Sari la continut

De șase ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

„Treci de râs și plâns și te apucă jena”. O mamă împingând un cărucior în acest oraș care nu există

mama cu copil in Piata Romana

Foto: Roxana Gamarț

În urmă cu șapte săptămâni, am născut-o pe Rada. Mă gândesc de mult la etica acestui gest – acela de a aduce pe lume un copil și de a nu face toate eforturile posibile să schimbi în mai bine această lume în care l-ai adus.

Trăiesc în București, alături de familia și prietenii mei. O parte dintre ei au plecat deja – pe termen nedeterminat sau pentru totdeauna. O parte au rămas aici și împreună cu ei străbat anotimpurile Bucureștiului, care măsoară și anotimpurile vieților noastre. De cinci ani locuim în centrul orașului, unde închiriem un apartament în care ne simțim acasă. 

M-a izbit de-a lungul acestor ani în care am parcurs zi de zi aceleași trasee – prin Piața Amzei, unde se desfășoară mare parte din timpul nostru, Piața Romană pe care o străbatem în fiecare dimineață, când ducem copiii la școală, printre lespezile desprinse din trotuarele deteriorate până în punctul în care treci de râs și plâns și te apucă jena – și față de tine, și față de copii, pe Bulevardul Magheru străjuit de lanțul lui de clădiri cariate de nepăsare și până la Universitate. M-a izbit, spuneam, degradarea treptată a orașului, amprenta de paragină și disperare ce s-a așternut din ce în ce mai apăsat pe acest perimetru pe care pașii noștri l-au străbătut zilnic în ultimii cinci ani. 

De câteva ori, ne-am hotărât să plecăm din țară. De fiecare dată ne-am răzgândit, pentru că ne e greu să ne desprindem de „acasă”, de prietenii pe care îi iubim și-i respectăm. Ne-am răzgândit având speranța că vom putea schimba ceva, pentru că în cele din urmă e simplu, de fapt. Trebuie doar să faci alegerile corecte, acele alegeri care nu ne vor face în continuare martorii rușinați ai deteriorării treptate a lumii noastre și a copiilor noștri. Mâine merg să votez. Să fac o alegere. Pentru timpul meu. Și pentru toate motivele care m-au făcut să rămân.


Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Da, orasul e in paragina.... datorita multiplilor edili incompetenti, atenti doar la buzunarul lor, la relatiile lor (carora sa le dea un scaun cat mai caldicel pe la primarii...), nepasatori in fata orasului care cade in ruina incet dar sigur. Poluare, abandon, delasare, nepasare.... si vorbesc si de nepasarea oamenilor, de la cei care nu vor sa iasa la vot pana la cei care arunca chistoace de tigari pe strazi..... Micul Paris a devenit micul paria - murdar, poluat, uitat de autoritati, batjocorit de proprii cetateni in goana lor dupa inavutire (ciudat, mult mai putini alearga dupa educatie.....). Trist.....
    • Like 0
  • sa punctam ca bicicletele si trotinetele mai incap pe trotoare dar cu caruciorul, e musai, pe carosabil si asta nu tine de primarie ci de bun simtul celor care parcheaza ....pe trotoare
    exista , in alte locuri, regula sa lase un spatiu pt carucioarele de copii!
    dar ca si la portul mastii, exista curente si contra-curente
    (si la scuipatul cojilor de seminte, in tramvai sau chiar si pe strada)
    • Like 0
  • Va e greu sa va desprindeti de acasa si de prieteni? Abia ati devenit parinti, o sa va spun un secret - nu prietenii va educa fiul / fiica, nu ei il trateaza in spitale, nu ei sunt aia care va vor pune copilul sa se cocoseze la un ghiseu ca la 1800, nu ei ar trebui sa decida pentru lumea in care va cresteti copilul. Sunt convins ca prietenii aia pentru care nu puteti parasi tara sunt perfect civilizati si nu arunca gunoi pe fereastra, recicleaza etc., dar ghici ce? Nu ei sunt majoritatea. Cu cat intelegeti asta mai repede, cu atat mai fericit si mai liber va fi copilul vostru. Altfel, il condamnati la Sadoveanu, la ore intregi de chin ca sa memoreze niste cacaturi inutile, la relatia cu ”doamna”, careia va trebui sa ii faceti cadouri, la alergatura de la un spital la altul pentru o banala infectie si etc. Ma revolta stilul asta de argumentare. ”Acasa” si prietenii... Sa va fereasca Dumnezeu sa aveti nevoie de prietenii pentru care sacrificati fericirea copilului.
    • Like 1
  • SI orasul de unde ati venit cum arata? De ce n-ati ramas acolo si sa incercati sa schimbati ceva?
    • Like 0


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Mihai Bran - Claudiu Pandaru

Când medicul psihiatru Mihai Bran le-a povestit colegilor săi de la muncă, în 2015, că ar vrea să își facă un startup în domeniul serviciilor de telemedicină, pentru a-și putea urmări mai ușor pacienții, cei mai mulți dintre ei au izbucnit în râs, neîncrezători. În prezent, business-ul său, ATLAS, pornit alături de câțiva prieteni IT-ști, a ajuns la o cifră de afaceri de un milion de euro și 400.000 de utilizatori.

Citește mai mult

Food waste Japonia

„În Japonia mâncarea e un personaj din marea poveste a lumii, un prim pas în călătorie. Fiecare regiune are cel puțin un ingredient sau o mâncare pentru care e faimoasă și care, când îi vine sezonul, e consumată în restul Japoniei. E și o formă ritualică de a reuni timpuri, locuri și oameni. Mâncarea japoneză e o formă de echilibru”, spune scriitorul George Moise într-un interviu pentru habits by Republica.

Citește mai mult