Foto: Guliver/ Getty Images
Cu peste o mie de ani în urmă, în Imperiul Roman, creștinii au strâns toate icoanele și le-au dat foc. Era un elan revoluționar împotriva încălcării evidente a Poruncii nr.2 (Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti). Fiind încă tributari religiilor antice, primii creștini autorizați se repeziseră, din inerție, să creeze reprezentări ale divinităților, pentru a avea la ce să se roage. În primele secole de după afirmarea creștinismului, iconografia s-a bucurat de un mare succes. Apoi, prin secolul 8, câțiva învățați, mai atenți la fond decât la formă, au avut revelația erorii în care se aflau și au atras atenția creștinătății asupra ei. Porunca nr. 2 fusese încălcată, în cel mai logic sens al său. Icoanele, desenate sau sculptate, reprezentau divinitatea, prin urmare ele erau „chipuri cioplite” și trebuiau bineînțeles distruse, pentru ca oamenii să nu se mai roage la ele.
Majoritatea icoanelor au fost arse în Imperiul Bizantin, în timpul revoluției iconoclaste. Însă, după nici o sută de ani, oamenii au uitat din nou să citească sau să înțeleagă Porunca nr. 2, iar practica icoanelor a revenit în forță, în creștinism. Rugăciunea la icoane este larg întâlnită, chiar și în ziua de astăzi, în pofida interzicerii ei explicite, în decalogul creștin, iar teologii contemporani se ascund încă după metafore, evitând dezbaterea pe această temă. Dar cultul icoanelor, adică al slăvirii unor eroi legendari se regăsește, nu numai în religie, ci în orice altă ideologie, de la naționalism sau comunism până la microbism sportiv.
Nici celelalte religii abramice, islamul și iudaismul, nu prețuiesc icoanele. Iar, unul dintre cei mai vestiți iconoclaști, a fost Buddha. El chiar este evocat susținând lipsa propriei calități divine, prin urmare absurditatea de a fi venerat, prin iconografie, după plecarea sa către Nirvana. Adică omul a precizat clar că el nu este un zeu, respectiv a cerut urmașilor să nu-i dedice sub nici un chip statui reprezentative. Totuși, urmașii lui nu au reușit să înțeleagă mesajul său simplu, iar astăzi sutele de milioane de statui și statuete care îl reprezintă pe Buddha, au făcut din el cea mai întâlnită icoană din lume.
Un fel de mișcare similară cu rebeliunea iconoclastă creștină de acum o mie de ani, se întâmplă acum în lumea vestică. A doua revoluție iconoclastă se opune însă unui spectru ideologic mult mai larg, decât banala necesitate dogmatică a creștinilor bizantini. Mișcările sociale din SUA sunt revolte cumulate ale opozanților mai multor ideologii considerate depășite. Pentru societățile democratice din occident, unde valorile umaniste sunt mai bine acceptate, cele mai actuale teme sunt acum rasismul, feminismul sau protecția mediului. Preocupările sunt pentru descentralizare, energie ieftină și venit minim universal. Aceste subiecte pot părea superficiale la noi, sau în Orient, în Africa și în general în zonele sărace ale lumii, unde oamenii încă suferă de foame sau de ignoranță. În vest însă, o mare parte a cetățenilor au atins nivelul de trai și de dezvoltare personală adecvat preocupărilor progresiste. Politicile naționaliste, bankingul sau religiile sunt considerate sisteme depășite de contestatarii lor, cei care solicită zgomotos demolarea acestora, într-o manieră anarhistă.
Sunt definiți ca anarhiști cei care vor să dărâme un sistem, fără a propune un altul, viabil, în loc. Se poate înlocui corespondența prin poșta tradițională cu e-mail-ul și se pot înlocui banii cu bitcoin. Însă sistemele pe care manifestanții americani le vor răsturnate sunt prea complexe iar prăbușirea lor pare improbabilă, cel puțin pe termen scurt. Totuși, foarte mulți idealiști încearcă să se organizeze geografic sau pe platformele de media socială, pentru a distruge simbolurile ideologiilor considerate de ei depășite.
Acești distrugători ai simbolurilor lumii vechi, ai monumentelor și ai icoanelor sunt noii revoluționari iconoclaști. Ei nu au citit poruncile vechi, pentru a constata că le-au aplicat greșit, așa cum au făcut creștinii, în secolul 8. Ei au avut curaj să se întrebe dacă „poruncile” cu care au crescut ei, sunt într-adevăr corecte, utile și drepte. Unii și-au trecut înțelegerea lumii prin propria conștiință și au constatat că anumite sisteme funcționează greșit, în raport cu propriile lor valori etice. Iar acum sunt deciși să schimbe aceste sisteme din temelii.
Revoluționarii iconoclaști adresează o întrebare ceva mai complexă decât pare la prima citire: la ce folosesc monumentele, în general? Mai există oare un alt scop al lor, în afara slăvirii unor ideologii care și-au pierdut din actualitate?
Un exemplu de anarhiști iconoclaști este CHAZ, cel puțin așa au fost catalogați protestatarii din Seattle, de către președintele Trump. Abreviere de la Capitol Hill Autonomus Zone, mișcarea se desfășoară într-o o zonă auto-proclamată ca autonomă, în lungime de șase străzi și un parc. Ocuparea zonei a început pe 29 mai, în timpul protestelor Black Lives Matter, însă proclamația autonomiei a fost formulată oficial pe 8 iunie.
Nu este nicidecum prima zonă autonomă autodeclarată, exemple de utopii similare, care au rezistat doar câteva zile, sunt multe în istorie. Trendul a fost dat de Comuna din Paris (1870) iar ultima nereușită importantă a fost eșecul Cataloniei, de a obține autonomia. Dintre cele contemporane și funcționale, cele mai vestite sunt Armata Neozapatistă din Sudul Mexicului sau Christiania, un cartier semi-autonom din Copenhaga.
CHAZ este un fel de Piața Universității din București, din anii 90, sau ceea ce și-ar fi dorit manifestanții români ai secolului 21 să fie Piața Victoriei. Însă dacă Piața Universității se dorea „zona liberă de neocomunism”, CHAZ se pretinde „zona liberă, în afară statului american”. De altfel, la trecerea prin baricada ridicată de protestatari este precizat clar “You are leaving USA!”
În cadrul zonei autonome, guvernarea este descentralizată, adică toți membrii comunității sunt implicați în decizii, reducând la minimum rolul managementului uman, propriu-zis. Prima reglementare a fost desființarea Poliției, considerată un proiect guvernamental eșuat, pentru protejarea cetățenilor. Sediul Poliției din Seattle, aflat în interiorul zonei autonome, a fost evacuat de polițiști, iar protestatarii l-au ocupat și și-au organizat baza acolo. O altă reglementare importantă aprobată de cetățenii zonei autonome a fost eliberarea imediată a tuturor deținuților implicați în infracțiuni legate de marijuana. Consumul de cannabis în scop recreațional este deja permis în toate statele de pe coasta de Vest a SUA, deci inclusiv în Seattle (statul Washington). Astfel, presa relatează despre o atmosfera pașnică, de festival, în interiorul zonei autonome. Contrar dispozițiilor președintelui Trump, de a restaura ordinea și puterea federală în Seattle, primărița democrată a orașului este tolerantă, și-și încurajează cetățenii să-și exprime în mod pașnic doleanțele. Totuși, în ultimele zile, cel puțin două persoane au fost împușcate în zona liberă, iar poliția orașului a fost obligată să intervină. Existența efemerei zone autonome pare astfel pe încheiate, însă modelul sau va fi cu siguranță replicat în multe alte orașe vestice în anii următori.
Revoluția iconoclastă a început. Mai multe monumente au fost vandalizate iar altele au fost distruse de-a dreptul. Totuși, premisa că toți distrugătorii de monumente sunt, cu toții, niște golani, niște proști și niște inculți, este superficială. Cu siguranță, mulți dintre ei sunt oameni instruiți, care protestează astfel împotriva unor nedreptăți sociale pe care le consideră evidente. Furia manifestanților s-a îndreptat mai întâi către simbolurile istorice care aminteau despre puterea injust exercitată de oamenii albi, în perioada colonialistă. Apoi, vandalizarea s-a extins și către alte monumente, fără simbolistică rasistă. Însăși ideea de monument ideologic, este contestată de către protestatarii icoloclaști. Nici nu mai contează dacă vorbim despre statui ale unor personalități naționale majore, simboluri istorice sau religioase. Toate icoanele trebuie distruse, ele nu folosesc la nimic, sunt doar totemuri ale unor ideologii învechite, mincinoase și manipulatoare. Aceasta este chemarea la lupta a revoluționarilor anarhiști, dezlănțuiți după uciderea lui George Floyd.
