Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Mai puțină ipocrizie, mai mult realism: cele mai bune dintre joburi se obțin prin relații, și nu prin concursuri

job - recrutare

Foto: Andriy Popov / Panthermedia / Profimedia

Hai să vă spun ceva. Știați că cele mai bune dintre joburi se obțin prin relații, și nu prin concursuri?

„Vai, dar cum așa? Nu trebuie să învățăm 1.226 de pagini și să răspundem corect la un test grilă cu 100 de întrebări? Vai, vai, criteriile de performanță și meritocrația", ar spune unii.

Nu, dragilor, de la un anumit punct nu mai trebuie să treci prin pagini cu bibliografie, cu teorie și teste grilă sau prin interviuri în care ai în față o comisie de oameni care te întreabă vrute și nevrute. Uneori chestii ciudate, la care trebuie să dai răspunsuri argumentate, căci așa au citit pe la niște cursuri mediocre acei oameni.

Când ai atins un anume punct al dezvoltării profesionale sau al notorietății, cele de mai sus nu se mai aplică. Pur și simplu, sunt inutile, uneori ar putea fi considerate chiar un afront.

Imaginați-vă un CEO sau un director al unei mari companii care este chemat la un interviu unde este întrebat ce a făcut în ultimii 5 ani. Sau un director financiar care este pus să descrie modul de înregistrare pe conturi a unei facturi sau este pus să dea detalii despre Legea nr. 31 din 16 noiembrie 1990, republicată.

Da, mai sunt și astfel de „circoteci", puse în practică de dragul unei proceduri, însă atunci când vrei în mod special un angajat ai două opțiuni:

1. Te interesezi despre acel om și îl contactezi direct

sau

2. Apelezi la o agenție specializată.

Așa au funcționat mereu lucrurile. Și probabil așa vor funcționa mereu. Doar așa, ca să știți, în cazul în care vă întrebați de ce nu sunteți promovați și vi se aruncă în față tot felul de motive ciudate sau KPI-uri, după care aflați că Gigi de la firma X, eventual de la o companie cu care firma voastră are relații comerciale, a fost recrutat.

Mai puțină ipocrizie ar fi benefică pentru toată lumea.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • gushpi check icon
    Dacă articolul face referire la "stat", atunci e bine țintit.
    Dacă se referă "în general ", atunci nu e bine.
    Io angajez pe cine VREAU!!!
    • Like 0
  • Valentin check icon
    Competența profesională nu e singurul criteriu definitoriu. În orice țară, nu doar la noi. Să presupunem că angajezi pe cineva extrem de competent, dar care îți cere la un moment dat un salariu pe care nu i-l poți da. Atunci va pleca la altă firmă, care poate. E ok pentru el, dar nu și pentru tine. E ca și cum ai naviga cu o barcă pe o mare agitată și cineva s-ar apuca să țopăie. Omul acela pleacă, dar nu-și pune problema că lasă un coleg cu rate la bancă, pe unul cu un părinte bolnav etc.
    Atunci ai nevoie să fi sigur că angajatul respectiv nu va clătina barca. Poate că vei lua pe cineva nu atât de experimentat, dar LOIAL. Cineva care nu te va părăsi pe timp de furtună.
    Gândiți-vă la un partener de viață: îl alegem pe criterii estetice sau și pe criterii de fidelitate, prietenie, chiar sacrificiu?
    Faptul că cineva sare peste un interviu nu este chiar un lucru negativ. Dacă angajatorul ȘTIE cine este persoana, atunci interviul devine inutil. Interviurile sunt ca siteurile de dating. Dacă ai găsit însă persoana potrivită, nu mai e nevoie să-i contactezi pe alții. Uneori o relație - inclusiv una de business - se poate lega la prima vedere.
    • Like 0
    • @ Valentin
      Inteleg ca daca un candidat se prezinta excelent la un interviu are sanse mari sa nu fie angajat pentru ca devine evident ca o sa vrea bani mai multi la un moment dat? Abordarea asta pleaca de la premise gresite: una ar fi ca doar banii conteaza pentru un angajat si a doua ar fi ca doar angajatii competenti vor mai multi bani. Eu cred ca premisele astea sunt complet gresite.
      • Like 0
  • Sectorul privat, micile sau marile firme cu staif, au copiat perfect sistemul devoltat mai intai in sectorul public. Da, traim intr'o ipocrizie uriasa numita Romania in care ne furam singuri caciula de zeci de ani. Sa ne mai miram ca suntem unde suntem ?
    • Like 1


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult