Foto: Getty Images
Dată fiind situația în care ne aflăm - post pandemie și război la granițele țării noastre -, atmosfera la nivel de societate a devenit din ce în ce mai rigidă, sumbră și plină de scenarii negative.
Am stat să mă întreb, încă de la începutul anului, dacă acest lucru este normal sau nu. Pe scurt, după aproape un an, mi-am dat seama că lucrurile sunt mult mai complexe decât par la suprafață. Modul în care noi, românii, ne raportăm la situațiile dificile sau la vremurile sumbre nu este deloc întâmplător. Uneori confundăm realitatea cu proiecția noastră interioară asupra evenimentelor din exteriorul nostru. Că să fiu mai precis, încă de când eram mici (indiferent de vârstă), am fost obișnuiți să privim lucrurile neplăcute ca fiind ceva foarte grav, de îngrijorat, să întrăm în mecanismele noastre defensive foarte ușor, fără să acceptăm pur și simplu că avem nevoie de dificultăți pentru a evolua. Desigur, în anumite situații, este perfect normal și sănătos să conștientizăm părțile mai puțin plăcute, însă eu aș dori să subliniez aici faptul că noi le acordăm o importanță deosebită evenimentelor neplăcute. De cele mai multe ori, realitatea este strict prin filtrele noastre interioare (experiențe anterioare, educația, modele din medii sociale în care am crescut etc.), ceea ce, din nou, este normal. Dar nu este obligatoriu să rămână așa, iar aici apare diferența între cei care îndrăznesc să își ghideze propria viață și cei care decid să funcționeze pe pilot automat.
Asta observ cel mai des că s-ar manifesta în contextul actual. În diferitele dialoguri cu oamenii, atât în spațiu privat, cât și în spațiu profesional, la un moment sau altul, apărea în discuție și subiectul “ce vremuri grele trăim și ce vremuri și mai grele vom trăi în continuare”. Amuzant mi s-a părut că, de câteva ori, aceste discuții apăreau la diverse evenimente sociale, unde oamenii cheltuiau sute de lei într-o singură seară, fără niciun resentiment (suma fiind de persoană, evident). Aici am observat și persoane cu venituri medii, dar și cu venituri clar superioare. Încercând să mențin o judecată neutră, am fost curios să aflu care sunt reacțiile inconștiente din spatele acestui comportament aflat în contradicție cu ceea ce ei verbalizau.
Surpriza cea mai mare a fost că oamenii respectivi nici nu economiseau lunar sume de bani pentru acele vremuri grele și foarte grele de care se temeau. Trebuie să recunosc că acest subiect mi-a stârnit interesul într-un mod deosebit și am început să am discuții cât mai diverse și deschise cu toți oamenii din jur despre acest subiect. Am putut să îmi reconfirm că multe dintre comportamentele noastre (chiar și de consum) sunt preluate din generație în generație, fără să le trecem prin mintea noastră adultă. Pe scurt, dacă noi am observat la generațiile anterioare din familie că au fost niște vremuri și mai dificile, când nu îți permiteai să ieși în oraș la cină, nu îți permiteai să călătorești, nu îți permiteai să îți creezi un stil vestimentar cum îți place ție, auzeai că lumea e rea și așa mai departe, e posibil ca acum să încerci să demonstrezi lumii că tu ai evoluat, că tu nu ești deja ca restul oamenilor din familie, că ești “next level”, afișând o imagine suprarealistă a ta, care se poate manifesta prin “comportamente psihologice” (cum ar fi aroganță, lipsa de modestie, lipsa disponibilității pentru crearea unor legături personale cu oamenii din jur bazate pe valori și obiective comune, împrietenirea doar cu persoane care afișează aceleași lucruri ca tine etc.) și prin comportamente de consum (nu economisim, dar cheltuim tot pe plăcerile interioare și exterioare, care, surpriză, sunt generate tot de aceste filtre personale preluate inconștient, ne cumpărăm “haine fake” sau mai scumpe decât ne permitem în mod real doar pentru a obține o validare exterioară etc.). Cu toate aceste legături și analize făcute de mine, m-am gândit că ar trebui să văd dacă mai sunt și alți oameni preocupați de aceste probleme ale societății.
