Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

A murit Valentin Uritescu

Valentin Uritescu

In imagine, Valentin Uritescu la Gala Premiilor Gopo, în Bucuresti, martie 2017. Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Actorul Valentin Uritescu a murit aseară, la vârsta de 81 de ani, după o lungă suferinţă, potrivit Observator News.

Maestrul avea o experienţă de peste 50 de ani în teatru şi film, între rolurile sale îndrăgite de public numărându-se Sergentul Şaptefraţi din serialul TV "Lumini şi umbre" semnat de Andrei Blaier, personaj continuat ulterior în "Noi, cei din linia întâi" în regia lui Sergiu Nicolaescu, Vasile din "Concurs" (regia Dan Piţa), Dr. Marcu în "Cel mai iubit dintre pământeni" (regia Şerban Marinescu).

Născut la 4 iunie 1941, în comuna Vinerea, judeţul Alba, Valentin Uritescu a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică "I. L. Caragiale" din Bucureşti (1963), după care a fost angajat la Teatrul "M. Filotti" din Brăila (1963-1968). A mai jucat, de asemenea, la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ (1968-1980), precum şi la Teatrul Bulandra din Bucureşti (1981-1990), potrivit volumului "1234 cineaşti români" (Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1996) şi www.cinemagia.ro.

Între rolurile pe care le-a interpretat pe scena Teatrului Național București (TNB) se numără: Ilie (Iţic) - „Take, Ianke şi Cadîr" de Victor Ioan Popa, regia Grigore Gonţa, 2001, Uglis - „Coada" de Paul Everac, regia Paul Everac, 2004, Şeful de post - „Crimă pentru pământ" după Dinu Săraru, dramatizare şi regia Grigore Gonţa, 2002, Bărbierul - „Tărâmul celălalt" de Duşan Kovacevic, regia Horea Popescu, 2002, Salvatore - „Numele trandafirului" de Umberto Eco, regia Grigore Gonţa, 1999, Raspluev - „Nunta lui Krecinski" de Aleksandr Vasilievici Suhovo - Kobîlin, regia Felix Alexa, 1999, Engstrand - „Strigoii" de Henrik Ibsen, regia Nicolae Scarlat, 1998, Piscic - „Livada de vişini" de A.P. Cehov, regia Andrei Şerban, 1992, Korey - „Vrăjitoarele din Salem" de Arthur Miller, regia Felix Alexa, 1991.

Valentin Uritescu a dat viață unui număr impresionant de personaje în filme. Actorul a jucat, printre altele, în: „Schimb valutar, regia Nicolae Mărgineanu, 2007, „Ministerul comediei", regia Horaţiu Mălăele, serial TV, 1999, „Chira Chiralina", regia Gyula Maar, 1993, „Patul conjugal", regia Mircea Daneliuc, 1993, „Marea sfidare", regia Manole Marcus, 1990, „Un studio în cautarea unei vedete", regia Nicolae Corjos, 1989, „Nişte băieţi grozavi", regia Cornel Diaconu, 1987, „Noi cei din linia întâi", regia Sergiu Nicolaescu, 1985, „Cantonul părăsit", regia Adrian Istrătescu - Lener, 1985, „Fapt divers", regia Andrei Blaier, 1984, „Angela merge mai departe", regia Lucian Bratu, 1981.

În 2017, Valentin Uritescu a primit premiul pentru întreaga activitate, în cadrul celei de-a XI-a ediţii a Galei Premiilor Gopo.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Scaun in groapa / sursa foto: Alex Livadaru

Aceasta este capitala, sfâșiată de 6 primari de sector care pun borduri și panseluțe la suprapreț și care au tocat în ultimul deceniu miliarde de euro ca să vopsească gardurile pe afară. Nu-i mai pomenim pe Sorin Oprescu și Gabriela Firea, care au îngropat Bucureștiul în datorii și i-au diminuat șansele de a se dezvolta.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

„Mi-e rușine de rușinea lui”. Zicala asta românească mi-a venit în minte în vreme ce mă uitam la sforțările plug în trotuar ale televiziunilor de știri de a zugrăvi deplasarea președintelui Dan la menajeria de dictatori a regelui Trumpf ca pe un triumf.

Citește mai mult

Balet incluziv / sursa foto: arhiva personala

Mulți dintre părinții copiilor cu dizabilități din România au renunțat de mult să spere că pot să se bucure de beneficiile artei fără să fie respinși, judecați, etichetați ironic. În vârtejul multelor griji și greutăți pe care le au de dus, mersul la spectacol, la muzee, la teatru a devenit un ideal utopic. Rareori există programe adaptate, tururi senzoriale, ore „relaxate” în care zgomotele neașteptate să fie acceptate. În puținele cazuri în care există astfel de oferte, rareori ajung și la urechile părinților. Accesibilitatea e înțeleasă preponderent fizic – rampă, lift – dar nu și senzorial, emoțional sau social.

Citește mai mult