Adevărata Beth Harmon este româncă. Sabina Francesca Foișor, maestra șahistă care a ajuns să câștige medalii pentru SUA

Serialul Gambitul damei are un succes uriaș în România, numeroși tineri români și nu numai fiind inspirați de personajul Beth Harmon, tânăra care ajunge campioană mondială la șah și maestru internațional. O tânără care ar fi putut să o întruchipeze oricând personajul din serialul lui Scott Frank este Francesca Foișor, o șahistă de origine română care a început, inspirată și ghidată de părinți, să practice acest sport încă de la 4 ani.

În prezent, Sabina locuiește în Statele Unite ale Americii, însă nu exclude posibilitatea de a se întoarce într-o zi în România. După ce Sabina a reprezentat România la Campionatele Europene de Șah pentru tineret, câștigând trei medalii, la diferite categorii de vârstă, și-a continuat cariera în SUA. Din anul 2008, românca a participat în „țara de adopție” la patru olimpiade și la trei campionate mondiale feminine pe echipe, reprezentând echipa naţională a Statelor Unite ale Americii.

• De unde ai moștenit pasiunea pentru șah? Este din familie? Exista un joc de șah în casă?

A existat un mentor? Am învățat să joc șah în jurul vârstei de 4 ani. Părinții mei mi-au îndrumat primii pași în lumea șahului, ambii fiind maeștri Internaționali și foști campioni naționali. Ei au fost antrenorii mei până la terminarea junioratului și mă simt norocoasă de faptul că i-am avut mereu alături în toată cariera mea de șahistă.

• Care sunt calitățile de care ar avea nevoie un jucător pentru a face performanță?

După părerea mea, este important în primul rând să-ți placă șahul, să ai pasiune pentru un „joc altfel” este foarte ușor să renunți. Pentru performanță mai este necesar să ai ambiție, dăruire, voință și să îți dorești într-adevăr să fii mai bun decât ceilalți. Nu în ultimul rand trebuie să fi organizat și să lucrezi mult.

 Talentul este important, dar nu la fel de important ca și munca, după părerea mea. Trebuie să înveți că dacă pierzi o partidă nu este sfârșitul lumii, doar a pietricica în calea spre progres. Trebuie deasemenea înțeles faptul că se poate câteodată să lucrezi foarte mult, dar asta să nu se vadă imediat. Lucratul încontinuu te va ajuta în timp să ai succes. Poate va părea ciudat pentru cei care nu au destule cunoștiinte șahiste, dar pentru a face performanța în șah trebuie să ai și o condiție fizică bună. O partidă poate dura până la 6 ore, așa că este important să ne antrenam zi de zi și corpul și mintea să stea „fresh” pe toată durata competiției. Sigur se poate să mai fi uitat niște amănunte importante, dar cred că am descris în principiu cam de ce este nevoie. Țin să precizez și faptul că toți avem drumul nostru și nu neapărat tot ce a mers pentru mine va merge și pentru altcineva. Fiecare trebuie să învețe să se cunoască pe sine, să-și dorescă ceva, să lupte pentru idealurile lor pentru a-și realiza țelul. Nu în ultimul rând este important să se motiveze, să munceasă în felul în care îi ajuta pe ei. Nu tot ce a mers pentru mine va merge la fel și pentru alții.

• Ai ceva să reproșezi țării din care ai plecat? Sau ai vreun îndemn pentru factorii de decizie, astfel încât cei cu competențe că ale tale să nu rămână în umbră? Crezi că ai fi devenit la fel de cunoscută dacă rămâneai în România?

Eu cred că famila mea a fost și rămâne cunoscută în România. Tata a fost campion național și antrenorul echipei feminine naționale a României în jur de 8 ani, mama a câștigat campionatul național de nenumărate ori, și a reprezentat România la 14 olimpiade de șah, fiind singura româncă care s-a calificat la Campionatul Mondial de șase ori.

Totodată, sora mea, Veronica, a câștigat nenumărate campionate naționale de junioare la fel ca și mine. Cred că am făcut istorie într-un fel ca și familie în țară cât și peste hotare. De-a lungul vieții cu toții avem alegeri de făcut, și deși personal mi se mai întâmplă să mă mai gândesc la ce-ar fi fost dacă…îmi revin imediat și-mi spun că e de domeniul trecutului.

Oricum nu mai poți schimba nimic, poate în altă viață, acum eu sunt fericită cu alegerile făcute pentru că știu că sunt/au fost ale mele, și orice am ales, am ales pentru că am crezut cu toată convingerea că lucrul acela mă vă face fericită. Deși în adolescență erau ranchiuni pe care le țineam, cred că tot ce s-a întâmplat, s-a întâmplat cu un motiv anume.

După terminarea liceului am primit o bursă de studiu la o facultate din Statele Unite ale Americi și mi s-a părut ceva extraordinar, o oportunitate. Astfel, am luat hotărârea de a-mi continua studiile acolo.

Pe plan sportiv, transferul meu ca jucătoare pe lista SUA s-a întâmplat din cauza unei neînțelegeri între familia mea și reprezentații de la vremea acceea ai Federație Române de Șah. Este o temă pe care prefer să n-o discut acum. Însă cum în tot răul există un bine știind că îmi voi petrece măcar 6 ani în SUA cu studiile, m-am gândit în cele din urmp că m-ar ajuta mai mult să reprezint Statele Unite, dacă tot eram acolo.

Între timp, am primit și cetățenia americană și am hotărât să rămân în SUA. Nu am nimic de reproșat țării în care m-am născut, o iubesc și sunt mândră pentru că sunt româncă. Ba, mai mult, nu exclud niciodată posibilitatea de a mă întoarce în România. Până la urmă, nimic nu este bătut în cuie.

• Vreun mare (sau mic) regret ai? Te-ai întoarce în țară? Dacă ai putea schimba ceva la România, ce ar fi?

După cum am spus mai sus, nu cred că e bine să te gândești prea mult la ce-ar fi fost. După cum spune americanul “Never say Never!”, deci, da, bineînțeles că iau în considerare întoarcerea în țară. Iubesc România și mi-este dor de casă, de cultură, de tradiții. De ce nu? Nu sunt eu cea care ar putea schimba ceva la România, dar mi-ar placea să lucrez cu tineri români talentați.

• Îți lipsește ceva acum din ce ai avut sau ai fi putut avea în România?

Familia.

• Ai vreun sfat pentru tinerii șahiști din România? Dar pentru părinții nehotărâți către ce sporturi să-și direcționeze copiii?

Pentru tinerii șahiști am un citat celebru care-I aparține lui Aristotel și care sună cam așa: “Choice, not chance determines your destiny”, la care aș mai putea adăuga “Never give up!”. Pentru părinți, să-și încurajeze mereu copiii și să le dea posibilitatea de a-și urma pasiunea, indiferent care ar fi aceasta.

• Și acum o întrebare tipică, specifică unui interviu de angajare. Unde te vezi peste zece ani? Ai cocheta cu ideea să devii antrenoare?

Am ajuns la o vârstă la care îmi place să trăiesc clipa, bineînțeles am vise, dar prefer să nu le dezvălui. Viața ca șahist este într-un fel similară cu cea de artist, este foarte greu să trăiești doar din jucat dacă nu ai suport financiar din partea cuiva. Mie mi-a plăcut de la o vârstă fragedă să fiu independentă, așa că deja am început să antrenez puțin, dar sper să pot continua și cu șahul competitiv.

• Cum decurge o zi obișnuită din viața ta? Există vreuna în care să nu muți piesele de șah?

În principiu îmi place să mă trezesc devreme dimineața, să fac mișcare atât fizic, cât și intelectual. Rar sunt zile în care nu am tabla de șah în față, dar atunci cu siguranță mă gândesc în minte la o poziție pe care am văzut-o recent.

• Ce alte pasiuni mai ai? Care este cheia succesului în domeniul tău?

Îmi place să îmi petrec timplul cu prietenii, să citesc, să gătesc, să ascult muzică și să-mi fac de lucru în aer liber. Deși am cam neglijat sportul în ultima vreme, din cauza pandemiei și a restricțiilor impuse de autorități, sper să reușesc să-mi reintru în forma sportivă de altă dată. Cheia succesului este reprezentată în viziunea mea de munca făcută cu dăruire, disciplină, conștiintiozitatea, planificare și ambiție.

• Interesul pentru șah a explodat la nivel global, după lansarea serialului The Queen’s Gambit. Chiar și fostul președinte Obama l-a pus pe lista filmelor preferate ale anului. L-ai urmărit? De ce ți-a plăcut și cum explici impactul pe care l-a avut?

Chiar m-a bucurat faptul că s-a făcut „un serial șahist” care s-o aibă ca protagonistă principală o femeie. Șahul a fost mereu dominat de bărbați și cred că este important să arătam că și noi, femeile, putem atinge performanțe înalte. Foarte puține femei au atins apogeul în șah, dar eu cred că totul este posibil. Bineînțeles că m-am uitat cu plăcere la serialul The Queen’s Gambit și mi-a plăcut enorm, deși, recunosc, au fost anumite momente pe cere poate eu le-aș fi prezentat într-un mod diferit, dar poate din această cauză nu sunt regizoare.

• Există neconcordanțe în serial față de realitate, în ideea că poate există strategii fără corespondent în realitate, exagerări, greșeli de-ale actorilor la mutări – toate prin optica unui ochi avizat?!

Cred că regizorii și actorii s-au documentat foarte bine în crearea acestui serial, atât în ceea ce privește mutările specifice jocului de șah, cât și momentele-cheie ale unei partide. Eu, personal, nu am văzut greșeli șahiste. Din punct de vedere al felului în care s-a văzut viața personajului principal Beth Harmon, după cum am răspuns mai sus, cred că toți avem drumul nostru și ceea ce a funcționat pentru ea nu poateavea aplicabilitate la altcineva, dar cu siguranță toate șahistele care își doresc performanță se regăsesc undeva în dorința ei de a învăța cât mai mult și a deveni cea mai bună.

• De peste 25 de ani, ai transformat mutatul pieselor de șah într-o artă. În cel fel competențele dobândite în acest joc te-a ajutat în viața reală? Poți lua repede decizii sub presiune, de exemplu? Ești competitivă?

Da, într-adevăr, joc șah de peste 25 de ani și, cu siguranță, m-a ajutat foarte mult în viața de zi cu zi. Șahul m-a învățat să am mai multă răbdare, să gândesc logic, să planific, să fiu mai organizata și așa mai departe.

Cu siguranță, m-am antrenat să iau decizii mai rapide, unele poate chiar prea rapide. Totodată, ca jucătoare profesionistă de șah, am avut posibilitatea să călătoresc în diferite părți ale lumii, să cunosc oameni, culturi, tradiții total diferite.

Șahul mi-a insuflat dorința de a învăța și a mă perfecționa totodată în diferite limbi străine. În legătură cu competitivitatea, DA, fără îndoială, ba, mai mult, cred că uneori sunt chiar prea competitivă și nu e neapărat ceva pozitiv, mai ales în relațiile cu prietenii, dar asta e, nu le putem avea mereu pe toate.

• Beth Harmon, personajul din serial avea predispoziție către adicții, regizorul ne-o prezintă și în ipostaze vulnerabile, atunci când își îneacă amarul și suferința în alcool, în care-și gestionează emoțiile cu ajutorul pastilelor, având de fiecare dată puterea de a se reinventa și ridica. Ai avut perioade de „cădere”, nu ne referim la recurgerea unui consum anume de substanțe; există acestea în viața unui campion?

Da, probabil partea aceasta a vulnerabilității și predispoziției pentru alcool și medicamente nu mi-a prea plăcut, deși cunosc șahiști și șahiste care fac acest lucru. Pentru mine personal cred că e mai mult stresul care și-a spus cuvântul. În momentele de cădere nu sunt neapărat o persoană lângă care poți să stai să ai o conversație. Sunt foarte supărată pe mine și din păcate mai răbufnesc, iar dacă se întâmplă că cineva să-mi fie aproape să simtă tensiune și să-I rănesc…nu e ceva de care sunt mândră, dar încerc să lucrez la asta. Cred că în general dau vina pe mine, deși cu vorbele dacă stau să mă gândesc am mai avut momente în care am dat vina pe cei din jur sau cei apropiați. Mi se pare normal să ai momente de cădere. Dorința de a depăși aceste momente este imediată pentru mine. Odată ce reușesc să-mi stăpânesc emoțiile de moment reușesc să-mi concentrez atenția pe ce urmează și iau momentul de cumpănă ca un proces al progresului.

• Pentru a fi un bun șahist trebuie să ai ochelari, acnee, să fii antisocial și să fii băiat? Cu ce alte stereotipii te-ai mai confruntat în lumea aceasta, îndeosebi în România. Există astfel de prejudecății și în SUA?

Cred că aceste stereotipuri s-au mai schimbat cu timpul, iar serialul a reușit într-un fel să schimbe aceste lucruri după părerea mea. Bineînțeles că acest gen de stereotipuri sunt universale. Studiind diferite culturi am încercat mereu în conversațiile cu cei care aduceau în discuție acest gen de subiecte să le arăt că nu e întru totul așa.

• Câți bani ai câștigat prima dată din șah și cum i-ai cheltuit? Sincer, nu-mi mai aduc aminte de primii bani, dar cu siguranță au fost o parte puși de-o parte și cealaltă cheltuită pentru ceva special pentru sora mea, părinți și bunici. 

• Se poate trăi doar din șah? Ce modele ai? 

În general se poate trăi, dar depinde de mai multe lucruri legate și de suportul financiar pe care îl ai sau nu-l ai. Dacă ești destul de bun poți să și antrenezi. Pentru mine mama a fost mereu un model în șah datorită pasiunii, ambiției și muncii pe care a depus-o mereu pentru a cea mai buna. Ca și jucătoare internațională cu siguranță Judit Polgar a fost și va rămâne un model de urmat pentru toate șahistele. Ca și jucător, îl apreciez foarte mult pe Magnus Carlsen, actualul campion mondial.

• Ce înseamnă pentru tine includerea într-un album cu cei mai reprezentanți români ai lumii contemporane? Cum ai descrie experiența?

Cred că aici te referi la colecția făcută de dl Cornel Brad. Mi-a făcut o enormă plăcere să-l întâlnesc și i-am apreciat ideea foarte mult. Cred că mai am posibilitatea de a ajunge mai sus la nivel mondial în șah. Faptul că dânsul a considerat performanta mea ca fiind ceva similar cu celelalte celebrități din carte a fost ceva special pentru mine. Mă bucur că am facut parte din acest proiect.

Articol preluat de pe blogul autoarei

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp