Foto: Beata Zawrzel/NurPhoto / Shutterstock Editorial / Profimedia
Klaus Iohannis a anunțat marți, într-o declarație de presă, că și-a depus candidatura la funcția de secretar general NATO. Anunțul vine după ce pe 22 februarie a apărut în presa internațională și în cea de la București că România a anunțat în mod oficial aliații din NATO că îl propune pe președintele Klaus Iohannis pentru funcția de secretar general al Alianței. Funcția mai este vizată și de premierul olandez Mark Rutte, care deja și-a asigurat susținerea unor țări cu greutate precum SUA, Marea Britanie și Germania.
Secretarul general al celei mai puternice alianței militare din istorie este o personalitate politică de rang înalt dintr-o țară membră NATO, numită de statele membre pentru un mandat de patru ani. Selecția se realizează prin consultări diplomatice informale între țările membre, care propun candidați pentru post.
Nicio decizie nu este confirmată până când nu se ajunge la un consens asupra unui singur candidat, așa cum se precizează și pe site-ul NATO.
Poziția de secretar general al NATO a fost deținută în mod tradițional de o personalitate politică europeană de rang înalt. Însă sprijinul Statelor Unite, țara cu cele mai mari cheltuieli în sectorul Apărării și cea mai mare armată din NATO, este văzut în rândul membrilor aproape ca o semnătură de aprobare.
Prin urmare, candidatul la funcția de secretar general NATO trebuie fără îndoială să fie în relații bune cu Washingtonul. Noul secretar general trebuie să fie aprobat prin consens de toate cele 32 de guverne. Prin urmare, interesele regionale, originea și contextul politic, dar și ponderea militară și importanța diplomatică a țării de origine trebuie să fie cele corecte.
Mandatul actului secretar general NATO, Jens Stoltenberg, este programat să se încheie pe 1 octombrie, după zece ani, iar aliații se grăbesc să decidă până la summitul aniversar din vară, de la Washington, cine îl va succeda.
Dintre toți secretarii generali din cei 75 de ani de istorie ai NATO, trei au venit din Olanda, țara lui Mark Rutte. Niciun secretar general NATO nu a venit din Est.
Printre numele vehiculate în ultimul an s-a numărat și cel al prim-ministrei din Estonia, Kaja Kallas. Însă pentru membrii vestici NATO numirea cuiva din Europa de Est, în mod tradițional mai radical față de Moscova, ar putea trimite Moscovei un semnal prea puternic de confruntare, lăsând în același timp problema Chinei deoparte.
România are deja un om în elita de conducere a NATO, în persoana lui Mircea Geoană, adjunctul lui Stoltenberg, dar ideea de a-l propune pe Iohannis ca șef al Alianței a plutit în spațiul public românesc încă de la începutul războiului pe scară largă al lui Putin în Ucraina.
Klaus Iohannis este deja un veteran al politicii europene, fiind la finalul celor două mandate de președinte al României.
Este uzual să-ți anunți în mod public candidatura?
„Nu mai știu niciun alt caz în care să se fi procedat într-un asemenea modus operandi. Este o noutate, cred eu, și pe undeva, împotriva nu neapărat a legilor organizației, ci împotriva cutumelor diplomatice care au fost până acum respectate”, a declarat pentru Republica generalul în rezervă Mircea Mîndrescu, fost comandant în structurile de comandă ale NATO.
Acesta spune și că, într-adevăr, cu ceva timp înainte de expirarea mandatului unui secretar general se încep niște consultări informale unde toată lumea e ascultată și nimeni nu era refuzat.
Generalul Mîndrescu indică faptul că, ulterior, procesul se împinge către construirea unui consens în jurul unui nume care să fie propus și acceptat de către aliați.
„Faptul că al nostru președinte iese foarte direct și spune că își depune candidatura din partea României pentru o asemenea competiție e ceva nou și extrem de interesant pentru lumea diplomației”, crede Mircea Mîndrescu.
Conform Deutsche Welle, nimic nu este stabilit în mod oficial și nu există un comitet de selecție oficial. Diplomații negociază în numele guvernelor lor în runde secrete până când se ajunge la un consens, fără să existe un vot oficial. Șefii de stat și de guvern ai Alianței anunță apoi numele noului șef al NATO în cadrul unei reuniuni la nivel înalt.
Cu toate acestea, au existat tot felul de căi și variații în numirile de până acum și nu toate criteriile au fost întotdeauna îndeplinite.
Singurul secretar general german, Manfred Wörner (mandat între anii 1988 și 1994), nu a fost niciodată șef de guvern, ci doar ministru al Apărării. Acest lucru este valabil pentru majoritatea celorlalți titulari.
Primul secretar general al NATO, baronul britanic Hastings Ismay, a fost anterior doar secretar de stat în guvernul britanic, însă era și general de formație.
Discuțiile dintre membrii NATO privind viitorul secretar general al Alianței au loc chiar în această perioadă, după cum nota luna trecută presa europeană, iar un acord urmează să aibă loc în curând întrucât distribuirea locurilor de muncă de top din UE, după alegerile din iunie, și apoi alegerile din SUA, ar putea încetini sau complica procesul.
Potrivit Financial Times, numele viitorul secretar general al NATO va fi aprobat în timpul reuniunii ministeriale din 3-4 aprilie, când se va sărbători cea de-a 75-a aniversare a Alianței.
Ce vrea Iohannis să obțină din această mișcare, în condițiile în care jocurile sunt făcute?
În viitoarea Comisie Europeană se va înființa un post de comisar european pentru apărare, care va avea rolul de a superviza cum UE își consolidează capacitățile militare. Presa de la București a vorbit despre faptul că Iohannis își dorește acest portofoliu, iar un oficial UE a declarat pentru publicația Europa Liberă că anunțul președintelui Iohannis este o manevră prin care acesta țintește, de fapt, un post la conducerea Uniunii Europene. „Nu cred că vrea postul de la NATO. Se târguiește pentru un post de top în UE – bănuiala mea este că vrea șefia politicii externe a UE”, a spus oficialul.
„Întortocheate sunt căile Domnului și ale diplomației, pentru că niciodată nu putem să știm. Ceea ce credem că știm este ceea ce vedem și acest vârf al icebergului nu e nici măcar un vârf de care să fim siguri. S-ar putea să fie doar o imagine care ni se propune. Nu știm cu adevărat ce se întâmplă. Și pentru că nu știm ce se întâmplă, putem să formulăm cumva întrebarea în sens invers. Ar putea fi imposibil ca Iohannis să... ? Nu, nu este exclus ca o asemenea declarație, o asemenea acțiune, să aibă ca obiectiv direct obținerea unei poziții extrem de importante în politica internațională, fiind în același timp un element de convingere pentru a obține, la nevoie, o altă poziție extrem de importantă în cadrul UE”, a mai declarat Mircea Mîndrescu, fost comandant în structurile de comandă ale NATO.
Cine sprijină România la vârful NATO?
Susținerea președintelui Iohannis vine de pe flancul estic al NATO. Țările baltice şi Ungaria au anunţat că nu îl sprijină pe Mark Rutte. Asta nu înseamnă neapărat că îşi vor oferi sprijinul pentru Klaus Iohannis.
De asemenea, Turcia, a doua putere militară a Alianţei, ezită să-şi anunţe sprijinul pentru Rutte. Turcia susține că are nevoie de asigurarea lui Rutte că va lua în serios amenințarea terorismului și va face lobby pentru a renunța la restricțiile la exportul de arme între aliați. În plus, guvernul ungar condus de Viktor Orban a anunţat recent că nu va sprijini numirea premierului olandez Mark Rutte în postul de secretar general al NATO.
„Nu cred că președintele Iohannis ar fi făcut un asemenea anunț direct, combativ, l-aș numi chiar vehement din punct de vedere diplomatic, fără a avea anumite înțelegeri, fără a avea anumite asigurări din partea unor aliați”, este de părere generalul Mîndrescu.
Acesta mai spune că există șanse ca Mark Rutte să nu îndeplinească consensul aliaților din NATO, iar un alt candidat să poată să facă acest lucru. „Dar trăim într-o lume extrem de pragmatică, într-o lume în care realpolitikul este cel care dictează. Cei care doresc o asemenea poziție vor vrea ceva și li se vor oferi ceva, adică poziții politice. Nimic nu e pe gratis în lumea în care trăim și mai ales în politică”, conchide fost comandant în structurile de comandă ale NATO.
Geoană interimar?
Calendarul ar fi în dezavantajul lui Klaus Iohannis. Jens Stoltenberg, actualul secretar general al NATO, îşi va încheia mandatul la finalul lunii septembrie. Practic, de la 1 octombrie 2024 ar trebui să avem un nou secretar general al NATO cu puteri depline. Asta, în contextul în care preşedintele Klaus Iohannis a anunţat că nu intenţionează să-şi scurteze mandatul, mandat care expiră pe 21 decembrie. Dacă preşedintele Klaus Iohannis ar fi numit la şefia NATO, atunci Alianţa Nord-Atlantică ar trebui să fie condusă interimar în această perioadă, după cum notează și Observator.
Și tot de un român ar putea fi condusă, de Mircea Geoană, actualul secretar general adjunct al NATO. Numai că și acesta are dorința de a intra în competiția politică internă din România pentru funcția de președinte.
La nivelul NATO, părerile sunt împărțite, atât privind șansele președintelui român la șefia NATO, cât și cu privire la intențiile sale ascunse. „Are vreo șansă? Mai ales împotriva poziției declarate public a Quad (Franța, SUA, Germania, Marea Britanie - n.r.)”? Improbabil. Dar, odată cu aderarea Suediei, am văzut că unele țări pot bloca și pot căuta concesii. Dar ce și-ar dori România? Nu am nici o idee. Și, desigur, Ungaria poate face eforturi suplimentare pentru a obține ceea ce își dorește. Ideea a fost să rezolvăm asta cât mai curând posibil, de preferință în aprilie. Acesta poate fi, în schimb, începutul unui proces mai lung”, a declarat un oficial NATO pentru corespondentul Europei Libere la Bruxelles, Rikard Jozwiak.
Olandezul Mark Rutte, preferat de marile puteri ale alianței
Premierul olandez demisionar Mark Rutte, 57 de ani, pare favorit la șefia NATO. SUA, Marea Britanie, Franța și Germania susțin candidatura sa pentru postul de secretar general al Alianței, în locul lui Jens Stoltenberg, relatează Financial Times.
Rutte a preluat mandatul de premier cu un interes scăzut sau chiar inexistent pentru politica externă. Mentorul său, Ben Verwaayen, l-a încurajat să participe la conferințele de la Munchen, Davos și Aspen pentru a învăța despre lume. Rutte a preferat problemele interne. Dar, în cei 14 ani cât a condus guvernul, a depășit negocierile zilnice olandeze privind modul de distribuire a micilor reduceri bugetare sau a veniturilor excepționale între grupurile de interese concurente.
Sarcina lui Rutte a fost de a aduce la un consens coaliții disparate. El va aduce această abilitate în NATO. Politician convențional de centru-dreapta, el nu are o convingere politică clară și a lucrat cu succes atât cu stânga, cât și cu liderul de extremă dreapta Geert Wilders. El a rupt colaborarea cu Wilders doar atunci când acesta s-a dovedit a fi un partener de neîncredere, prăbușind prima coaliție a lui Rutte în 2012.
Financial Times mai notează că ân 2011, politicile de austeritate ale lui Rutte au dus la o reducere a cheltuielilor militare olandeze. Ân plus, acesta a adoptat o pozi'ie totală împotriva lui Putin abia în 2014, după ce separatiștii ruși din Ucraina au doborât avionul de pasageri MH17 cu 196 de cetățeni olandezi la bord.
Rutte este un atlantist instinctiv, chiar mai mult decât un european instinctiv. Aceasta este norma pentru țările mici din nordul Europei, motiv pentru care majoritatea secretarilor generali ai NATO au fost olandezi, belgieni sau scandinavi, notează Rem Korteweg, de la think tank-ul olandez Clingendael Institute.
Acesta mai spune că Rutte ar fi al patrulea secretar general din Olanda, iar puterile occidentale se tem să numească un est-european care ar putea fi prea dur cu Rusia.
Procesul de alegere a secretarului general al NATO face ca alegerea unui nou papă să pară un exemplu de transparență. Dar, în general, se înțelege că este dictat de două reguli: în primul rând, decizia trebuie să fie unanimă între cei 31 de membri ai alianței; în al doilea rând, SUA sunt cele care decid în cele din urmă.
Oana Lungescu: Rutte este un negociator pragmatic și un maestru al consensului
Fostul purtător de cuvânt al NATO, Oana Lungescu, a confirmat că SUA l-au întrebat de două ori pe Rutte dacă este interesat de acest post. Rutte nu a fost disponibil la momentul respectiv din cauza situației interne din Olanda, a adăugat Oana Lungescu, care în prezent lucrează la Royal United Services Institute. Ea a mai spus că Rutte este un negociator pragmatic și un maestru al consensului
Dacă Biden va ieși învingător în alegerile din noiembrie, sarcina viitorului secretar general va fi destul de dificilă. Dacă Trump va câștiga, îi va reveni acelei persoane sarcina de a-l păstra pe președintele american la bord sau va fi lăsat să strângă piesele.
Pe scena europeană, Rutte a apărut ca un negociator cheie, colaborând cu Merkel pentru a negocia un acord cu Turcia pentru a ajuta la oprirea fluxului de migranți și alăturându-se unui grup de țări mai mici care se opun cheltuielilor suplimentare ale Bruxelles-ului. Mai recent, în iulie, el a călătorit în Tunisia alături de von der Leyen și de Giorgia Meloni din Italia pentru a asigura un alt acord privind migrația. Deși, de obicei, este genial, se știe că, din când în când, a mai pus câte o bombă, apărând, de exemplu, la un summit european din 2020 cu o biografie a lui Frédéric Chopin și un măr - pentru a arăta că era pregătit să stea la o ședință lungă pentru a-și consolida opoziția față de o propunere de buget. Episodul i-ar fi adus o mustrare din partea lui Merkel pentru „comportament copilăresc”.
Mark Rutte e văzut drept cea mai bună soluție în acest moment fără precedent al NATO, plin de turbulențe geopolitice, pentru că este un om care poate dialoga și negocia cu un Donald Trump imprevizibil.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.