Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

A devenit jenant să ne bucurăm la un egal cu Kosovo sau Elveția. Și da, echipa națională a României este o echipă mică

tribună - fotbal România vs Eveția

Foto: Fabrice Coffrini / AFP / Profimedia

Fotbalul românesc este fix precum imaginea României, a mentalității noastre balcanice, a unei gândiri superficiale, care mai degrabă stimulează eșecul în detrimentul succesului.

Fără ordine, disciplină și promovarea valorilor totul se duce naibii. Este și cazul fotbalului nostru. Personal, nu mai urmăresc meciurile naționalei, nu mă mai interesează să privesc tot felul de nulități, foarte mulți neavând ce să caute la prima echipă, care se chinuie cu tot felul de echipe no name. A devenit jenant să ne bucurăm la un egal cu Kosovo sau Elveția. Și da, echipa națională a României este o echipă mică.

De fapt, problemele fotbalului nostru sunt de sus până jos, începând cu mentalitatea așa-zișilor investitori și continuând cu promovările făcute. Fotbalul românesc arată precum societatea românească, o mlaștină a încrengăturilor și incompetenței.

Un copil care face fotbal nu este susținut de club, părinții plătesc tot, de la echipament la cantonamentele organizate de cluburi, tot, tot, tot. Niciun club nu plătește nimic până la 13-14 ani. Iar costurile sunt mari.

De fapt, nu cluburile susțin performanța copiilor, ci părinții.

Încă ceva, imaginați-vă că un copil este bun și ajunge la 14-15 ani să fie luat în considerare pentru echipa mare. Trebuie spus lucrurilor pe nume, anume că acești copii au șanse mai degrabă să se rateze decât să obțină o promovare, întrucât în lipsa banilor și sponsorizărilor nu vor prinde prima echipă.

Cei mai mulți dintre ei, dacă neglijează școala, sperând că vor deveni următorul Messi sau Ronaldo, dacă nu vor fi promovați, vor ieși din această lume și probabil își vor câștiga existența din joburi prost plătite.

Lipsa disciplinei, a ordinii, corupția și incompetența, aceasta este realitatea fotbalului românesc.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nume check icon
    100% de acord!
    • Like 0


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult