Foto: Jeppe Gustafsson/ Alamy /Profimedia
Suedia, care a fost neutră din punct de vedere militar timp de două secole, a aderat la NATO, o decizie determinată chiar de invazia Rusiei în Ucraina. Uite că la suedezi nu funcționează propaganda rusă, unde Alianța Nord-Atlantică nu reprezintă o „sperietoare” și „aducătoare de războaie” ca pentru moldoveni, ci colacul de salvare, sentimentul de siguranță și un răspuns hotărât la agresiunea rusească. Narativele propagandei anti-occidentale au promovat mereu ideea că neutralitatea asigură securitatea statului, uite că Suedia nu este de acord pentru că simte amenințarea rusă. În Moldova încă acest narativ funcționează. Suedia până la aderarea la NATO și-a cheltuit 2,1% din Produsul Intern Brut pe apărare, chiar dacă era stat neutru, adică a cheltuit bani pentru a-și echipa armata, pentru a se apăra de inamici, un singur inamic, Federația Rusă.
Calea accelerată a Suediei către NATO a început după atacul Rusiei asupra Ucrainei. Deși neutralitatea militară face parte din identitatea și cultura suedeză, două treimi dintre cetățeni susțin acum decizia guvernului. Suedia a aderat oficial la NATO. Această alianță militară are acum 32 de membri.
Rusia a apropiat NATO de hotarele sale
Dacă Moscova a tăiat puntea spre Europa de acum zece ani, mai exact odată cu anexarea Crimeei acum această fereastră a închis-o definitiv cu războiul pe scară largă. Vladimir Putin a obținut exact ceea ce nu și-a dorit niciodată, să apropie infrastructura NATO de granițele sale, prin aderarea Finlandei la alianță, la un an de la declanșarea războiului, în aprilie 2023 și la aderarea Suediei, la doi ani de război, în martie 2024.
A durat destul de mult timp până când Budapesta a ratificat aderarea Suediei la Alianța Nord-Atlantică. Consecințele pe termen lung ale aderării celor două state nordice la NATO, atât economice cât și politice și de securitate sunt foarte simțitoare pentru Rusia pentru că Suedia și Finlanda, practic, blochează Marea Baltică pentru Rusia și izolează foarte mult și exclava Kaliningrad, care brusc devine din ce în ce mai strâmtorată și discutată în a o lichida, pentru că este o problemă.
Rusia pierde Marea Baltică, își pierde influența pe Calea Maritimă Nordică, pe care se bazau europenii că va fi cea mai scurtă rută din punct de vedere comercial, iar Rusia, înainte de război urma să fie țara de tranzit care va controla această rută, și multe alte rute adiacente. Graniță, care s-a mărit cu NATO cu circa 1.000 de km, și acum rușii trebuie să-și mute forțele și mijloacele către această graniță și să găsească resurse, care și așa sunt insuficiente să le mobilizeze mai aproape de țările scandinave și baltice pentru că toate forțele și mijloacele militare sunt angajate în Ucraina.
Statele europene tot mai preocupate de apărare
Acum NATO, schimbându-și strategia, va avea în general trei comandamente: nord, centru și sud. Aceasta în condițiile în care până în 2022 NATO în general își punea problema dacă va avea viitor ca organizație? Foarte mulți se întrebau despre declarația din 2019 a aceluiași Macron care spunea că “NATO se află într-o moarte cerebrală”, iar europenii nu voiau să aloce mai multe fonduri alianței, despre ce vorbea fostul președinte Donald Trump foarte des, că statele europene nu doresc să aloce nici măcar 2% din PIB și că nu doresc să susțină la nivelul corespunzător bugetele lor de apărare, dar Rusia a trezit importanța NATO, dar și valorile transatlantice făcând din Europa un actor mult mai proactiv.
Dacă este să analizăm ultimele declarații ale liderilor Alianței Nord-Atlantice, ultimele summit-uri și poziționări ale liderilor europeni, în special ale președintelui Franței, Emanuel Macron, despre faptul că trebuie să fim proactivi, că, într-o anumită configurație, francezii sunt chiar gata să introducă trupe în Ucraina, mai mult decât atât chiar ideea de “armată europeană” nu mai sună atât de ridicol. Acum nu mai este vorba despre acea oboseală a Europei față de Ucraina, despre care încercă Moscova să impună această idee pentru a știrbi din atenția occidentalilor față de război.
Cine spune că am obosit de război se înșeală amarnic. Dimpotrivă, Europa a devenit mult mai dinamică, ea a preluat așa-numita inițiativă europeană și va face astfel de pași împreună cu Statele Unite prin care Federația Rusă și Vladimir Putin se vor gândi mult dacă decizia de a invada Ucraina a fost chiar una necesară. Mai ales și în contextul în care în luna decembrie a anului trecut s-a dat undă verde negocierilor Ucrainei și Moldovei cu Uniunea Europeană, observăm că și o alianță politică precum Uniunea Europeană și-a activat politica de extindere exact din același motiv, pentru a oferi Rusiei o lecție, care mereu șantaja statele din Est să adere la blocuri și alianțe.
Aceasta înseamnă că statele membre UE împreuna cu Statele Unite au scos atât Ucraina, cât și Moldova de sub zona de influență a Rusiei, să decidă așa cum consideră ele și se alătură oricui dorește. De asemenea, sprijinirea financiară apoi militară pentru Ucraina în război și după adoptarea de resurse financiare suplimentare până la un plang pe termen lung de sprijin a rezistenței Kievului, exact aceste rezultate de unitate europeană sunt rezultate complet opuse cu ce se aștepta Moscova de la invadarea Ucrainei.
Se extinde NATO mai mult de atât?
Prin urmare, Suedia a urmat exemplul Finlandei devenind astfel cea de-a doua națiune scandinavă care se alătură NATO, aducând alianței diverse beneficii. Optând pentru renunțarea la o tradiție de două sute de ani de neutralitate și nealiniere, după modelul finlandez, Suedia emite un semnal puternic țărilor indecise privind agresiunea Rusiei în Ucraina, subliniind necesitatea de a opta pentru o tabără. Aceasta reprezintă o schimbare majoră și trebuie abordată cu seriozitate, mai ales că acum argumentul Kremlinului că aderarea Finlandei a fost un eveniment singular nu mai este valabilă, e chiar un val de extindere, care poate continua, cu voința aliaților și a noii conduceri la șefia NATO.
Cu eforturi de consolidare a apărării membrilor săi estici împotriva Rusiei, experiența Suediei în contracararea acestei amenințări devine vitală pentru NATO. Capacitatea militară impresionantă a Suediei, inclusiv avioane, rachete și sisteme antiaeriene de ultimă generație, tancuri moderne, submarine și o flotă vastă, o transformă într-un aliat de nădejde. Având una dintre cele mai mari flote din Marea Baltică, unde NATO nu dispune de forțe maritime semnificative, Suedia aduce un avantaj strategic. Poziționarea geografică favorizează, de asemenea, alianța, servind ca traseu terestru pentru susținerea Norvegiei și Finlandei și, prin extensa sa coastă, oferind NATO capacitatea de a controla Marea Baltică în eventualitatea unui conflict cu Rusia. În schimb, Suedia beneficiază acum de protecția asigurată de garanțiile de securitate ale alianței în fața unui posibil atac din partea Rusiei.
Aderarea Suediei la NATO nu doar că reprezintă o schimbare semnificativă în politica de securitate a acestei țări, dar servește și ca un semnal de alarmă pentru alte țări precum Moldova, în ceea ce privește propria lor securitate. În contextul actual, neutralitatea nu mai este văzută neapărat ca o garanție a securității, ci, dimpotrivă, alianțele strânse și sprijinul reciproc al aliaților NATO pot oferi un răspuns mai eficient și mai convingător în fața unei agresiuni.
Acest editorial a apărut prima dată pe site-ul publicației din Republica Moldova – Agora.md
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.