Problema articolelor care încep cu „Top 10 lucruri pe care trebuie să le faci ca să nu-ți mai fie frică să zbori” e că, de cele mai multe ori, acestea sunt scrise de oameni cărora nu le e frică să zboare. Mie îmi e. Te înțeleg. Și eu urasc să aud cum „statistic, e cel mai sigur mod de a călători” și da, e absolut normal să-i detești pe ăia care dorm încă de dinainte de decolare.
Iubesc avioanele, dar urăsc să zbor. Am rânjit îndelung când am urcat prima dată într-un A380 și m-am jucat ca un copil cu butoanele ce reglează culoarea geamurilor într-un Dreamliner. Știu că Turkish are cele mai noi filme, Qatar cea mai bună mâncare, iar Lufthansa e o clasă peste toate marile companii europene. Am zburat 170.000 de kilometri, am petrecut aproape 300 de ore în zbor, multe dintre ele la limita unui atac de panică. Singura concluzie la care am ajuns până acum este că de frica de avion scapi doar... în aer.
Frica asta e despre lipsa de control. Din momentul în care imensitatea aia de tub cu roți începe să ruleze pe pistă și te împinge în scaun, știi că nu te mai poți întoarce și destinul tău e complet în mâinile altora. Indivizi pe care nici nu-i cunoști, îi judeci dupa vârstă, ținută și voce. Uneori și după nume. Ce se poate întâmpla rău când pilotează Capitanul Pasăre?
Sfatul 1: Înainte de zbor, folosește tehnologia. FlightRadar24 îți arată cam pe unde o să o iei, iar pe turbulenceforecast.com găsești hărți apropiate de cele pe care le au și piloții. Poți vedea din timp cam pe unde riști să fii scuturat zdravăn, să știi la ce să te aștepți. Și nu, nu e o idee bună să te uiți la Air Crash Investigation cu o seară înainte, niciodată. Serialul ăla nu există, uită de el!
Sfatul 2. Stai la geam. Dacă te ascunzi pe mijloc și bagi capul în pământ, ratezi cea mai spectaculoasă priveliște din lume. Deschide palmele, nu le mai fixa de scaunul din față. Respiră. Adânc. Ține minte asta cu respiratul, e primul lucru pe care uităm să-l facem în momentele de stres.
Sfatul 3. Dă-i de lucru creierului. Dacă lași să alerge de nebune gânduri precum „oare aripa aia mai rezistă mult la cât se îndoaie?” sau „parcă motorul merge mai încet acum”, sunt șanse mari să juri la aterizare că iei trenul înapoi. Vorbește, citește, ascultă! Fă orice te ține ocupat. Și dă drumul scaunului, nu pleacă nicăieri.
Sfatul 4. Evită pe cât poți zborurile de noapte. Dacă te stresează, nu vei putea să dormi, fix când toți cei din jurul tău vor face exact asta. Vei fi singur, în liniște și o să te uiți doar la monitorul ăla care îți confirmă că ești încă la 11,000 de metri în aer.
Sfatul 5. Zboară! Cât mai des. Oriunde. Înfruntă-ți frica. Trăiește frica. Chiar dacă nu scapi de ea, e adrenalină, e viață în cea mai mișto formă a ei. Frica aia de a nu muri îți arată cât de mult îți place de fapt să fii viu. Nu o privi blazat, nu ți se întâmplă chiar în fiecare zi.
Și dacă nimic din astea de mai sus nu te ajută, mai am un sfat bonus: zboară cu o companie care îți da gratis de băut fără să pună întrebări.
Nu în ultimul rând, o poveste. Africa, aterizare în Johannesburg. Pilotul: Bruce, un tip cu o siguranță în voce de parcă la prânz aterizează pe Lună și noaptea doarme în pat cu Wonder Woman. „S-ar putea să fie niște mici turbulențe la aterizare, trecem pe lângă furtuni. Stați liniștiți, totul va fi ok, nicio problemă”. Închide omul și preia șeful echipajului de board, cu emoție și grabă în glas: “Everyone, quickly, strap yourselves in for a bumpy landing”. Întotdeauna ține de perspectiva din care privești lucrurile.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
La întoarcere adrenalina mi-a furnizat-o un soldier cu beretă chiar de la intrarea în aeroportul Charleroi, când a îndreptat un M14 (sau echivalentul belgian) spre mine, bâguind într-o franceză magrebiană să scot mâna stângă din buzunar. Sfios i-am ițit un portofel care atârna între degetul mare și arătător, într-un gest grafic universal de OK, sau, dacă mai țineți minte, cum Miaunel încerca să-i închidă gura lui Bălănel.
La următorul zbor probabil îmi voi accepta mai ușor soarta, dar la abstinența culinară nu cred că voi renunța, mai ales că la companiile cu care probabil voi zbura și de acum încolo nu prea servesc băuturi moca.
Și ar mai fi unul, dar greu de îndeplinit, săriți odată cu parașuta, după asta nu mi-a mai fost frică de niciun zbor
Acum vreo 9 ani, la întoarcerea de la New York către Bucureşti, am avut loc pe ultimul rând al avionului ("în coada avionului").
Cu 10 minute inainte de decolare, căpitanul a anunţat că vor fi turbulenţe în prima parte a zborului, datorită unor curenţi de aer deasupra Atlanticului etc. Rezultatul a fost că timp de aproape 11 ore cât a durat zborul, nu am mâncat nimic, nu am văzut niciun film din cele proiectate, nu m-am ridicat de pe scaun şi am simţit aproape non-stop o presiune în urechi care pe alocuri devenea înţepătoare. Probabil a fost şi o masivă autosugestie involuntară privind răul de zbor, pe care nu l-am simţit niciodată la zborurile anterioare.
Ca o consecinţă după acest episod, mi-am propus să nu mai zbor o perioadă de 5 ani. După aceea, mi-am prelungit perioada cu încă doi ani, apoi încă doi ani... Concedii sau delegaţii, cu maşina şi cu trenul. Fireşte, doar în Europa.
Din această perspectivă privesc eu lucrurile, cel puţin în acest moment al vieţii.