Foto John Macdougall / AFP / Profimedia
Acum cinci ani, a avut loc o serie de evenimente ce a schimbat istoria contemporană a Germaniei: este vorba de criza refugiaților din Siria. Având în vedere istoria și pata ce dăinuie încă pe conștiința germană, statul și-a deschis porțile unui număr considerabil de sirieni, o decizie în primul rând politică, ce nu avea să rămână fără consecințe.
Războiul din Siria nu a reprezentat prima criza postbelică cu care s-a confruntat Europa: dar spre deosebire de Est și Sud, Germania nu a fost realmente afectată de crizele anterioare, acestea rămânând oarecum abstracte.
Abia atunci când în 2015 aproximativ 500.000 de refugiați sirieni au luat drumul Balcanilor și au ajuns la granițele germane, solicitând azil (urmați fiind de alte sute de mii în anii succesivi), problema a devenit palpabilă: comparabilă ar fi doar criza corona, ce a luat Vestul Europei prin surprindere, dar ale cărei consecințe încă nu pot fi calculabile...
Rămășiță și simbol al unui 2015 dominat de criza imigrației este o frază-cheie utilizată de cancelarul Angela Merkel, cunoscută în special pentru lungi enunțuri împânzite de subordonate; însă situațiile excepționale cer soluții excepționale, prezentate într-un limbaj adecvat: fraza voită ca încurajare și promisiune a fost „wir schaffen das" (vom reuși/vom trece peste asta).
Ideea era cea de a implica direct populația scutită (în ultimii 30 ani) de griji majore, îndemnând la o participare directă la istorie, așa cum titra presa germană a momentului… căci, așa cum poate intuise cancelarul, 2015 era doar începutul: până la sfârșitul anului, 900.000 de persoane aveau să calce teritoriul german în căutare de refugiu.
Decizia lui Merkel a schimbat cursul istoriei și țara în sine - poate doar mișcările studențești din 1968 sau Căderea Zidului au putut avea un efect similar.
În 2015, problemele Germaniei erau minime, o criză în vreun domeniu nu era de neimaginat. Așadar, fraza aleasă a avut efect: un val de solidaritate a electrizat națiunea, mulți s-au mobilizat pentru a ajuta nou-veniții în dificultate: fie cu titlu personal, fie ca asociație sau ONG. Au fost demarate programe pentru integrarea imigranților: mai întâi la nivel social și pe piața muncii.
Cu timpul însă, s-a observat că atitudinea afișată de Merkel polarizează: unul dintre exemplele cele mai concludente ar fi ascensiunea treptată a partidului de dreapta AfD (Alternative für Deutschland), ce a găsit în noul flux migratoriu un țap ispășitor și un pretext strălucit pentru manipularea maselor împotriva influențelor „străine" considerate o amenințare pentru specificul nemțesc: în anii 1930 erau evreii, în 2015, sirienii, deci musulmanii.
Cu toate acestea, ceea ce a consolidat partidul AfD pe firmamentul politic au fost disensiunile între Angela Merkel (CDU) și Ministrul de Interne, Horst Seehofer (CSU, aliat al CDU), care s-a opus deschiderii granițelor, considerând inițiativa contrară legii și ordinii ("Es ist eine Herrschaft des Unrechts"). Criticii spun că acesta a fost începutul sfârșitului pentru actualul cancelar.
Până la urmă, polemica migraților din 2015 a fost dominată tot de Merkel, ce a concluzionat: „Dann ist das nicht mehr mein Land - wenn wir das nicht schaffen." Căci dacă nu vom reuși, aceasta nu mai este patria mea.
Între timp, economiștii i-au dat dreptate actualului cancelar. În pofida numeroaselor obstacole inițiale, integrarea refugiaților sirieni pe piața de muncă germană a avut doar consecințe pozitive. 50% sunt deja parte activă a sectorului economic, o integrare mult mai rapidă decât cea înregistrată de refugiații sosiți în anii '90.
Institutul German de Cercetare Economică (DIW) susține și faptul că investițiile în cursurile de limbă au fost un succes. La sosire, doar 1% dintre sirieni vorbea limba, iar în 2020, peste 60% au un nivel bun și chiar foarte bun de germană.
Toate aceste măsuri de integrare au fost demarate urgent, întrucât în 2015 și 2016 au fost depuse 1,1 milioane de cereri de azil, iar angajatorilor le trebuiau oferite condițiile pentru integrarea noii forțe de muncă.
Domeniile în care refugiații sirieni sunt preponderent angajați (adesea prin contract pe timp determinat) sunt: gastronomie, firme private de securitate, mentenanță și activități non-medicale (ca îngrijitori, infirmieri). Angajatorii sunt de obicei micii întreprinzători sau firmele de intermediere profesională (așa-numitele Leihfirmen), care au avut de suferit din pricina crizei COVID-19; ca și 4% dintre refugiați, care și-au pierdut locul de muncă.
Însă poate una dintre cele mai importante consecințe ale deciziei lui Merkel din 2015 a fost pasul făcut spre normalizarea discursului privind integrarea etnică și religioasă în cadrul unui stat modern, multicultural. Căci, în ciuda convingerilor împărtășite de adepții mișcărilor de dreapta, comunitatea musulmană (în toată diversitatea ei) nu este un pericol pentru viitorul Germaniei… nici măcar la nivel demografic ori socio-cultural. Pericolul actual este ca protestele „anti-corona" (inițial anti-sistem) să fie asimilate și să se transforme în inițiative de extremă dreapta, care câștigă în popularitate.
Un exemplu paradoxal în acest sens ar fi evoluția personajului public Attila Hildman, turco-german devenit notoriu teoretician al conspirației, adept al mișcării extremă dreapta și antisemit convins.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Articolul păcătuiește grav prin menționarea exclusivă a sirienilor, în general muncitori și serioși, când majoritatea sunt din alte țări.
Efectul în timp se dovedește măcar în parte, benefic: cei care muncesc își plătesc dările către stat și susțin astfel sistemul social și de pensii. Venirea "cu tot neamul" a fost între timp ori un timp eliminată: vine un bărbat tânăr care aduce apoi toată familia ( Familenzug) și care-i surpriză, numeroasă. Populația a întinerit, societatea și-a revenit oarecum, existând un pic mai multă siguranță, ceea ce ar putea stimula familiile de nemți să facă mai mult de 1-2 copii (sigur, nu vor urma mulți exemplul Ursulei von der Leyen dar...).
Iar AfD exista dinainte, după cum și tendințele naziste existau. Acest partid a primit vânt în pânze, însă a nu se uita, nimeni nu se va alia vreodată cu ei. Este expresia unui fenomen preexistent și cunoscut. Iar cauza directă este lipsa unei denazificări consecvente în teritoriile fostei DDR. Până la urmă fiecare țară are oile ei negre.
Nu seria A avut loc ci EVENIMENTELE AU avut loc. Ca atare evenimentele Au schimbat.... și nu seria!!!!
Atenție puțină la limba română, că totuși este site-ul d-lui Popescu!!!
Cu toate astea Merkel insasi a recunoscut esecul societatii multiculturale.
https://www.dw.com/ro/merkel-societatea-multicultural%C4%83-a-e%C5%9Fuat-complet/a-6120256
E greu de crezut ca n-ati auzit aceasta declaratie, care a facut multe valuri. Ceea ce este cel mai grotesc este ca declaratia a fost facuta in 2010, deci inainte de "deschiderea portilor".
De altfel trebuie sa fii orb ca sa nu vezi in tot vestul esecul lamentabil al societatii multiculturale, cu o lume din ce in ce mai ghetoizata, care una spune si alta gandeste.
Mai afirmati: "comunitatea musulmană (în toată diversitatea ei) nu este un pericol pentru viitorul Germaniei… nici măcar la nivel demografic ori socio-cultural".
Pai in primul rand poporul german, asa cum il cunosteam noi, din ultimele sute de ani, este pe duca. Natalitatea care tinde spre zero de decenii nu mai da nici o sansa de revenire. De fapt pierderile enorme de barbati din cursul celui de-al doilea razboi mondial (si au pierdut cel mai bun material genetic) au depasit capacitatea naturala de refacere a populatiei germane si acum asistam la o lunga agonie. Adica lumea germana se transforma inexorabil intr-o ciorba de nationalitati inlocuitoare, astfel incat in 30 - 50 de ani Germania va fi, cu adevarat, de nerecunoscut.
Avantajul musulmanilor este ca sunt extrem de uniti (umma) si vor reusi astfel sa-si impuna regulile. Si culmea tot ei sunt virulent antisemiti (si au si motive) si de asemenea foarte putin deschisi la drepturile comunitatilor LGBT, deci cu putina imaginatie putem intrevedea schimbari radicale in societatea "germana" viitoare.
LE
Migratia este un privilegiu, nu un drept! ONG-stii care cara migrati cu vasele din nordul africii ar trebui arestati si inchisi pentru trafic de persoane. Incalca o gramada de legi scrise si nescrise.