Foto: Science Photo Library/ Sciencephoto/ Profimedia
Acum 4 ani am scris în Republica articolulul „Am 42 de ani și nu mă mai cheamă nimeni la interviuri”. Articolul a fost citit de peste 185.000 de oameni.
În 2016 era greu să găsești un job bun dacă ai peste 35 de ani. Acum este foarte greu. Peste 10 ani va fi extrem de greu.
Economia României nu este prietenoasă cu cei care au peste 35 de ani. Cele mai multe anunțuri de angajare sunt pentru joburile „entry level”.
La 34 de ani eram director financiar și director general adjunct la o mega multinațională. Primeam bonusuri, acțiuni la firmă, mașină și un salariu de 10 ori mai mare decât părinții mei. Dar am hotărât să sar din vasul multinaționalei și să încep aventura antreprenorială.
Șeful meu mi-a zis să mai aștept, că sunt prea tânăr. I-am spus că nu vreau ca siguranța financiară a familiei mele să depindă de vreun HQ sau board. În cazul în care cariera mea intră în gard, măcar să știu că nu a condus altcineva.
După 9 ani mi-a spus că am luat cea mai bună decizie.
Pentru cei care au peste 35 de ani joburile din România sunt „unsafe”. Îți ții degetele încrucișate să nu se schimbe CEO-ul, să nu se externalizeze jobul tău, să nu se facă reduceri de costuri.
Dar ce faci dacă se întâmplă? După 35 de ani este foarte greu să găsești un job bun.
Strategia mea a fost sa înot în oceane albastre (blue oceans). Este riscant să stai în oceane roșii.
Am făcut 3 oceane albastre: primul consultant financiar virtual din România, prima aplicație (SaaS) de analiză financiară si operațională, prima firmă din România care oferă servicii CFO part time.
Joburile „safe” sunt cele mai „unsafe” pe termen lung. Acțiunile curajoase sunt cele mai „safe” pe termen lung.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Dar un sudor de peste 35 ani? Dar un mecanic de utilaje grele? Acei oameni ce business să deschidă?
Un șantier naval? O uzină auto?
Ai reusit pentru că ai fost analist financiar. Daca erai inginer de material rulant sau de motoare termice ce făceai?
Ce facem însă cu înaltele calificări? Un inginer petrochimist îl recalificam că ospătar?!? Nu-i păcat de valoarea pierdută?
Problema este alta, este imensă și o spun de fiecare data: Nu de oameni calificați ducem lipsa. De capital ducem.
Nu este o soluție economica buna sa devenim toți mici întreprinzători. Valoarea adăugată în economie nu se face din servicii. Daca nu producem nimic degeaba ne vindem serviciile unul altuia! La un moment dat se blochează economia.
Mindsetul constructiv nu trebuie sa fie concentrat pe joburi. Trebuie sa fie concentrat pe inovație. Iar domenii diferite au nevoie de mărimi investiționale foarte diferite.
Un startup business de consultant financiar are nevoie de 10 000 euro.
Unul de construcții navale de 10 000 000 euro.
Cat mindset sa ai că sa suplinești lipsa a 9 990 000 euro?
Avem un producator mondial cu resurse financiare mai mult decat suficiente pentru a aduce inovatie in domeniul in care activeaza. O face? Nu! Prefera sa copieze o copie (de o calitate indoielnica si fara nici o sansa pe piata) in loc sa orienteze mindsetul de care vorbesti pentru inovatie.
https://playtech.ro/2020/adevarul-despre-dacia-electrica-sefii-renault-iti-explica-la-ce-sa-te-astepti/
Presupun ca niste analisti financiari (no offense desi ar trebui) au hotarat ca e mai ieftin si mai rapid sa iei o copie a unei copii, sa o rebotezi, si sa o vinzi ca o mare realizare tehnologica.
Rezultat? "Prostii" de ingineri proiectanti tehnici, cei din departamentele hardware, software vor trebui sa se recalifice pentru ca o parte din ei isi vor pierde joburile. Ca mecanici auto, instalatori, frizeri, web designeri...
Iar mareata idee de a face lucrurile asa, adica ieftin, va exploda in fata "consultantilor financiari" care nu sunt in stare sa inteleaga ca daca nu ai autonomie cu ragalia aia pentru un drum de la Pitesti la Bucuresti atunci o sa ti-o cumpere tataie ca sa se duca la piata (urban area). Ups! Tataie nu prea are bani... Deci nu o sa o cumpere nimeni...
Acum poate intelegi de ce sunt revoltat de "cocoșismul" afisat de cei care au nevoie de capital cat pentru o masina si vin si explica cum ar trebui sa facem toti ca sa ne fie bine: Ca ei!
Acest "cocoșism" este bineinteles vizibil si in boardul de decizie al multinationalei unde "consultantul financiar" vine tantos si plin de incredere in cifrele seci pe care le-a adunat in inestimabilu-i laptop cu incredibila-i inteligenta si spirit analitic. Iar inginerii vin doar cu o multime de indoieli si fara posibilitatea de a aduce o estimare precisa a cat va costa si cat timp va dura ca sa faca un proiect viabil, functional. "Poate daca incercam asa... Si facem bateria asa... Si punem motorul electric asa..."
Ce face boardul? Se ia dupa "cocosii" cu mindset orientat si cifre seci si o da in gard cu toata viteza aproband producerea unui tomberon pe roti. Marele producator mondial a inventat copierea copiilor. Atat a putut.
Dupa ce lucrurile ies prost, cativa "cocosii" sunt concediati si vin pe Republica sa ne invete cat de inteligenti au fost ei ca si-au deschis firma de consultanta si asa ar trebui sa facem toti.
Alti "cocosi" le iau locul. Ciclul se reia.
Din punctul meu de vedere, un antreprenor e adevarat daca face profit cu salarii de 4000 euro in sus. Asta inseamna ca trebuie sa faci dezvoltare de produs, cu ceva inovare in spate (sa fii cumva in fata concurentei), si in niciun caz out-sourcing. Si invariabil, vei fi fortat sa angajezi oameni cu multa experienta. Cand cauti entry-level (a se citi ieftin), e clar ca inovarea din firma e aproape 0.