AI în sus, AI în jos. Tot văzând această abreviere la modă, mi-am amintit o întâmplare din clasa a șasea, când nu exista inteligența artificială

sursa foto: Profimedia

Faptul că în ultimele luni vedem din ce în ce mai des abrevierea AI m-a făcut să-mi amintesc o povestioară de la începutul anilor 2000, când aceste două litere însemnau cu totul altceva decât „inteligența artificială”.

Eram prin clasa a șasea ori a șaptea, când profesorul de română - un bărbat înalt, solid, cu mâini groase și o mină dură, despre care am mai scris - a intrat în clasă, a scris pe tablă „Ai ai?”, după care s-a așezat la catedră și a zis: „Cine vrea să facă analiza sintactică a acestei propoziții?”.

Eu m-am cam prins de la început, dar am zis să mai aștept totuși puțin. A ridicat mâna timidă o colegă: „E verbul 'a avea' de două ori?”. Domnul Dumitrescu a zâmbit în colțul gurii și a spus: „Nu, pentru că atunci ar fi trebuit să fie virgulă între cele două cuvinte”.

O altă colegă a ridicat mâna la fel de nesigură, stânjenită parcă de liniștea care se lăsase în clasă: „E o interjecție de două ori?”. Profesorul a pufnit din nou nemulțumit: „Nu, pentru că atunci ar fi trebuit și virgulă, și semnul exclamării la final”.

Am ridicat și eu mâna: primul „ai” e verb, al doilea „ai” e substantiv, un regionalism pentru usturoi. Da, asta era soluția. Mi se pare că profesorul a lăsat să-i scape un „Corect!” printre dinți, după care a șters cele două cuvinte cu buretele și a trecut la lecția propriu-zisă - nu se exterioriza deloc, mai ales când venea vorba de laude.

Însă exercițiul a fost unul interesant din mai multe motive, drept pentru care l-am și ținut minte atâta timp. În primul rând, ne-a scos din zona de confort: lecția nu a început cu „Unde am rămas?” sau „Deschideți caietele!”, ci abrupt. Iar, cu numai două cuvinte, profesorul ne-a testat atenția, vocabularul și gândirea out of the box.

Pe lângă toate sensurile de mai sus, „ai” înseamnă și alte lucruri, conform DEX. Este și un mamifer mic și caraghios din Africa (aye-aye, în engleză). Este nu doar o exclamație, ci și o interogație („Te faci că nu înțelegi, ai?”). Și poate fi și forma scurtă de la „hai”. Ai, ai, ai, câte sensuri!

Nu știu dacă mai trăiește, însă mă întreb: oare ce părere ar avea domnul Dumitrescu - pesemne un fan al mujdeiului - dacă ar afla că astăzi scriem „AI” cu majuscule și îi punem tot felul de întrebări, de la unele legitime la cele mai stupide cu putință?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp