Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Abrişcoala

Școală bună

Foto: Guliver/Getty Images

Am scris în ultimii ani mai multe texte încruntate despre profesori, aşa că m-am gândit ca măcar de Ziua Internaţională a Profesorului să îmi permit să fantazez puţin. Şi, cum e bine să existe metodă şi în visare, am zis să apelez la bibliografie clasică în domeniu.

În Gramatica fanteziei  (o carte cât un almanah de bune practici şi două rafturi de dezvoltare personală), Gianni Rodari arată cum, prin ataşarea unui prefix arbitrar unui cuvânt obişnuit, se va face cu uşurinţă saltul de la prăfuitul cotidian direct în utopie (sau, după caz, distopie). Astfel, o umbrelă poate deveni o antiumbrelă şi un gândac poate deveni un zăgândac. Toţi ştim cum se poartă o vrabie, însă o mavrabie ar putea să aibă apucături cu totul suprinzătoare. Un câine se poate transforma într-o creatură fantastică, care trece printr-o grămadă de aventuri în ţara mizcâinilor. Desigur, Hollywood-ul ştie asta de mult (hello, Superman!), iar băiatul meu de 8 ani a inventat cu uşurinţă gigantocăpuşe şi dinoeroi.

Aşadar, cu voia dumneavoastră, azi am să vă propun să vorbim despre abrişcoală. Abrişcoala există deja într-o abrilume, dar, din nefericire pentru noi, ea se află şi într-un abritimp. Aşadar, dacă nu sunteţi abrioameni, nu puteţi spera să daţi de ea în România. Dar, cine ştie, poate că într-un hiperviitor, există loc pentru megasperanţă.

Într-o abrişcoală, învaţă abrielevi şi lucrează abriprofesori.

Abriprofesorii nu-şi pot imagina o ocupaţie mai frumoasă decât predarea şi lucrul cu abrielevii. Abriprofesorii sunt mereu curioşi, citesc tot timpul, iar în abricancelarii discuţiile se poartă numai asupra noutăţilor din ştiinţă (tocmai a fost descoperit abribosonul lui Higgs la CERN), din literatură (a făcut senzaţie proaspăt publicatul roman Abrisolenoid) sau din pedagogie (se stă luni de zile pe listele de aşteptare pentru abricursuri de formare). Abriinspectorii aproape că nu mai au ce lucra şi se pune serios problema închiderii abriinspectoratelor. Abriinspectorii au în primul rând rolul de a-şi ajuta şi îndruma abricolegii debutanţi şi nu de a controla doar abridocumentele, aşa cum nu se întâmplase de fapt decât foarte demult, în vechime şi, parcă, într-o altă lume. Dar, cum mai toată lumea este impecabil pregătită, rolul lor aproape că nu se mai justifică. Oricum, nimeni nu-şi mai doreşte să devină abriinspector pentru că asta ar însemna mult mai puţină muncă la abricatedră. Abrişcolile au devenit locuri primitoare şi călduroase, mai ales iarna, aşa că unii abriprofesori pot lucra suplimentar la şcoală şi nu mai sunt nevoiţi să cheme abrielevii rămaşi în urmă la propriile domicilii. Abriprofesorii nu mai au aproape nimic în comun cu strămoşii lor, în afară de pasiunea de a lupta fără oboseală şi fără vreo speranţă împotriva fumatului la abrielevi şi de a semna orele în abricondici. Deşi unii confundă încă abriprogramele cu abrimanualele, cum se întâmpla şi în vechime.

Abrielevii nu cunosc o dorinţă mai puternică decât aceea de a învăţa şi de a se informa în permanenţă. Cu zece ani în urmă, s-au închis deja toate abricluburile de noapte, din lipsă de clienţi. Ei urăsc abritelefoanele şi abritabletele şi nu le folosesc decât după lungi rugăminţi şi numai pe perioade foarte scurte. Cu cinci ani în urmă, s-au baricadat în abribibliotecă, ca să scape de abripărinţii îngrijoraţi, veniţi după ei, şi să poată citi în linişte. Abrielevii preferă apa plată, fructele şi hrana organică şi resping cu dezgust abrişaormele, abriMc-urile şi abrienergizantele. Iubesc sportul şi mişcarea şi sunt deja cinsprezece ani de când nu a mai fost raportat niciun caz de obezitate. Fac în continuare eforturi pentru a se lăsa de fumat.

Nici abriprofesorii, nici abrielevii nu ar fi atât de admirabili dacă nu ar exista abripărinţii. Lucrurile au început să se schimbe în bine cu câteva decenii în urmă când, după un aprig studiu de teren, au fost descoperite câteva cazuri de părinţi care nu cunoaşteau la perfecţiune toate lucrurile legate de şcoală. Aceşti mici purtători ai îndoielii faţă de sine şi ai respectului pentru meseria altuia au fost clonaţi şi astfel a luat naştere prima generaţie de abripărinţi, aşa cum se spune că prima generaţie de abriprofesori provine din profesorii serioşi, muncitori şi iubitori de copii, care nu erau totuşi chiar atât de puţini cum se spune pe vremea României Educate. Abripărinţii întreabă când nu ştiu şi nu bârfesc abriprofesorii în faţa abricopiilor. Ei, spre deosebire de părinţii din vechime, nu mai sunt obsedaţi, mai ales la abriclasele mici, de concursuri, canguri şi comperi. Abripărinţii au citit studiile cu privire la temele de acasă şi ştiu că acestea sunt ineficiente la clasele foarte mici, aşa că nu mai bat la cap abriînvăţătorii să facă cât mai mult, insistând şi pe ideea dubioasă că la abrişcoală venim să învăţăm, nu să ne jucăm. Desigur, temele sunt eficiente tocmai la abriclasele mai mari, care primesc acum destul de lucru, spre deosebire de ceea ce se întâmpla în vechime. Abripărinţii nu mai aduc flori abriprofesorilor decât când simt cu adevărat că vor s-o facă şi nici prin cap nu le trece să încerce să schimbe formula de calcul a mediei mai cu un cărduleţ de cumpărături, mai cu câte o brăţărică. Abripărinţii, la fel ca abriprofesorii, înţeleg că şi abricopiii cu dizabilităţi au dreptul să înveţe şi nu mai fac presiuni asupra abridirectorilor să scape de ei cumva. Oricum, abridirectorii nu ar face niciodată aşa ceva, pentru că binele abrişcolii lor ar fi principala lor preocupare. Iar abriminiştrii s-ar asigura că, în fiecare abrişcoală, există abripsihologi, abriconsilieri şi alte forme de abriajutor.

Dar cum, citându-l pe Radu Paraschivescu, vom spune că gluma bună e gluma scurtă, vă propun să ne oprim. Cum ar veni, să ne mai lăsăm de glume, să facem o abrilume!

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Valentin check icon
    Din pacate lucrurile nu se schimba pe cat de repede ar trebui. Sunt multe materii la care vechea programa - anii 60, machiata puternic, dar pe dedesubt se vede jegul - merge in paralel cu o programa noua. O programa noua, dar in care luptele intestinte dintre tabere - cei care vor o educatie adaptata vremurilor si Jurassic Park-ul - apar cusute cu ata alba.
    Din pacate aceste experimente sinistre se fac pe cei mici.
    • Like 0
    • @ Valentin
      Pentru fiecare subiect exista o unica programa. Si da, multe nu s-au schimbat, pentru ca nu au de ce sa se schimbe, sunt standarde OK asa cum au fost intotdeauna. Nu tot ce e vechi e si neaparat prost. Problemele sistemului de invatamant nu sunt la programe.
      Interesant ca la un moment dat spuneati sus si tare ca ce de mai schimbari vin peste noi, acum lucrurile nu se mai schimba asa repede. Cum ajungeti la astfel de concluzii?
      • Like 2
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Schimbările din învăţământul românesc sunt haotice. Haosul care domneşte prin minister - unde fiecare schimbă câte ceva imediat ce preia portofoliul - se regăseşte şi în programă.

      În esenţă sunt implicate două tabere: cei care vor schimbarea şi cei care nu o vor. Programele sunt de fapt rezultatul unor tratative şi compromisuri. Nu există o viziune coerentă, articulată. Sau cel puţin cele două tabere au fiecare viziunea lor, coerentă şi articulată, dar produsul e un crocofan absurd.

