Ajun de Crăciun în Saigon, cu creveți, în loc de tobă și șorici

Dacă ne-ați urmărit aventurile de până acum, ați văzut cum a fost cu rucsacul prin Istanbul. Metropola turcească a fost doar escala spre Asia. Cu ochii mijiți de somn și obosiți, am ajuns aproape de miezul nopții în Aeroportul Istanbul. Aici a fost și prima mare surpriză! Cei de la Turkish Airlines ne-au transformat biletele din economice în unele business class.

Cum nu suntem obișnuiți să călătorim la această clasă, o să descriu experiența. Ești primit ca un oaspete de onoare cu șampanie sau sucuri naturale la alegere, iar bucătarul care îți va pregăti cina și micul dejun vine să te cunoască personal. De exemplu, eu am ales pentru cină preparate din pește și desertul tradițional (baclavalele), iar Loredana a ales paste. 

Masa copioasă și oboseala celor peste 18K de pași din Istanbul și-au spus cuvântul. La doar jumătate de oră de la decolare, scaunele s-au transformat în cel mai comod pat și ne-am trezit aproape de aterizarea la Saigon. Zborul de aproximativ 11 ore este cu adevărat mult mai ușor la această clasă.

Ajunul Crăciunului ne-a găsit în capitala distracției din Vietnam

Înainte de orice descriere a experienței din Saigon (Ho Chi Minh), vrem să-i mulțumim prietenului nostru Andrei, cel care a planificat extrem de atent acestă călătorie. Cu alte cuvinte, dacă ai un prieten care a mai fost de câteva ori într-o destinație “exotică”, convinge-l să te ajute. O cinste la un restaurant este chiar recomandată!

Primul lucru care ne-a “lovit” plăcut în Saigon a fost temperatura. Cele 24 de grade, cu umezeală foarte redusă, ne-au dat energia de a explora pe timp de seară Saigonul. Dacă vrei să folosești o aplicație de transport asemănătoare UBER, descarcă-ți Grab Superapp. O poți folosi pentru a comanda un șofer, un scuter cu pilot, mâncare. Cazarea am ales-o la Nhat Ha 1 Hotel, aflat la distanță rezonabilă de orice punct de interes. Și acum să vă povestesc de ce nu am reușit să închiriem o mașină și am tot fost refuzați de companiile de închirieri! Ca europeni, sunt șanse extrem de mici să conduci pe străzile din Vietnam. Este un haos organizat, cu mii de scutere care se amestecă printre mașini. Totul pare ireal!. 

Un festival cu de toate desfășurat pe o singură stradă

Cina Thai (Lore are mari bătăi de cap cu mâncarea) ne-a dat energia de a continua să explorăm străzile din Saigon. Tinerii vietnamezi, dar și turiștii sunt atrași ca un magnet de cluburile de pe Bui Vien Walking Street. Dansatoare pe cuburi, amestecate cu biciclete pe care sunt montate vitrine cu calamari și pești sărați, cerșetori, ospătari care vor să te convingă să te așezi la terasa la care lucrează ei, muzică, la fel de tare ca la un festival și vânzători de droguri care te asaltează. Mare atenție – în Vietnam, infracțiunile legate de droguri sunt sancționate chiar și cu pedeapsa capitală! Cred că am surprins cel mai bine în imaginea de mai jos starea de pe această stradă.

Prețurile? Mai mari ca în România pentru băuturile spirtoase. De exemplu, 7 shot-uri de B-52 au costat 602.000 VND. Ca să faceți paritatea, 25.000 de VND sunt un euro. Cat despre prețurile pentru mâncare, o masă de șapte persoane a costat între 1.700.000 VND și 2.700.000 VND în funcție de cât de turistic este localul. Salata mea, de exemplu, a fost aproape 5 euro.

Sper să nu plecăm cu carcalaci după noi spre următoarea destinație

Saigon nu cred că este o destinație de mai mult de 3 zile. Sunt câteva muzee de vizitat și alte mărturii ale sângerosului război, dar nouă ne-au fost de ajuns cele peste 30 de ore aici. Scriu aceste rânduri în aeroportul din Saigon. Ne îndreptăm spre Da Nang. Până să zburăm, ne protejăm bagajele de mai mulți musafiri nepoftiți.

Aeroportul din Saigon și prietenul nepoftit

Articol publicat inițial pe Funky Travel 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp