Foto: Inquam Photos/ Bogdan Buda
04.03.1977 - un cutremur devastator lovește România, curmând viața a 1500 de oameni. Un minut în care România a fost îngenuncheată și aruncată într-un nor de praf și deznădejde.
40 de ani mai târziu, România este în continuare în genunchi, lovită de replicile unui cutremur care zguduie însăși natura umană a fiecăruia dintre noi. Ne(-)am panicat la o alertă de cutremur de 10 grade pe scara Richter. Același neam nu se panichează când, pe zi ce trece, democrația, cu greu câștigată, se prăbușește într-un mare nor de praf și moloz. În decembrie 1989 am crezut că replicile au încetat, că putem reîncepe reconstrucția României. Ne-am înșelat.
Anul 2017 ne găsește în același perpetuu nor, cenușiu, greu de respirat, care omoară creșterea, dezvoltarea, speranța.
Cutremurele pot să fie de mai multe feluri. Un cutremur de pământ poate reașeza plăcile tectonice și elibera energiile acumulate în substraturile scoarței terestre. Și asta se întâmplă de fiecare dată, fără greș.
Un cutremur de pământ ne zdruncină viețile, ne dă planurile peste cap; ne putem trezi că, în mai puțin de un minut, tot ce am sperat s-a pierdut într-un vibrant moment de renaștere. Pentru că după fiecare astfel de cutremur simțim o dorință de nestăvilit de a construi, de a reface orașe și vieți. Suntem cuprinși de empatie și de solidaritate cu cel de lângă noi. Dacă ar fi un lucru bun într-o astfel de catastrofă, acesta s-ar referi la faptul că ne-am reaminti să fim oameni.
Cutremurele însă pot fi și de altă natură. Avem nevoie câteodată să ne cutremurăm în sinea noastră, să privim energiile negative acumulate în timp și să hotărâm, pur și simplu, să le eliberăm. Este nevoie câteodată să mergem în substratul problemei și să încercăm de acolo să reașezăm toate acele plăci peste care am crezut că se poate să construim o societate sănătoasă, solidă și durabilă.
Pentru o fracțiune de secundă m-am păcălit că un astfel de cutremur a fost Revoluția #Rezist. Dar nu, a fost o altă alarmă falsă, la fel ca și cea emisă de aplicația lui Moise Guran.
Am rezistat cât? Noi, ca popor, cât am rezistat? Am rezistat sub comunism și am rezistat sub neo-comunismul mascat în democrație. Am rezistat să ne vedem părinții și prietenii morți cu zile din cauza unui sistem de sănătate corupt și infect. Am rezistat să ne vedem copiii plecând în cele 4 zări ale lumii căutându-și rostul. Am rezistat la nesimțirea unor politicieni care fură țara cu metodă și cinism. Am rezistat să vedem cum ne transformăm într-un popor de asistați sociali, de șomeri, de casnice, de salahori, pentru că pur și simplu nu ne-am mai permis să ne educăm spiritul. Copiii noștri au rezistat să se vadă lăsați singuri acasă de părinții plecați la muncă în străinătate. Am tot rezistat!
Am rezistat prea mult... Nu, România nu a fost răpusă de un cutremur de 10 pe Richter, ar fi chiar imposibil. Dar am fost zguduiți de un cutremur mult mai pervers, provocat de o mână de oameni care se erijează în liderii absoluți ai unui popor care a rezistat și rezistă în continuare prea mult, indiferent de lovituri. De ce să rezistăm, de ce trebuie să îndurăm?! Ajunge!
Să ne trezim și să ne luăm înapoi: onoarea, orgoliul, respectul de sine, istoria, dar și viitorul copiilor noștri. Cerem lideri onești, corecți, incoruptibili. Cerem ceea ce unora le poate părea o utopie: să fim conduși de oameni cu dragoste față de alți oameni, față de țară și față de viitorul ei. Să fim conduși de oameni care ar lua pătura de pe ei și ar pune-o peste noi atunci când, inevitabil, plăcile tectonice se reașază.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Din ciclul patritotic 'floricele pe câmpii, hai să le-adunăm copii!"
Cine simte dorință de nestăvilit să construiească? Românii!??
Dacă nu dădea partidul cu biciul și dacă nu erau alocate fonduri să se construiască blocurile distruse, era și acum moloz pe străzi!
Poate nu știți, dar atunci s-au implicat centralizat toate forțele statului, toate resursele țării, inclusiv armata.
Românul din ziua de azi? Nici nu mai vorbesc, numai uitați-vă ce s-a ales de exemplu de combinatele chimice, cum arată acum, și n-a fost nici un cutremur.
Când va veni "cel mare", și va veni mai devreme sau mai târziu, o să vedem noi ce vor face românii capitaliști și liberi, ce măsuri vor lua și cum vor "reconstrui" ei țara.
De fapt o vedem pe viu de 27 de ani!
De ce nu vreți să înțelegeți că poporul ăsta știe numai de bici?
Că numai când se dă cu biciul în ei, românii se mobilizează să facă ceva?
Așa s-a format poporul ăsta, așa s-a învățat, asta-i trebuie.
Intre timp, pe FB si in alte medii de comunicare, atat online cat si offline, s-au format grupuri care isi propun sa duca mai departe mesajul celor 500k - 600k de protestatari. Sa fim inteles, toti am iesit din convingere si din dorinta de a schimba lucrurile in bine, insa putin avem pregatirea necesara pentru a pune in miscare rotitele sistemului.
In tot acest timp, grupurile de pe FB au tacut. In loc sa preia acea proclamatie de la Timisoara si sa o transforme in propuneri concrete de modificare a constitutiei, membrii discuta despre infiintarea unui nou partid, despre cate grade sunt afara, despre cat de rau e PSD etc. Din pacate, toate aceste "inactiuni" vor duce la un sentiment de demotivare, pe care si autorul il traieste. Dar daca vom avea puncte concrete pentru care sa luptam, atunci vom reveni in strada si mai puternici.
Romania, trezeste-te!