Afacerea „Contrafacerea”: sau cum vrem în Schengen, dar stăm cu scanerele „stricate” în vămi

Foto: eightfish / Alamy / Alamy / Profimedia

O consecință directă a eșecului intervenționismului este comerțul ilicit care, cel mai adesea, se întâmplă cu produse contrafăcute. Pe lângă faptul că el scapă fiscalizării și statul pierde sume importante la bugetul de stat, comerțul cu produse contrafăcute pune în pericol sănătatea și siguranța consumatorilor și generează o inegalitate de șansă greu de suportat, mai ales de către producătorii mici, locali sau cei aflați la început de drum în dezvoltarea unei afaceri în domeniile expuse. De la parfumuri, ceasuri, până la electronice sau produse din tutun, comerțul cu produse contrafăcute înflorește zi de zi, generând mai multe probleme decât rezolvă și mai ales în țările cu venituri scăzute. Numai din comerțul ilicit cu tutun statul român pierde anual în jur de 2 miliarde de lei, echivalentul Centurii Capitalei.

Din păcate, România este în continuare menționată în cele mai importante statistici OCDE cu privire la comerțul global cu produse contrafăcute, cel mai adesea ca piață de destinație. Acest lucru explică pe deplin reticența partenerilor din Uniunea Europeană cu privire la extinderea Spațiului Schengen și la noi, având deja destul de multe probleme cu țări ca Polonia sau Ungaria pe acest subiect.

La nivel global, conform datelor furnizate de OCDE, cele mai tranzacționate produse contrafăcute sunt (top 5): încălțămintea (cam 1/4 din comerțul total), îmbrăcămintea (1/5 din total), produse de marochinărie, echipamente electronice și ceasuri. La nivelul UE situația e ușor diferită în ceea ce privește acest top: încălțămintea, îmbrăcămintea și produsele de marochinărie sunt urmate de jucării și de produse cosmetice (parfumuri în special). O altă diferență notabilă în cazul UE este că, în topul celor mai contrafăcute 15 produse, piesele auto, produsele farmaceutice și produsele din tutun ocupă un loc mult mai important decât la nivel global. Sursa acestor produse contrafăcute, atât la nivel global cât și la nivelul UE o reprezintă în bună măsură China și Hong Kong (tot parte a Chinei astăzi), 80% din aceste produse contrafăcute provenind din cele două destinații (China cu circa 50%, Hong Kong cu circa 30%). Din fericire, nu ne aflăm în lista țărilor de proveniență a acestor produse. Explicabil pentru că noi oricum nu producem prea multe bunuri și servicii pentru piața globală și, implicit, nici produse contrafăcute foarte multe.

La nivel global, România ocupă un „meritoriu” loc 16 în topul destinațiilor pentru aceste produse. Dintre țările din regiunea noastră, doar Polonia, Cehia și Slovacia sunt peste noi. Ungaria, Bulgaria, Croația și Slovenia vin imediat după noi în acest top. Între țările Uniunii Europene, ne aflăm pe locul 13, undeva pe la jumătatea clasamentului, depășiți de aceleași țări din regiune (Polonia, Cehia și Slovacia). Nu același lucru se poate spune însă atunci când vorbim de o selecție a celor mai periculoase produse contrafăcute. La nivel global, pe o astfel de selecție, România se află pe locul 8 în lume, fiind peste toate țările din Europa Centrală și de Est. Acest lucru arată faptul că, din păcate, nu numai că suntem printre destinațiile favorite în regiune pentru produsele contrafăcute, ci suntem și destinația cea mai căutată în regiune pentru cele mai periculoase produse contrafăcute. Dacă luăm în calcul și volumul total al comerțului exterior și dimensiunea economică a țării, România se află pe locul 7 în Uniunea Europeană în acest top, cu mult peste toate țările din Europa Centrală și de Est, depășind cu mult Polonia, Ungaria sau Cehia. Cu alte cuvinte, în România, importanța și consecințele acestui fenomen sunt mult peste cele ale țărilor cu care ne învecinăm.

Nu în ultimul rând, România apare în topul global ca furnizor de produse contrafăcute într-un singur caz de produse – produsele alimentare. Ne aflăm pe locul 23 în lume la această categorie de produse, într-un club foarte „select”, în vecinătatea unor țări ca Iran, Indonezia sau Siria. Topul fiind dominat evident de China și Hong Kong, și în acest caz. Culmea este că ne aflăm și pe locul 9 ca destinație pentru produse alimentare contrafăcute. Adică, avem balanță comercială deficitară în acest caz (contrafacem mai puțin decât cumpărăm produse contrafăcute).

Concluzia este foarte simplă, statul român mai are de făcut pași importanți în această direcție. Pași fără de care poziția noastră în Uniunea Europeană rămâne una marginală. Toleranța față de contrabandă și contrafacere din partea autorităților girează și finanțează din plin rețelele infracționale din România. Întăresc, nu slăbesc, celelalte forme mult mai periculoase de trafic și comerț: cu arme, cu droguri, cu persoane etc. Pe lângă multele reforme administrative pe care le are de făcut statul român, și această reformă este vitală. Digitalizarea, automatizarea, modernizarea supravegherii și controlului traficului cu astfel de produse sensibile sunt esențiale. Suntem prea săraci să ne mai permitem să stăm cu scanerele „oprite” sau „stricate” în vămile din România. Și nu numai.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp