69% dintre lucrurile pentru care se ceartă cuplurile se repetă mereu și nu par a avea rezolvare

Relațiile sunt legături interpersonale invizibile, dar extrem de puternice. Puține conexiuni au forța unei legături de cuplu, spre exemplu. Cei mai mulți dintre noi ne bucurăm de confortul acestora în zilele însorite ale unui început și tot majoritatea dintre noi ne confruntăm mai apoi cu inevitabilele provocări sau conflicte - care sunt endemice relațiilor. Unele conflicte sunt precum niște iritări minore, în timp ce altele sunt mai mult decât copleșitoare prin complexitatea și intensitatea lor.

Realitatea este că, în ciuda unicității fiecărui cuplu, atunci când vine vorba despre acest cuvânt greu de tolerat „ceartă” – cu adevărat nimeni nu are imunitate. Deoarece atât partenerii din cuplurile fericite, cât și cei din cuplurile nefericite se ceartă. 

Mai mult decât atât, dacă ne uităm cu o oarecare atenție la viața noastră de cuplu sau o observăm pe a altora vom constata că toate conflictele relaționale (valabile atât pentru cuplurile căsătorite, cât și pentru cei care locuiesc împreună) se divid în două categorii: rezolvabile și nerezolvabile.

Evident că cel mai greu de dus sunt cele nerezolvabile sau perpetue, deoarece acestea sunt genul de situații inconfortabile care vor fi parte din viețile noastre pentru totdeauna.

Potrivit unui grup de experți în psihologia relațiilor de cuplu, care timp de mai multe decenii au observat câteva sute de cupluri, un mare adevăr relațional, nu tocmai confortabil, este că 69% din conflictele unui cuplu sunt despre subiecte care revin din nou și din nou – aparent fără nicio soluționare definitivă: 

- Ea vrea copii, în timp ce el simte că nu este pregătit și nici nu crede că va fi vreodată;

- El vrea sex mai des, ea preferă mai rar;

- Ea vrea să-și crească copilul după principiile teoriei atașamentului, el vrea ceva mai structurat și ancorat în jungla vieții de zi cu zi;

- El preferă muntele, în timp ce o vacanță relaxantă pentru ea este într-un oraș elegant și cosmopolit. 

Și lista ar putea continua la nesfârșit.

Însă un aspect care merită subliniat este că unii dintre noi putem trăi cu aceste viziuni și preferințe diferite, în timp ce alții ne blocăm într-o luptă de putere care pare să ne îndepărteze tot mai mult unul față de celălalt. De ce credeți că unora le este mai ușor, decât altora?

Se pare că diferența este reprezentată de nivelul nostru de inteligență relațională și de flexibilitatea psihologică de care dăm dovadă. Pasionații de analiza psihologică a relațiilor de cuplu au observat că partenerii din cuplurile fericite au învățat să accepte că nu toate problemele sunt rezolvabile, însă în mod cert pentru a le gestiona mai ușor ei știu că trebuie să vorbească despre ele. 

Cuplurile inteligente relațional intuitiv știu că relațiile nu sunt perfecte și că problemele sunt parte inevitabilă a acestora, exact așa cum dificultățile fizice sunt parte a procesului de îmbătrânire. Problemele sunt văzute ca durerile de genunchi, cele de spate sau presiunea din încheieturi. În mod cert, nu iubim aceste probleme, dar suntem capabili să le gestionăm într-un mod prin care să evităm o agravare a situației și să ne dezvoltăm strategii prin care putem îndulci situația.

Astfel, este de înțeles de ce terapeuții de cuplu declară că succesul unei relații este direct proporțional cu maniera în care partenerii au învățat să-și gestioneze conflictele. Atât în cazul conflictelor rezolvabile, cât și al celor permanente – secretul constă în a-i comunica partenerului că persoana sa este acceptată necondiționat. 

Natura umană ne dictează că este aproape imposibil să accepți un sfat/o părere/o recomandare din partea unei alte persoane dacă nu simți că aceasta te acceptă. Pe scurt, regula pe care o aplică partenerii din cuplurile fericite este ca înainte de a formula o solicitare de schimbare (ex. să conduci mai blând, să mănânci mai liniștit, să faci dragoste mai des etc.) acești sunt atenți la a-i comunica celuilalt că este înțeles, acceptat și apreciat.