În ceea ce privește siguranța financiară (care de cele mai multe ori e mai importantă la nivel psihologic decât la nivel economic), am găsit niște studii foarte interesante din care voi menționa câteva concluzii.
- 66,5% dintre români nu au reușit să economisească anul acesta.
- La întrebarea ce sumă de bani reușesc să economisească în fiecare lună, 52,8% dintre cei chestionați afirmă că nu reușesc să pună bani deoparte
- 21,8% economisesc sub 300 lei
- 13,6% între 300 de lei și 600 de lei
- 5,8% între 600 de lei și 1.000 de lei
- 60,3% dintre respondenți sunt salariați, 44,2% au declarat venituri între 2.500 lei și 5.000 de lei
- Jumătate dintre români consideră că este foarte important să economisească, procent în creştere faţă de 2019 şi 2020, dar, în acelaşi timp, 7 din 10 nu au o rutină de economisire şi susţin că pun bani deoparte aleatoriu, în funcţie de ceea ce le rămâne la final de lună în cont, după ce îşi asigură cheltuielile curente
- Potrivit studiului, românii economisesc în medie 309 lei pe lună (58 euro).
O parte dintre studii par să confirme bănuielile mele care erau fondate strict pe niște concluzii din discuțiile cu diverși oameni, din toate categoriile sociale. Acum, în același timp, sunt conștient că mulți români trăiesc cu un salariu minim sau mediu lună de lună, iar acest lucru este dificil.
În ultimii doi ani am investit foarte mult timp și resurse în înțelegerea părții financiare din viața noastră de zi cu zi. La un moment dat am conștientizat că eram presat mai mult decât orice de aceste griji ale zilei de mâine sau ale lunii viitoare. La începutul articolului, spuneam că siguranța psihologică în context financiar este mai importantă decât sumele la propriu disponibile din contul bancar. Practic, ceea ce am resimțit și eu pe pielea mea, în momentul în care avem fonduri de urgență (specialiștii recomandă un număr de minim 3 salarii nete, iar ideal ar fi 6 salarii nete) avem tendința de a ne relaxa psihic în orice moment, nu doar când ajungem să avem discuții despre bani. Nu mai suntem nevoiți să stăm la un job toxic, pentru că nu putem trăi fără acele venituri. Desigur, formarea acestui fond de urgență poate să dureze câteva luni sau câțiva ani, în funcție de veniturile tale și comportamentele de economisire. În ziua de astăzi este foarte important să ai curaj să faci schimbări și să te adaptezi, iar dacă ai un astfel de fond de urgență prin care tu poți “trăi” fără un job 3-6 luni, cu siguranță o să fii mai liniștit și o să poți cauta mai eficient o nouă oportunitate pentru tine. De asemenea, această siguranță psihologică îți asigură și un confort zi de zi, în sensul în care vei avea o rezervă pe care te poți baza, indiferent de orice se întâmplă nivel economic în jurul tău.
Partea cea mai grea, după părerea mea, apare în momentul în care trebuie să accepți faptul că ai nevoie de o resetare la nivel de percepție a situațiilor din jurul tău. Îmi amintesc aici un citat oferit de un profesor de la Facultatea de Psihologie la un curs: Viața normală este cea cu probleme. Drept urmare, haideți să ne informăm din surse cât mai credibile, să investim timp și resurse în lucrurile pe care nu le stăpânim cum ne-am dori (chiar dacă este educația financiară sau orice altceva) și să îndrăznim să fim schimbarea pe care vrem să o vedem în jurul nostru.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Deși știu raspunsul: când voi fi la doi metri sub pământ....
O perspectivă stoica mereu valabilă și actuală, pentru care vă mulțumesc.