Sari la continut

De șapte ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

„Treci de râs și plâns și te apucă jena”. O mamă împingând un cărucior în acest oraș care nu există

mama cu copil in Piata Romana

Foto: Roxana Gamarț

În urmă cu șapte săptămâni, am născut-o pe Rada. Mă gândesc de mult la etica acestui gest – acela de a aduce pe lume un copil și de a nu face toate eforturile posibile să schimbi în mai bine această lume în care l-ai adus.

Trăiesc în București, alături de familia și prietenii mei. O parte dintre ei au plecat deja – pe termen nedeterminat sau pentru totdeauna. O parte au rămas aici și împreună cu ei străbat anotimpurile Bucureștiului, care măsoară și anotimpurile vieților noastre. De cinci ani locuim în centrul orașului, unde închiriem un apartament în care ne simțim acasă. 

M-a izbit de-a lungul acestor ani în care am parcurs zi de zi aceleași trasee – prin Piața Amzei, unde se desfășoară mare parte din timpul nostru, Piața Romană pe care o străbatem în fiecare dimineață, când ducem copiii la școală, printre lespezile desprinse din trotuarele deteriorate până în punctul în care treci de râs și plâns și te apucă jena – și față de tine, și față de copii, pe Bulevardul Magheru străjuit de lanțul lui de clădiri cariate de nepăsare și până la Universitate. M-a izbit, spuneam, degradarea treptată a orașului, amprenta de paragină și disperare ce s-a așternut din ce în ce mai apăsat pe acest perimetru pe care pașii noștri l-au străbătut zilnic în ultimii cinci ani. 

De câteva ori, ne-am hotărât să plecăm din țară. De fiecare dată ne-am răzgândit, pentru că ne e greu să ne desprindem de „acasă”, de prietenii pe care îi iubim și-i respectăm. Ne-am răzgândit având speranța că vom putea schimba ceva, pentru că în cele din urmă e simplu, de fapt. Trebuie doar să faci alegerile corecte, acele alegeri care nu ne vor face în continuare martorii rușinați ai deteriorării treptate a lumii noastre și a copiilor noștri. Mâine merg să votez. Să fac o alegere. Pentru timpul meu. Și pentru toate motivele care m-au făcut să rămân.


Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Da, orasul e in paragina.... datorita multiplilor edili incompetenti, atenti doar la buzunarul lor, la relatiile lor (carora sa le dea un scaun cat mai caldicel pe la primarii...), nepasatori in fata orasului care cade in ruina incet dar sigur. Poluare, abandon, delasare, nepasare.... si vorbesc si de nepasarea oamenilor, de la cei care nu vor sa iasa la vot pana la cei care arunca chistoace de tigari pe strazi..... Micul Paris a devenit micul paria - murdar, poluat, uitat de autoritati, batjocorit de proprii cetateni in goana lor dupa inavutire (ciudat, mult mai putini alearga dupa educatie.....). Trist.....
    • Like 0
  • sa punctam ca bicicletele si trotinetele mai incap pe trotoare dar cu caruciorul, e musai, pe carosabil si asta nu tine de primarie ci de bun simtul celor care parcheaza ....pe trotoare
    exista , in alte locuri, regula sa lase un spatiu pt carucioarele de copii!
    dar ca si la portul mastii, exista curente si contra-curente
    (si la scuipatul cojilor de seminte, in tramvai sau chiar si pe strada)
    • Like 0
  • Va e greu sa va desprindeti de acasa si de prieteni? Abia ati devenit parinti, o sa va spun un secret - nu prietenii va educa fiul / fiica, nu ei il trateaza in spitale, nu ei sunt aia care va vor pune copilul sa se cocoseze la un ghiseu ca la 1800, nu ei ar trebui sa decida pentru lumea in care va cresteti copilul. Sunt convins ca prietenii aia pentru care nu puteti parasi tara sunt perfect civilizati si nu arunca gunoi pe fereastra, recicleaza etc., dar ghici ce? Nu ei sunt majoritatea. Cu cat intelegeti asta mai repede, cu atat mai fericit si mai liber va fi copilul vostru. Altfel, il condamnati la Sadoveanu, la ore intregi de chin ca sa memoreze niste cacaturi inutile, la relatia cu ”doamna”, careia va trebui sa ii faceti cadouri, la alergatura de la un spital la altul pentru o banala infectie si etc. Ma revolta stilul asta de argumentare. ”Acasa” si prietenii... Sa va fereasca Dumnezeu sa aveti nevoie de prietenii pentru care sacrificati fericirea copilului.
    • Like 1
  • SI orasul de unde ati venit cum arata? De ce n-ati ramas acolo si sa incercati sa schimbati ceva?
    • Like 0


Îți recomandăm

Stinge lumina!

Consumerismul nostru a lucrat în compensare. Ne-am cumpărat frigidere mari și le-am burdușit cu mâncare. Ne-am vârfuit cărucioarele la supermarket, cumpărând produse la ofertă de care nu aveam nevoie și care ni s-au stricat în cămară. Ne-am construit clădiri de sticlă pe care le-am luminat feeric, așteptându-ne ca factura la curent s-o plătească sfântul CEO. (Foto: Profimedia Images)

Citește mai mult

Carlos Moreno

„Logica e simplă de fapt - cu cât se construiesc mai multe drumuri pentru mașini, cu atât vom avea mai multe mașini, iar cu cât vom construi mai multe piste pentru biciclete, cu atât vom avea mai multe biciclete, de asemenea, cu cât vom face mai multe spații pentru oameni, cu atât va veni mai multă lume să facă activități”, spune Carlos Moreno. (Foto: ARCEN)

Citește mai mult

UNStudio 1

UNStudio este unul dintre cele mai cunoscute și apreciate birouri de arhitectură din lume, cu filiale în Amsterdam, Frankfurt, Shanghai, Hong Kong, Dubai și Melbourne. are în portofoliu peste 120 de proiecte internaționale, precum clădiri de birouri, rezidențiale, muzee, poduri, dar și masterplanuri urbane. Printre cele mai cunoscute lucrări - Podul Erasmus din Rotterdam, Mercedes-Benz Museum din Stuttgart, Arnhem Central Station, Designul Doha Metro Station.

Citește mai mult

Marius Sava

„La mine pacienții nu vin niciodată singuri, vin cu partenerul”, spune medicul specialist pneumolog Marius Sava, cu competențe în somnologie, de la Rețeaua Privată de Sănătate Regina Maria, despre cei care ajung la ușa cabinetului cu simptome de apnee în somn.

Citește mai mult