Ceea ce am observat eu în calitate de terapeut relațional, este că partenerii sunt mult mai dispuși la compromis și reconciliere dacă au început să se audă, vadă și simtă reciproc.

Cum arată acest proces în viața reală? Din fericire, noua știință a relațiilor de iubire la adulți este în măsură să ne ofere și răspunsul. 

• Primul pas este un start uman și lin, în loc de critică și atac la persoană, formulăm mesajul la persoana I și folosim cuvinte care oglindesc respectul față de persoana iubită;
  
• Al doilea pas este să învățăm să folosim frâna psihologică, exact așa cum apăsăm pedala mașinii pentru a evita o tamponare sau un accident. Dezastrele sunt de evitat și în cuplu, nu doar în trafic. Atunci când observăm sau simțim că furia sau frica încep să ne preseze și suntem la risc de a spune sau face lucruri necugetate, o pauză este o alegere înțeleaptă. Dăm dovadă cu adevărat de inteligență relațională dacă verbalizăm nevoia de pauză asumat și cu respect, menționând și durata acesteia. Studiile clinice ne arată că în medie avem nevoie de 20 de minute pentru a ne liniști psihologic și a revenit la o stare psihologică matură, după o furtună emoțională. În acest momente de pauză ajută să facem exerciții de mindfulness, de respirație, să facem sport, să ascultăm muzică sau să citim – oricum vă recomand să evitați romanele polițiste sau serialele cu criminali în serie. Acest al doilea pas are de-a face cu gestionarea daunelor relaționale.
  
• Al treilea pas este definit de deschiderea față de compromis. Indiferent că ne convine sau nu, uneori singura soluție pentru problemele repetitive este compromisul de moment. De regulă, dreptatea sau adevărul personal nu asigură și fericirea vieții în doi. În relațiile intime un factor cheie este acceptarea influenței din partea partenerului – element care dovedește nivelul nostru de flexibilitate psihologică. Mai concret, pentru a da dovadă de compromis este esențial să ne deschidem mintea față de nevoile și doleanțele partenerei/partenerului. Nu este necesar ca noi să fim de acord cu tot ceea ce spune persoana iubită, dar este necesar să fim curioși, deschiși la minte și să luăm în considerare părerea celuilalt. Conflictele sunt cu precădere un indicator al unei conexiuni pierdute. Atunci când ne certăm încercăm din răsputeri să redobândim conectarea, doar că nu mereu o facem într-o manieră inteligență emoțional și relațional.
  
• Iar al patrulea pas este să tolerăm imperfecțiunea și greșeala celuilalt. Deseori mintea noastră se blochează în „doar dacă”. Voi fi fericit/ă „doar dacă va face asta...” Însă atâta vreme cât aceasta atitudine dictează viața noastră de cuplu, conflictele doar vor crește. Până în momentul în care nu acceptăm că partenerul este o persoana minunat de imperfectă – ca noi de altfel, nu vom aplica cu succes strategiile de compromis. Aș vrea să subliniez și faptul că rezolvarea de conflicte nu este despre „schimbarea celuilalt”, este despre negociere, identificarea punctelor de creștere psihologică și găsirea unor modalități de adaptare la celălalt.
  

Dacă îndrăznim să aplicăm cu regularitate acești pași atât în gestionarea problemelor rezolvabile, cât și a celor repetitive vom observa că după o vreme devenim atât de abili relațional, încât multe dintre conflicte își vor găsi singure rezolvarea pro relație. Odată ce am trecut de lupta de putere și am renunțat la critică, dispreț, intrarea în defensivă și blocaje în comunicare, dificultățile devin cu mult mai ușor de rezolvat sau integrat.

Și în loc de concluzii aș vrea să rămâneți cu ideea renumitului psiholog Dan Wile – Atunci când ne alegem un partener pe termen lung... inevitabil alegem și un set particular de probleme, care ne vor provoca pentru următorii zeci de ani.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp