Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

A devenit jenant să ne bucurăm la un egal cu Kosovo sau Elveția. Și da, echipa națională a României este o echipă mică

tribună - fotbal România vs Eveția

Foto: Fabrice Coffrini / AFP / Profimedia

Fotbalul românesc este fix precum imaginea României, a mentalității noastre balcanice, a unei gândiri superficiale, care mai degrabă stimulează eșecul în detrimentul succesului.

Fără ordine, disciplină și promovarea valorilor totul se duce naibii. Este și cazul fotbalului nostru. Personal, nu mai urmăresc meciurile naționalei, nu mă mai interesează să privesc tot felul de nulități, foarte mulți neavând ce să caute la prima echipă, care se chinuie cu tot felul de echipe no name. A devenit jenant să ne bucurăm la un egal cu Kosovo sau Elveția. Și da, echipa națională a României este o echipă mică.

De fapt, problemele fotbalului nostru sunt de sus până jos, începând cu mentalitatea așa-zișilor investitori și continuând cu promovările făcute. Fotbalul românesc arată precum societatea românească, o mlaștină a încrengăturilor și incompetenței.

Un copil care face fotbal nu este susținut de club, părinții plătesc tot, de la echipament la cantonamentele organizate de cluburi, tot, tot, tot. Niciun club nu plătește nimic până la 13-14 ani. Iar costurile sunt mari.

De fapt, nu cluburile susțin performanța copiilor, ci părinții.

Încă ceva, imaginați-vă că un copil este bun și ajunge la 14-15 ani să fie luat în considerare pentru echipa mare. Trebuie spus lucrurilor pe nume, anume că acești copii au șanse mai degrabă să se rateze decât să obțină o promovare, întrucât în lipsa banilor și sponsorizărilor nu vor prinde prima echipă.

Cei mai mulți dintre ei, dacă neglijează școala, sperând că vor deveni următorul Messi sau Ronaldo, dacă nu vor fi promovați, vor ieși din această lume și probabil își vor câștiga existența din joburi prost plătite.

Lipsa disciplinei, a ordinii, corupția și incompetența, aceasta este realitatea fotbalului românesc.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nume check icon
    100% de acord!
    • Like 0


Îți recomandăm

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult