Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Actorul Teodor Corban a murit

Teodor Corban

Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Actorul Teodor Corban, cunoscut printre altele pentru rolurile din filmele „Aferim”, „Poziţia copilului” și „După dealuri”, a murit la vârsta de 65 de ani. Anunțul a fost făcut azi de teatrologul Oltița Cîntec.

„S-a stins Teodor Corban. Actorul. Cel pe care-l știe toată lumea din "Aferim", unde juca rolul principal, zapciul Costandin. Un film în care a strălucit în toată splendoarea lui interpretativă. O producție laureată cu Ursul de Aur la Berlin și cu o grămadă de Premii Gopo, unul dintre ele chiar pentru prestația lui Teo, cum i se adresau apropiații. "Eu sunt un tip mai sensibil, am umor, sunt mai introvertit", zicea într-un interviu. La hobby-uri menționa întotdeauna muzica, tenisul, muntele şi şofatul. Rolul care i-a sporit atât de mult popularitatea (e atuul imbatabil al filmului în fața teatrului!) l-a refuzat inițial. Ca sa vezi ironia profesiunii! Ezitările veneau din faptul că nu știa să călărească, dar a învățat și dup-aia a construit personajul strașnic pe care l-am văzut cu toții pe ecrane. În discursul de la Premiile Gopo le-a mulțumit celor doi cai distribuiți în supporting role. Avea mult umor, un umor mucalit, deștept, elaborat!”, a scris pe Facebook Oltița Cîntec. 

Teodor Corban a absolvit în 1985 Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, la clasa prof. Dem Rădulescu - Dragoș Galgoțiu. Între 1985 și 1988 a fost actor pe scena Teatrului „V. I. Popa” din Bârlad, apoi a jucat la Teatrul Dramatic din Constanța, iar din 1989, la Teatrul Național „Vasile Alecsandri" din Iași.

Dintre rolurile pe care Teodor Corban le-a interpretat la Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri" din Iaşi, amintim: Prietenul – „Scadenţa” de Elias Canetti, regia Ovidiu Lazăr, 1989, Costică Hazliul, Bondici – „Chiriţa în balon” şi „Chiriţa în Iaşi” de Vasile Alecsandri, regia Ovidiu Lazăr, 1990, Oculistul – „Carol” de Slavomir Mrozek, regia: Irina Popescu Boieru, 1990, Naufragiatul mic – „În largul mării” de Slavomir Mrozek, regia Irina Popescu Boieru, 1990, Rudolf – „Serpentina” de Tankred Dorst, regia Ovidiu Lazăr, 1990, Prospectorul – „Nebuna din Chaillot” de Jean Giraudoux, regia Irina Popescu Boieru, 1991, Dominic – „O întâmplare provincială” de L. Roseba, regia Ion Sapdaru, 1991, Ricardo – „Filomena Marturano” de Eduardo de Filippo, regia Eugen Mercus, 1992, Anucichin – „Căsătoria” de Nikolai Vasilievici Gogol, regia Dan Victor, 1996, Caliope – „Muza de la Burdujeni” de Costache Negruzzi, regia Sorana Coroamă Stanca, 1996, Pera Calenici – „Doamna ministru” de Branislav Nuşici, regia Horea Popescu, 1998, Profesorul – „Lecţia” de Eugen Ionescu, regia Ion Sapdaru, 1998, Peter Stockmann - „Un duşman al poporului”, de Arthur Miller (adaptare după piesa lui Henrik Ibsen), regia: Claudiu Goga, 2016, Ridolfo - „Cafeneaua” de Carlo Goldoni, regia Silviu Purcărete, 2016, Gunoierul - „Gunoierul” de Mimi Brănescu, regie colectivă, 2018, Tatăl lui Robert - „Acasă la tata” de Mimi Brănescu, regia Claudiu Goga, 2019, Căpitanul - „Trei”, adaptare scenică de Teodor Corban, Constantin Puşcaşu şi Ionuţ Cornilă după „Trei pe un balansoar” de Luigi Lunari, regia Teodor Corban, 2020, Aleksandr Vladimirovici Serebreakov -„Unchiul Vanea” de A.P. Cehov, regia Claudiu Goga, 2020, Nunzio - „Terminal: Brazilia” de Spiro Scimone, regie colectivă, 2022.

Teodor Corban a avut roluri în multe filme: „Aferim!” (2015) - Costandin, „Un etaj mai jos” (2015) - Sandu Pătraşcu, „Betoniera” (2013) - poliţist secţia 1, „O vară foarte instabilă” (2013) - şeful, „Poziţia copilului” (2013) - dl. Şerban, „După dealuri” (2012) - inspectorul, „Bora Bora” (2011) - inspectorul, „De azi înainte” (2011) - Constantin, „Portretul luptătorului la tinereţe” (2010) - Maior Teodor, „Amintiri din Epoca de Aur 1 - Tovarăşi, frumoasă e viaţa!” (2009) - Primarul, „Amintiri din Epoca de Aur 2 - Dragoste în timpul liber” (2009) - Primarul, „Francesca” (2009) - Ion, „The Yellow Smiley Face / Faţa galbenă care râde” (2008) - Florin Popescu, ”4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile” (2007) - Receptioner Unirea, ”California Dreamin' (nesfârşit)” (2007) - secretarul de stat, ”A fost sau n-a fost?” (2006) - Virgil Jderescu, „Lombarzilor 8” (2006) - inginerul constructor Vasile Matei, ”Călătorie la oraş” (2003) – Primarul. (sursa News.ro.)

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Telegondola Mamaia, între demolare și autostradă prin aer. Ce ar trebui făcut, de fapt, cu simbolul stațiunii?

În mai puțin de doi ani, Telegondola din Mamaia a trecut - cel puțin în declarațiile publice - prin toate scenariile posibile. Mai întâi, arhitecții care lucrau la noul Plan Urbanistic Zonal al stațiunii au propus eliminarea instalației, considerând că stâlpii și cablurile afectează imaginea urbană și zonele istorice din Mamaia. Apoi, primarul Constanței a spus răspicat că telegondola nu va fi desființată. Acum, președintele Consiliului Județean Constanța anunță că instituția ar putea prelua instalația și că, în viziunea sa, traseul ar putea fi extins spre Năvodari, spre Delfinariu și chiar către sudul litoralului.

Citește mai mult

Telegrame din taberele copilăriei. De la „Bobiță” și biscuitul în ochi, la autocarul pentru copiii căzuți pe Vulcanii Noroioși

Recent, am devenit nostalgic după taberele copilăriei - nu știu exact motivul, dar poate o să-l deslușesc până la finalul articolului. Șase veri la rând, din 1998 până în 2003, adică de la 9 ani până am intrat la liceu, am fost în taberele de creație literară „Tinere condeie” de la Tismana (județul Gorj), apoi Poiana Pinului și Arbănași (ambele din județul Buzău).

Citește mai mult