi inutile, la relatia cu ”doamna”, careia va trebui sa ii faceti cadouri, la alergatura de la un spital la altul pentru o banala infectie si etc. Ma revolta stilul asta de argumentare. ”Acasa” si prietenii... Sa va fereasca Dumnezeu sa aveti nevoie de prietenii pentru care sacrificati fericirea copilului.
    • Like 1
  • SI orasul de unde ati venit cum arata? De ce n-ati ramas acolo si sa incercati sa schimbati ceva?
    • Like 0
vezi toate comentariile
Subiecte din acest articol
Îți recomandăm

BT Business Talks – Alexandra Mircea

Într-un nou episod BT Business Talks dedicat antreprenorilor care schimbă industrii și comportamente, Alexandra Mircea vorbește despre traseul de la scaunul de tratament la sala de ședințe, despre cum a construit Dentalist și despre puterea conținutului educativ care a atras peste 1,3 milioane de urmăritori.

Citește mai mult

Scoala de vara

Negrești este pe hartă în nordul județului Vaslui, la granița cu județul Iași, în bazinul hidrografic al râului Bârlad. În jur de 7.500 de persoane trăiesc în oraș și satele arondate- Paparnița, Căzănești, Cioatele, Valea Mare, Poiana și Glodeni. Cam 1.600 de copii au vârsta de mers la școală, de la primară la liceu.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Petrut Rizea

Tot mai des auzim că „nu mai există respect ca înainte”. Formula pare banală, dar în spatele ei se ascunde o realitate vizibilă în multe spații ale vieții cotidiene: în școli, în instituții, în trafic, pe rețelele sociale, chiar și în familie. Nu este vorba doar despre politețe sau despre formule de adresare, ci despre o schimbare mai profundă, e despre felul în care ne raportăm unii la alții și la reguli.

Citește mai mult

Gelu Duminica si fiica / arhiva personala

Mult timp am trăit cu frica de a nu fi destul: destul de bun, destul de pregătit, destul de puternic. Frica aceasta m-a făcut uneori să aleg drumuri greșite sau să rămân prea mult în locuri care nu-mi făceau bine. Tu, copila mea, să nu uiți niciodată: dacă tu nu crezi în tine, nu avea pretenția s-o facă cei din jurul tău. Și nu, nu trebuie să demonstrezi nimic nimănui! Tot ce ai de făcut este să fii cea mai bună versiune a ta, respectându-te și respectând pe cei ce contează pentru sufletul tău.

Citește mai mult
Citește în continuare pe republica.ro