Distrugerea, în general, este un eveniment neplăcut. Însă distrugerea este utilă atunci când creează premisele progresului. În hinduism, există dualitatea zeilor Vishnu (al organizării) și Shiva (al distrugerii). Unul clădește iar celălalt strică, adică unul face și celălalt desface, așa s-ar zice. Totuși, hindușii cei înțelepți îi slăvesc pe ambii zei, în aceeași măsură. Ei știu că pentru evoluția lumii, lucrurile au nevoie să fie din când în când distruse, pentru a permite clădirea altora noi în locul lor. O casă veche trebuie demolată pentru a construi un bloc nou, așa cum un întreg slum (mahala) poate fi înlocuit cu un cartier modern de locuințe, numai dacă începi cu buldozerul. Deși personalitatea sa îi îngrozește pe conservatori, zeul Shiva este esențial pentru progres, întrucât, fără schimbările pe care el le determină, timpul ar sta pe loc iar oamenii nu ar putea evolua.
Revoluția iconoclastă din occident are ambiția să determine actualizarea valorilor ideologice în spiritul noilor curente de gândire ale secolul 21. Iar dărâmarea simbolurilor istorice poate fi începutul înlocuirii valorilor vechi, tribaliste, fundamentaliste sau egoiste, cu valori noi, umaniste.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Dar,n a fost sa fie.
Ori ,in Seattle,de unde m am intors in 19 martie,CHAS este o reactie la actiunea grava a politiei,cu atat mai mult cu cat era vorba de un negru,ca de era alb nu se aprindea lupta seculara cu negrii,care acum au toate drepturile ca si albii.
Iar, icoanele si statuile pe care le distrug ,sunt si reprezinta si pe unii si pe altii(Martin L. King -luptator pt.cauza lor,Artur Ashe-mare tenisman),.
Concluzie reala:LUPTA de Clasa,inlocuita cu cea pt.RASA,ambele vor fi istorie daca sunt negociate cu protestatarii ,nu EXACERBATE,cum face Trump.
atat de idioti incat nu stiu ca omul prin natura lui murdareste locul, la propriu, si daca nu exista acel cineva care sa-i impuna sa-si faca ordine si curatenie (amenzi etc), se sufoca in propria mizerie..!
aceeasi idioti care nu inteleg ca natura omului e una razboinica, si ca oamenii s-au omorat cu pietre pe cand traiau in grote, pentru teritoriu, hrana vanata de vecin, sau femeia altuia...
intr-o lume anarhica, conducerea societatii este rapid preluata da catre clanuri, unde ordinea ierarhica se bazeaza pe putere fizica, influenta, cultul personalitatii samd.
de aceea utopiile lor nu dureaza prea mult.. curand vor suna la 991 ca le-au disparut portofelele, hainele, unora chiar si nevestele!
vine caldura acum, si-i vezi cu bidonasul de 0.5 de apa plata...
mai dau o tura pe-acasa, fac un dush apoi vin in piata la protest..
e deajuns sa fie nevoie sa-si care apa, uneori de la km distanta... si se trezesc imediat la realitate!
eu ma intreb ce mananca autonomii, ce fumeaza stiu dar nu stiu cum platesc chistoacele, apa ar putea colecta apa de ploaie, in rest - presupun ca de fapt traiesc pe baza pomenilor de intrajutorare, primite de la alti democrati! halal autonomie!!!
Autorul ne spune clar și răspicat unde anume își găsește locul mișcarea socială care pare a se disemina mai ceva ca virusul mandarin, respectiv „o nouă revoluție iconoclastă, care va înlocui tribalismul cu umanismul”, expediind 4000 de ani de cultură și civilizație în derizoriu. Nu mai vorbim de faptul că luptătorii iconoclaști au pe frontispiciu figura victimei care a generat zavera sau vor să înlocuiască unele cu altele.
De fapt angoasele determinate de conștientizarea empirică sau mai elaborată științific a limitării resurselor și accesul inechitabil la acestea, angoase amplificate de restricțiile impuse haotic în combaterea pandemiei, reprezintă cauza acestei mișcări sociale.