      Şi nu de acum, ci încă din anii 90. Povestea nu e nouă. Avem programe care s-au schimbat prea rapid, avem programe care se schimbă prea încet sau deloc.

      Da, nu orice e vechi e rău şi nu orice e nou e bun, dar pentru asta e nevoie de o viziune clară de ansamblu, nu de tratative sterile.

      E nevoie de educaţie, nu de politică.

      La noi se face politică. E ca în parlament. Acelaşi lucru e şi în educaţie. Fiecare pe limba lui.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Programa nu este haotica, a ramas aproape neschimbata din anii 90 incoace. Schimbarile de-a lungul timpului au fost minore. Problemele sunt cu alte elemente ale sistemului. Si de fapt pornesc din afara lui.
      • Like 2
  • Dacă după '89 nu ar fi apărut atâția pseudoprofesori, pseudospecialiști, pseudoinspectori, pseudominiștri, pseudoînvățați, pseudopărinți și ar fi fost lasat învățământul în forma la care ajunsese după ce înaintași cu pregătire și dragoste față de generațiile tinere au muncit zeci de ani și l-au adus la un nivel de reala cultură, iar analfabetismul a fost eradicat in proporție uriasa nu am fi avut azi efectul opus: creșterea analfabetismului, desconsiderarea culturii și a dascălilor, chiar a părinților, abandonul școlar, toate racile unei societăți în care, in mod prost înțeles și aplicat primează drepturile și libertățile omului. Cu precădere în tot ce înseamnă desfrâu, violență, ignoranță. Iar in privința materialelor didactice primează goana după profit, în detrimentul calității. Tot ce a înlocuit "vechiul", care nu întotdeauna înseamnă perimat, poate purta in față bine meritatul pseudo. Nici tiranii comuniști nu su îndrăznit să-și bată joc de școală așa cum au făcut, cu toate, pseudodemocrații de după '89, până în prezent.
    • Like 5
    • @ Zugravu Mircea
      Cu respect și apreciere pentru opiniile dvs., mă întreb ce am putea face cu pseudodemocrația asta. Să obligăm emisiunile radio/TV proaste și vulgare să afișeze public mesajul „Emisiune de jos nivel intelectual”? Este o problemă...
      Nu numai sexul sau violența din mass media ar trebui marcate, ci și nivelul intelectual al unei emisiuni.
      • Like 1
    • @ Horia Pelle
      Nu mai este nimic de făcut. Asta este o molima ce a contaminat întreaga societate umană. Ăsta este trendul actual. S-ar declanșa o revoltă generalizată dacă ai încerca ceva, cat de puțin. Și cu jumătăți de acțiuni nu rezolvi nimic. Nu avem decât să ne adaptam, ca în întreaga istorie a omenirii. Nu e pseudodemocrație este chiar democrația in sine dar într-o societate mult diferită de cea a Greciei antice unde a apărut. Alte vremuri, alte concepții de viață.
      • Like 1
    • @ Zugravu Mircea
      Adevarat...înspăimântător, dar adevarat...
      • Like 0


Îți recomandăm

Olguța Totolici

Despre soția lui Dan Barna opinia publică a aflat relativ recent, în momentul în care candidatul la președinție și-a făcut publică averea, iar în dreptul soției câștigurile erau „ascunse”, ca urmare a unei clauze de confidențialitate semnate cu firma la care aceasta lucrează. Intrigată, am dorit să o cunosc pe doamna în discuție, ca să aflu direct de la sursă cine e și „câte parale face”.

Citește mai mult

Marius Manole/Foto: Alexandra Pandrea

„Cred că aș pleca de la educarea profesorilor, de la a-i face ei să înțeleagă că sunt foarte importanți și că trebuie să aplice o altă metodă, nu pe cea pe care o știm noi de demult, cu rigla peste mână, cu învățatul cuvânt cu cuvânt din carte, cu învățatul comentariilor”, spune actorul Marius Manole. (Foto: Alexandra Pandrea)

Citește mai mult