Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

A devenit jenant să ne bucurăm la un egal cu Kosovo sau Elveția. Și da, echipa națională a României este o echipă mică

tribună - fotbal România vs Eveția

Foto: Fabrice Coffrini / AFP / Profimedia

Fotbalul românesc este fix precum imaginea României, a mentalității noastre balcanice, a unei gândiri superficiale, care mai degrabă stimulează eșecul în detrimentul succesului.

Fără ordine, disciplină și promovarea valorilor totul se duce naibii. Este și cazul fotbalului nostru. Personal, nu mai urmăresc meciurile naționalei, nu mă mai interesează să privesc tot felul de nulități, foarte mulți neavând ce să caute la prima echipă, care se chinuie cu tot felul de echipe no name. A devenit jenant să ne bucurăm la un egal cu Kosovo sau Elveția. Și da, echipa națională a României este o echipă mică.

De fapt, problemele fotbalului nostru sunt de sus până jos, începând cu mentalitatea așa-zișilor investitori și continuând cu promovările făcute. Fotbalul românesc arată precum societatea românească, o mlaștină a încrengăturilor și incompetenței.

Un copil care face fotbal nu este susținut de club, părinții plătesc tot, de la echipament la cantonamentele organizate de cluburi, tot, tot, tot. Niciun club nu plătește nimic până la 13-14 ani. Iar costurile sunt mari.

De fapt, nu cluburile susțin performanța copiilor, ci părinții.

Încă ceva, imaginați-vă că un copil este bun și ajunge la 14-15 ani să fie luat în considerare pentru echipa mare. Trebuie spus lucrurilor pe nume, anume că acești copii au șanse mai degrabă să se rateze decât să obțină o promovare, întrucât în lipsa banilor și sponsorizărilor nu vor prinde prima echipă.

Cei mai mulți dintre ei, dacă neglijează școala, sperând că vor deveni următorul Messi sau Ronaldo, dacă nu vor fi promovați, vor ieși din această lume și probabil își vor câștiga existența din joburi prost plătite.

Lipsa disciplinei, a ordinii, corupția și incompetența, aceasta este realitatea fotbalului românesc.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nume check icon
    100% de acord!
    • Like 0


Îți recomandăm

Ayatollah Ali Khamenei Teheran / sursa foto: Profimedia

Liderul suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei, a fost ucis în atacurile coordonate SUA-Israel, de sâmbătă dimineața, de la Teheran. Presa de stat iraniană notează că Ali Khamenei a fost ucis în biroul său, în primele ore ale zilei de sâmbătă, în timp ce „își îndeplinea îndatoririle”. Presa de stat iraniană a anunțat, de asemenea, că fiica, ginerele și nepotul ayatollahului au fost uciși într-un atac.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Totalitarismul feroce al conducerii Iranului este echivalent cu totalitarismul nazist, care nu a cedat nici când a murit Hitler; în locul național-socialismului, religia musulmană dusă la extrem. Corpul Gardienilor Revoluției Islamice = SS. Disprețul și cruzimea cu care omoară zeci de mii de iranieni, demne de Führer.

Citește mai mult

Violenta domestica / sursa foto: Profimedia

Știu cum arată o casă în care o femeie a fost lovită, pentru că, în aproape 30 de ani de muncă în protecția copilului, am intrat în destule case în care aerul era prea greu ca să respiri normal. Case în care copiii vorbeau în șoaptă, fără să li se ceară. Case în care mama trăgea mâneca în sus și spunea că s-a lovit de ușă, cu ochii în pământ, în timp ce copilul se uita fix la mine, de parcă voia să-mi spună altceva, dar învățase deja că tăcerea e mai sigură decât adevărul.

Citește mai mult

Steag Iran / sursa foto: Profimedia

Mă amuză specialiştii care explică, cu un zâmbet doct şi o hartă colorată în spate, că ştiu exact ce va urma în Orientul Mijlociu. Dacă ar fi fost atât de simplu, şahinşahul ar fi murit pe tron, Khomeini ar fi rămas un exilat pitoresc într-o Franţă în care intelectualii de stânga îi adulau pe revoluţionari, iar experţii occidentali nu ar mai fi fost nevoiţi să îşi rescrie memoriile explicând cum „semnalele existau” şi în 1979, dar n-au fost interpretate corect.

Citește mai mult