Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

A devenit jenant să ne bucurăm la un egal cu Kosovo sau Elveția. Și da, echipa națională a României este o echipă mică

tribună - fotbal România vs Eveția

Foto: Fabrice Coffrini / AFP / Profimedia

Fotbalul românesc este fix precum imaginea României, a mentalității noastre balcanice, a unei gândiri superficiale, care mai degrabă stimulează eșecul în detrimentul succesului.

Fără ordine, disciplină și promovarea valorilor totul se duce naibii. Este și cazul fotbalului nostru. Personal, nu mai urmăresc meciurile naționalei, nu mă mai interesează să privesc tot felul de nulități, foarte mulți neavând ce să caute la prima echipă, care se chinuie cu tot felul de echipe no name. A devenit jenant să ne bucurăm la un egal cu Kosovo sau Elveția. Și da, echipa națională a României este o echipă mică.

De fapt, problemele fotbalului nostru sunt de sus până jos, începând cu mentalitatea așa-zișilor investitori și continuând cu promovările făcute. Fotbalul românesc arată precum societatea românească, o mlaștină a încrengăturilor și incompetenței.

Un copil care face fotbal nu este susținut de club, părinții plătesc tot, de la echipament la cantonamentele organizate de cluburi, tot, tot, tot. Niciun club nu plătește nimic până la 13-14 ani. Iar costurile sunt mari.

De fapt, nu cluburile susțin performanța copiilor, ci părinții.

Încă ceva, imaginați-vă că un copil este bun și ajunge la 14-15 ani să fie luat în considerare pentru echipa mare. Trebuie spus lucrurilor pe nume, anume că acești copii au șanse mai degrabă să se rateze decât să obțină o promovare, întrucât în lipsa banilor și sponsorizărilor nu vor prinde prima echipă.

Cei mai mulți dintre ei, dacă neglijează școala, sperând că vor deveni următorul Messi sau Ronaldo, dacă nu vor fi promovați, vor ieși din această lume și probabil își vor câștiga existența din joburi prost plătite.

Lipsa disciplinei, a ordinii, corupția și incompetența, aceasta este realitatea fotbalului românesc.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nume check icon
    100% de acord!
    • Like 0


Îți recomandăm

CTP--

Bolojan, Ciucu, Fritz, precum și analiști economici și politici serioși îi tot spun lui Grindeanu că, în cazul ruperii actualei coaliții, urmarea nu poate fi decât și mai rea, chiar catastrofală, pentru români și România. Dânșii n-au priceput un lucru: pe actualul staroste PSD îl doare tot în organul genital, ca și pe predecesorul său, de răul României. El nu are nevoie de un sector privat bine dezvoltat, de oameni care să se susțină prin muncă cinstită și să-și plătească dările, de fonduri UE greu de dijmuit, ci de atârnători de stat – adică de mărinimia otrăvită și coruptă a PSD.

Citește mai mult

Copil omleta emotii / sursa foto: Profimedia

Dacă observi schimbări care te îngrijorează legate de copilul tău, care par că nu trec, acela este semnalul tău de alarmă să îți pui pălăria de detectiv și să afli ce anume a declanșat un sentiment puternic și o schimbare în copilul tău — un sentiment pe care încearcă să ți-l comunice așa cum știe în momentul acela (prin furie, comportamente „urâte”). Oare se simte deconectat de tine? Oare ceva îl supără la grădiniță sau în relație cu altcineva?

Citește mai mult

sediul PSD

Recunosc că m-am speriat când am auzit comparația cu „rozătoarele”, venind la suprafață în dezbatere publică din ultimele zile. Astfel de imagini pot aluneca ușor într-o formă de dezumanizare a adversarului, iar istoria ne-a arătat unde poate duce asta: când oponentul devine animal, devine și mai ușor de „eliminat”, precum am văzut în Germania nazistă și în Rwanda, unde etnicii Tutsi erau etichetați drept „gândaci” - iar ceea ce a urmat a fost cel mai cumplit genocid din zilele noastre. foto: Profimedia

Citește mai mult